Actorul George Piștereanu a stat de vorbă cu Unica.ro la gala premiilor GOPO și astfel am vorbit despre actorie, filme „lacrimogene”, teatru.
Pe George Piștereanu îl puteți vedea la Teatrul Național București, în spectacolele „Viforul”, „No Mans Land” și „Medeea, mama mea”.
Ce ai fi vrut să știi despre actorie înainte să te fi apucat de asta?
Sincer, n-aș fi dorit să știu nimic din ce știu acum, pentru că altfel nu m-aș mai fi apucat de asta. Și cred că orice om care are o meserie și care ajunge cumva să o cunoască, nu și-ar dori să îi cunoască metehnele din timp, pentru că altfel n-ar mai fi făcut-o.
Cum te pregătești pentru un rol?
Dacă personajul face ceva ce eu nu am făcut niciodată și nu știu nimic despre el, studiez domeniul cu o lună înainte. Studiez, de asemenea, persoane care fac acea meserie și pe mine mă ajută acest lucru. Chiar și de când mă duc la casting, și trec de prima probă, mă duc să studiez imediat personajul respectiv. Dacă iau respectivul casting, evident că munca se dublează.
Cum ești pe platourile de filmare sau la repetiții?
Nu știu cum se lucrează cu mine, dar probabil că bine. Până acum nu am auzit pe nimeni să spună lucruri rele despre modul în care lucrez. Sunt foarte obedient, ascult foarte mult de regizor – până la urmă el are o viziune de ansamblu asupra proiectului, mult mai mult decât mine.
Plângi la filme?
Consider că este o chestiune genetică – poți să plângi repede sau nu. Eu dacă mă căznesc, probabil că o să vărs ceva lacrimi.
Ca spectactor, plângi?
Evident, se întâmplă, da. Am un proiector acasă și nu mă vede nimeni când plâng la vreun film „lacrimogen”.
Vezi și: Doru Todoruț: Un bărbat adevărat nu folosește violența fizică
Ultima modificare martie 29, 2018 1:51 pm