Zoia Alecu a fost cerută de soție pe scenă: „Are o anumită finețe, este un romantic”/ Interviu exclusiv

.

Zoia Alecu, cunoscuta cântăreață folk și membră a celebrei trupe Sfinx Experience, ne povestește despre unul din cele mai frumoase momente din viața ei. La împlinirea a 50 de ani de carieră a fost cerută de soție, pe scenă, de către Paul Prisada, liderul trupei Accent din Tulcea, bărbatul care o iubește sincer și necondiționat.

Zoia Alecu împlinește, astăzi, 68 de ani. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, cunoscuta cantautoare ne povestește despre relația pe care o are cu fiul ei, Ionuț, dar și cu minunata ei nepoțică. Aflăm când a început prietenia absolut specială cu Crina Mardare și care au fost cele mai grele momente pe care le-au depășit împreună. Zoia Alecu își recunoaște, cu sinceritate, defectele și ne spune care este cea mai mare pasiune a ei. Ea ne dezvăluie ce preț a trebuit să plătească pentru succesul avut și cum a fost marginalizată în perioada comunistă. Zoia Alecu ne spune ce înseamnă pentru ea Paul Prisada, bărbatul care a cerut-o de soție pe scenă, la împlinirea a 50 de ani de carieră. 

Zoia Alecu: „Eu mi-am ales vârsta de 30 de ani”

La mulți ani, Zoia Alecu. Ai împlinit azi o vârstă pe care nimeni nu ți-ar da-o. Care este secretul?

Pentru mine vârsta este doar o stare de spirit. Ai atâția ani câți crezi tu că ai, în mintea ta. Dacă te gândești tot timpul să aliniezi vârsta cu stilul de gândire sau felul de a simți, este greșit. Eu, de exemplu, mi-am ales vârsta de 30 de ani.

„Uneori rămânem ca un zălog în urma celor dragi”

Cum era Zoia la 20 de ani și cum este azi, la 68? Ce simți că ai câștigat și ce ai pierdut?

Am câștigat foarte multă experiență și foarte multe povești de viață. Le-am pus, pe toate, în cântecele mele. Am pierdut, din păcate, foarte mulți oameni dragi, dar asta este viața. Uneori rămânem ca un zălog în urma celor dragi. Ca mai apoi, la rândul nostru, să primim aceeași dragoste și atenție când nu vom mai fi pe acest pământ.

Zoia Alecu, la începutul carierei. Sursă foto_ Arhivă personală
Zoia Alecu, la începutul carierei. Sursă foto: Arhivă personală

„Omul este sortit să facă greșeli, numai așa învață”

Dacă ai putea s-o iei de la început, ai încerca să nu mai repeți anumite greșeli?

Ar fi prostesc să spun că nu voi mai face acele greșeli pe care le-am făcut. Orice om, cu un oarecare grad de spiritualitate, își dorește să nu repete anumite greșeli. Poate că unele, din perspectiva altora, nu au fost greșeli, dar important este cum le-am considerat eu. Omul este sortit să facă greșeli, numai așa învață.

Zoia Alecu ne vorbește despre schimbările făcute în muzică

Te-ai lansat în 1973 ca artist de muzică folk. Cum era publicul de atunci, cum erau fanii?

Pot spune că este o diferență foarte mare între atunci și acum. Asta chiar dacă, în nișa noastră de muzică folk, publicul nu este foarte schimbat. Sunt foarte mulți care au preluat de la părinții lor dragostea pentru acest gen muzical, ascultând în casă. Pe vremuri exista un respect extraordinar pentru artiști și pentru scenă. Sigur, acum și artiștii s-au schimbat, la fel și stilul de a cânta, de a se comporta. Eu am fost mai atentă la cum se schimbă, cu timpul, muzica. Am încercat să merg în pas cu timpul, atît din punct de vedere al  compoziției, cît și a stilului de interpretare. Am încercat să fiu cât mai actuală.

Zoia Alecu alături de Doru Stănculescu. Sursă foto: Arhivă personală
Zoia Alecu alături de Doru Stănculescu. Sursă foto: Arhivă personală

Zoia Alecu, despre cenzura fostului regim: „Am fost marginalizată pentru că nu participam la aniversările comuniste”

Te-ai lovit de cenzura comunistă? Ai avut probleme la spectacole?

Nu pot să spun că la spectacole am avut probleme, ci faptul că anumite piese mi-au fost interzise. Am fost marginalizată pentru că nu participam la evenimentele de 23 august, 1 mai sau alte aniversări comuniste. Dar eu, spre deosebire de alții, urmăriți în nu știu câte dosare penale, nu pot spune că am dus-o foarte greu.

„Ne percepeau un impozit de 35 la sută din tot ce câștigam în valută”

Când trebuia să plecați în străinătate, era securitatea mereu pe urmele voastre?

Da. Culmea, am aflat după Revoluție că, de fapt, noi îi plăteam să ne urmărească. Cei de la ARIA ne percepeau un impozit de 35 la sută din tot ce câștigam în valută iar din banii ăștia erau plătite și cadrele care ne urmăreau. Stăteau în aceleași hoteluri cu noi, mâncau pe munca noastră.

Zoia Alecu și Crina Mardare, o prietenie care durează de o viață

De Crina Mardare te leagă o prietenie absolut unică. Îți mai aduci aminte ce-ai gândit când ai văzut-o prima dată?

M-am gândit că este un copil extrem de frumos. Îmi aduc aminte de poezia „Iarna pe uliță”, din manualul de Limbă și literatură română din clasa a 4-a sau a 5-a. Erau niște ilustrații acolo și ea arăta ca acei copilași. Rumenă în obraji, sănătoasă și frumoasă. Când trecea întorceam mereu capul după ea chiar dacă între noi sunt 2 ani diferență.

oia Alecu, Crina Mardare și Mișu Cernea. Sursă foto: Arhivă personală
Zoia Alecu, Crina Mardare și Mișu Cernea. Sursă foto: Arhivă personală

„Când trebuia să trecem granițele către DDR ne simțeam ca și cum ar fi revenit fascismul”

Care a fost cel mai greu moment pe care a trebuit să-l depășiți împreună?

Au fost mai multe, dar o să dau acum un singur exemplu. Când trebuia să trecem granițele spre DDR sau invers, ne simțeam ca și cum ar fi revenit fascismul. Erau soldați cu câini care ne miroseau peste tot. Dobermani, ciobănești germani și rottweileri. Privirile vameșilor erau extrem de dure. Într-un final glorios, pentru că nu ne găseau nimic în bagaje ( ne puneau să descărcăm și toate sculele, în plină iarnă), ne aruncau pașapoartele pe geam și ne spuneau „zigeunerin”, în batjocură.

Zoia Alecu a fost cerută de soție, pe scenă

La sărbătorirea a 50 de ani de carieră ai fost cerută în căsătorie, pe scenă. Asemenea emoție ai mai trăit vreodată?

Am mai trăit emoții de genul acesta, dar nu neapărat în materie de dragoste. Așa spectaculos nu am fost cerută niciodată. Una peste alta a fost o emoție și o vibrație extraordinară, am auzit publicul și chestia asta mi-a sporit și mai mult starea emoțională. A fost o întâmplare foarte frumoasă și fericită, Paul m-a luat prin surprindere. Dacă nu ar fi procedat așa probabil că aș mai fi amânat. Dar așa nu am mai avut loc de întors, am spus DA. El a pus totul la cale cu Irina, PR-ul meu. Sigur că am „tras-o” de urechi, că doar ne știm de 28 de ani iar ea nu mi-a spus nimic despre intențiile lui Paul.

„Are o anumită finețe, este un romantic”

Îți mai aduci aminte cum te-a cucerit Paul?

Au fost mai multe lucruri. Are o anumită finețe, este un romantic. Are o mare noblețe și cultură, foarte multe calități pe care nu le-am mai întâlnit la un singur bărbat. Este de modă veche, ca nobilii, are o finețe regală în tot ceea ce spune și face. Au fost multe lucruri care m-au făcut să-l iubesc și să-l apreciez.

Zoia Alecu, despre experiența celor două divorțuri: „Am învățat să nu mai creez leneși”

Ai trecut prin două divorțuri. Ce ai învățat să nu mai faci sau să nu mai accepți niciodată?

Am învățat să nu mai creez leneși, că doar asta am reușit să fac. Mi-am schimbat felul de a fi. Am învățat că nu trebuie să mă grăbesc și să spun DA, să „casc” ochii. Dar asta vine odată cu experiența de viață. Am învățat că există mereu acel cineva care este doar pentru mine. Nu știi de unde răsare iar eu nu mai aveam speranța să se întâmple lucrurile astea. Niciodată nu e prea târziu pentru absolut nimic în viață. Trebuie mereu să spui că va veni și pentru tine „luminița de la capătul tunelului”, e nevoie să găsești putere în tine.

Prețul succesului pe care a trebuit să-l plătească Zoia Alecu: „Cele două divorțuri ale mele”

Există un preț al succesului pe care l-ai plătit?

Da, cele două divorțuri ale mele. În clipa în care practici această meserie trebuie să ști că te va ține departe de familie în cea mai mare parte a timpului. Orice bărbat are pretenția ca soția să fie acasă, să vadă de copil, să facă de mâncare. Chiar dacă are serviciu trebuie să se țină de chestiunile strict gospodărești. La mine n-a mers, mai ales în vremea mea de tinerețe năvalnică, când călătoream prin toată țara.

Apoi când am fost plecată din țară, din ’86 până în ’96. Prețul acestei meserii, care mi-a adus și succes, a fost distanțarea de copilul meu exact în perioada în care plângeam de dorul lui iar el creștea. Avea 6 ani când am plecat prima oară.

Zoia Alecu împlinește 68 de ani. Sursă foto: Arhivă personală
Zoia Alecu împlinește 68 de ani. Sursă foto: Arhivă personală

„Ionuț nu putea să sufere chitara mea”

Cum este mama Zoia? Cum erai atunci când Ionuț era mic? Mai relaxată, mai panicată?

Nu aveam atâta răbdare cât am acum. Însă indiferent cum am fost, am încercat să fiu o mamă foarte bună pentru Ionuț. Meseria mea a făcut diferența pentru că el mi-a dus dorul tot timpul și ăsta e un lucru greu de „îngurgitat” pentru o mamă. Plus că a trebuit să joc și rolul de tată, am divorțat când copilul avea 2 ani. Printre altele trebuia să câștig și bani ca să-l pot întreține, pentru că la mine a rămas.

Am încercat să găsesc o bonă, dar în ’81, ’82 era greu să găsești una bună. Ionuț nu putea să sufere chitara mea, îi venea s-o facă praf. I-am spus că eu cu chitara câștig bani să avem de toate iar el mi-a spus că din cauza chitarei sunt plecată și nu sunt lângă el.

„I-am zis să țină minte că, pentru mine, viața fără el înseamnă zero”

Îți mai aduci aminte ce-ți reproșa, cel mai mult, fiul tău?

Eu nu l-am bătut niciodată la cap pe fiul meu. Când îi spuneam ceva, era spre binele lui. Nu sunt genul pisăloagă și am avut o relație de prietenie cu Ionuț. I-am spus să se gândească că nimeni, niciodată, nu va fi în stare de sacrificiu așa cu sunt eu. I-am zis să vină mereu cu inima deschisă, să-mi spună ce prostii a făcut, să fie sigur că nu o să-l pedepsesc. Am încercat să-l descurc de fiecare dată când a avut nevoie. I-am zis să țină minte că, pentru mine, viața fără el înseamnă zero. Dacă e nevoie să-mi scot inima ca să-l salvez pe el o voi face, fără probleme. Dacă ar fi trebuit să-mi dau viața pentru fiul meu o făceam, nu aș fi ezitat.

Dar bunica Zoia? Cred că faci tot ce vrea nepoțica ta.

Bunica Zoia este foarte drăgăstoasă și își răsfață nepoata cât poate ea de mult. Când a venit pe lume am avut senzația că îl am iarăși pe Ionuț mic. Seamănă extrem de bine cu el, în afară de culoarea ochilor.

Pierderea familiei, cele mai cumplite momente pentru Zoia Alecu

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

Au fost câteva momente foarte grele. Când am pierdut-o pe sora mea cea mare, avea doar 58 de ani. A fost cumplit pentru că, fiind și ea divorțată, i-am spus să vină să stea cu mine. Avea grijă de Ionuț care a iubit-o enorm, îi făcea toate poftele fiului meu. Înainte de Donca, în 2007, am pierdut-o pe mama. La ea nu am putut să plâng imediat, pentru că venea fiul meu din Olanda și nu voiam să mă vadă așa. Abia după un timp am putut sa scot din mine suferința. Mă crezi sau nu dar și acum vorbesc cu mama, cu Donca și cu tata. El a murit la 3 luni după sora mea. A trebuit să merg mai departe, ca un Capricorn încăpățânat căruia nu îi place să se smiorcăie.

„Sunt o ființă foarte greu de cucerit și de manageriat”

Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?

Cred că am mai multe calități, dar prima este că iert cu ușurință. Sigur, dacă mi se cer scuze, nu doar de suprafață. Să simt că regreți cu adevărat. Dacă nu-ți ceri scuze îmi rămâi indiferent. Pe scurt, nu port ranchiună și asta cred că-i un lucru important în viață. Dacă nu poți ierta tu ești primul faultat, pentru că înseamnă ură. Sentimentul asta se întoarce împotriva sănătăți tale, mentale și fizice.

Iar defectul meu principal este că fumez ca un șarpe. Apoi am o mândrie care, de multe ori, se duce spre orgoliu. Aș spune că nu am nimic umil în mine, fără să însemne că nu sunt bună sau milostivă. Nu stau în poziția „echer” decât în fața lui Dumnezeu. Mai am un defect, sunt foarte pretențioasă. E de mirare că Paul mă iubește pentru ceea ce sunt, nu pentru ce și-ar dori el să fiu. Nu a încercat niciodată să mă schimbe. Sunt o ființă foarte greu de cucerit și de manageriat, nu e ușor să stai lângă una ca mine, plină de pretenții. Pe Paul l-a înzestrat Dumnezeu cu un calm extraordinar spre deosebire de mine care sunt argint viu.

Cea mai mare pasiune, gătitul

Ce nu știe lumea despre tine?

Hobby-ul meu principal este să gătesc, îmi place enorm să fac lucrul ăsta. Acolo, în bucătărie, îmi pun la treabă creativitatea. Am câteva rețete create doar din mintea mea și sunt foarte bune. Mie îmi ies mâncăruri gustoase fără să cântăresc ingredientele, fără termometre. Am gust în farfurie și asta e tot ce contează.

Mi-a mai plăcut să croiesc, dar acum mă părăsește răbdarea. Primele mele ținute de scenă, până în ’94, mi le-am conceput și cusut singură. Nu-mi găseam măsura mea nicăieri, mă duceam la magazinele de copii să-mi iau haine. Aveam 1.65 cm, 48 de kilograme și aveam o problemă, nu-mi găseam pantaloni pe măsură. La raionul de femei hainele îmi veneau ca „pe gard”. Eram slabă dar cu forme. Pantaloni îmi luam doar de la băieți și, până de curând, mi-am luat blugi de la copii de 16 ani.

Zoia Alecu, pasionată de gătit și croitorie. Sursă foto: Arhivă personală
Zoia Alecu, pasionată de gătit și croitorie. Sursă foto: Arhivă personală

Îmi mai place să scriu chestii foarte ilare, e greu să scapi de limba mea „ascuțită”. Am făcut poezii inlcusiv la adresa colegilor mei din Sfinx Experience atunci când aveam serile noastre de petrecere. Colegii mei se tăvăleau de râs de tot ceea ce îmi trecea mie prin cap.

A venit momentul să ne despărțim. Îți spun, Zoia Alecu, încă o dată la mulți ani!

Mulțumesc din toată inima și pentru că mi-ai dat ocazia vreau să urez tuturor celor care citesc acest interviu un 2024 plin cu tot ceea ce își doresc ei. La mulți ani.

Foto: Arhivă Zoia Alecu pentru Unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton