Timpul capătă altă dimensiune când îl petreci alături de Carmen Brumă. Are o disciplină ca de armată, dublată de grație și feminitate. Nu mi-a fost greu s-o urmăresc pe Carmen Brumă pas cu pas aproape o zi întreagă, dar nu știu dacă aș putea să fac asta zilnic. Ea e singura care poate să țină pasul cu ea însăși. (Foto: Ștefan Dani/UNICA)
Când mi-am propus să petrec o zi alături de Carmen Brumă, vedeta de pe coperta revistei, nu prea știam la ce să mă aștept și asta e bine. Totul stătea totuși sub un spectru favorabil. Suntem cunoștințe vechi, mă simțeam confortabil cu ideea de a mă ține după ea de dimineața și până seara, să văd ce face, cu cine se întâlnește, ce mănâncă, ce bea, cum lucrează, cum este ea, dincolo de interviurile uzuale prin care orice vedetă răspunde politicos și favorabil (pentru ea). Ei bine, am avut noroc că am nimerit-o pe Carmen Brumă într-una dintre zilele ei ușoare (vorba vine) pentru că, la ea, trezirea se dă la 6 dimineața și pune capul pe pernă la 11-12 noaptea, timp în care nu stă locului o clipă.
Programul, pas cu pas
Foto: Ștefan Dani/UNICA
Programul nostru a început de dimineață, de la 9 fără ceva, când ne-am întâlnit la Otopeni, în studioul în care filmează pentru „Happy Life by Carmen Brumă“, noua ei emisiune de wellbeing de la Happy Channel. A venit machiată și coafată, fresh, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți de blugi și o cămașă albă, și i-am admirat încă o dată picioarele tonifiate. Cară după ea un mic troller plin cu echipament sportiv, pentru că schimbă mai multe ținute la filmări. În timp ce intrăm în casa „Happy“, îmi spune că speră că sunt pregătită, pentru că, la sfârșitul zilei, mergem să alergăm în parc. Eu și ea. Ea a alergat un maraton, iar eu simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Mă adun și încerc să bravez. Îi spun că am alergat și eu, odată, la un cros, 6 kilometri. Nu e impresionată, nici nu cred că m-a auzit, pentru că deja a ajuns în camera ei și se schimbă pentru a începe filmările. Scoate din troller tricouri, colanți și pantofi de sport în culori vibrante. Le întinde pe pat alături de mai multe foi A4 pe care și-a notat desfășurătorul emisiunii și alte observații personale. „Mereu vin pregătită pentru filmări. Știu ce trebuie să spun, ce să fac, îmi pregătesc exercițiile, pentru ca totul să se deruleze șnur.“ Și voi observa ulterior că așa și e. Împreună cu producătoarea și regizorul emisiunii, stabilesc locul unde vor filma primul cadru și-o aud pe Carmen vociferând. Vrea neapărat să urmeze scenariul ei, să nu recite vorbele scrise de altcineva. „Așa sunt eu, prefer să vorbesc liber, să folosesc cuvintele mele, chiar dacă textul scris de scenarist e OK, mă simt eu mai bine așa.“ Nici nu apuc să mă dezmeticesc și să mă strecor printre camere și lumini, că echipa începe să filmeze, iar Carmen turuie despre obținerea unei forme fizice optime. Mi-a dat în primire telefonul ei, să-i fac poze în timpul filmărilor, și mă bucură votul ei de încredere. Aparatul vibrează des și mă abțin să mă uit la expeditorii mesajelor, chiar dacă mor de curiozitate, dar nu, nu se face. Totuși îmi pică ochii accidental, la un moment dat, pe ecranul telefonului și văd că-i scrie prietena ei cea mai bună, Adina Halas.
Totul se termină inimaginabil de repede și echipa trece la următoarea fază. Acum va trebui să se întâlnească cu prezentatorii emisiunii „Happy Day“ și partenerii ei de filmare – adolescenții Cris și Vlad, împreună cu care va face niște demonstrații de exerciții fizice. O secundă o pierd din ochi pe Carmen, iar când o caut din nou cu privirea, e cu picioarele pe sus, sprijinite de un perete, iar ea stă în mâini. Un exercițiu firesc pentru ea, prea dificil pentru neinițiați. Filmările se desfășoară cu repeziciune, nu sunt deloc ușoare, implică mișcare și multă conversație, dar totul se leagă natural. E o chimie între ea și ceilalți doi prezentatori. Am impresia că sunt la un reality-show de sport. Eu obosesc numai când mă uit la ei făcând exerciții cu diverse obiecte de prin casă, dar Carmen ciripește veselă și e proaspătă ca un crin, iar Cris și Vlad sunt îmbujorați de efort. Nu știu când zboară orele. Echipa face pauze scurte. Carmen nu bea apă, nu mănâncă. Doar își consultă din când în când notițele și, la un moment dat, vorbește la telefon cu fiul ei, Vlad, care are doi ani și trei luni, despre care aud că pupă receptorul când o aude pe mama lui. Când revine, își reia aerul profesionist și continuă munca.
Pe la ora 14 se termină filmările. Seara, Carmen era invitată la aniversarea unei foste colege de la Realitatea TV, Geanina Iacob, acum prezentator și realizator la Dolce Sport. Carmen își amintește de vremurile când lucra în redacția de sport de la Realitatea TV, unde a făcut jurnalism pe bune și unde a inițiat multe alte fete în televiziune. „Unele erau interesate doar să apară pe post și să se dea cu gloss pe buze. Altele erau chiar muncitoare și voiau să învețe. Nici mie nu mi-a fost deloc ușor la început, eram într-o redacție plină de bărbați, într-un domeniu al bărbaților, greu de răzbit! Dar am strâns din dinți și am învățat, ca să nu aibă nimeni motive să mă ia peste picior.“
Fără compromisuri
O văd pe Carmen ca un soldățel ascuns într-un corp de zeiță. De fapt, are mai degrabă spi-ritul unui spartan. E bătăioasă și totuși delicată și discretă. Nu vrea să-mi demonstreze nimic. Nici mie și nici publicului. Am observat asta mai demult la ea. În timp ce proba diverse ținute pentru filmare, am întrebat-o cum e revenirea la televizor, n-a mai avut o emisiune a ei de când a plecat de la Realitatea. Nu și-a planificat nimic, nu i-a lipsit televiziunea, pentru că avut parte de apariții frecvente în diverse alte emisiuni și scopul ei nu e să apară pe sticlă cu orice preț. Ea are proiectele ei, antrenamente și, bineînțeles, un micuț care are nevoie de toată atenția. O ajută părinții ei cu creșterea lui Vlad, nu are bonă. „Mircea are, mai nou, trei emisiuni pe zi, eu filmez de două ori pe săptămână. Am acceptat acest proiect în condițiile în care îmi rămâne timp și pentru altceva. Fac ce-mi place, nu aș accepta nimic care nu mă stimulează sau care nu mi se potrivește. Aici fac ce știu.“
Mondenă, când și când
Foto: Ștefan Dani/UNICA
Părăsim locul de filmare și hotărâm să mâncăm de prânz. În sfârșit, lui Carmen Brumă i s-a făcut foame! E ora trei și ne oprim la un restaurant, în parc. Schimbăm mai multe mese până ne așezăm la una care-i convine, să nu fie în soare. În timp ce ne învârtim pe terasă, aud în spate o remarcă venită de la o masă vecină: „Fițe!“. Nu știu dacă a auzit și Carmen, nu-i zic nimic, chiar n-au dreptate! E ultima persoană publică pe care ai putea-o bănui de „fițe“. Nu face cumpărături extravagante, vacanța și-a petrecut-o la Costinești, cea mai îndepărtată destinație în care a fost în viața ei e Dubai, cea mai scumpă geantă pe care o are nu depășește 100 de euro, își cumpără strictul necesar și e un chin pentru ea să iasă la evenimente mondene, să se împopoțoneze o zi întreagă. Își adusese cu ea niște sandale cu talpă ortopedică, cu care să se schimbe seara, la aniversare, și mă întreba îngrijorată dacă nu e prea „casual“ pentru eveniment. Cel mai mult frecventează supermarketurile, de unde cumpără mâncare sănătoasă pentru Vlad și restul familiei, iar când nimerește într-un magazin de haine, se duce țintă la raionul de copii, să-i ia ceva băiatului. Care are, la doi ani, gusturi bine definite și nu pune pe el orice. „Astă-iarnă i-am cumpărat vreo cinci perechi de ghetuțe, dar el n-a ieșit din niște încălțări care aproape se dezintegrau de la atâta purtare! “, îmi spune râzând.
Somon cu legume
Ne comandăm de mâncare. Carmen își ia somon la grătar cu broccoli, extra-spanac, bea apă plată și ceai verde neîndulcit. Mâncăm în tihnă și vorbim. Îmi spune că n-a mai avut o după-amiază liberă de foarte mult timp, nici nu mai știe cum e să nu aibă un plan organizat la minut. Dimineața îi dă trezirea Vlad, cu care se joacă, iau micul dejun, apoi pleacă la filmări sau alte întâlniri, antrenamente, vine acasă, iese cu Vlad în parc, antrenamente și așa trece ziua, iar pe la miezul nopții adoarme imediat ce închide ochii.
30 de kilometri pe săptămână
Foto: Ștefan Dani/UNICA
Aleargă 30 de kilometri pe săptămână, pe lângă alte exerciții pe care le face pentru întreținere. După naștere, a alergat un maraton pentru care s-a antrenat zilnic, timp de zece luni. Știa că trebuie să alerge și atât. În ziua cu pricina, nu i-a dat voie lui Mircea să vină s-o susțină, era prea emoționată și-i era teamă ca acesta să n-o oprească în cazul în care ar fi văzut că i se face rău. Pe ultimii 10 kilometri a însoțit-o de pe margine și a în-curajat-o, iar ei îi era frică să nu se accidenteze și să abandoneze chiar „pe ultima sută“. Îmi explică cum există riscul ca, la alergarea de cursă lungă, să ți se contracte mușchii foarte tare și să ți se blocheze picioarele, să nu mai poți înainta niciun pas. A terminat maratonul și, când a ajuns acasă, a plâns două ore. O în-treb: „De supărare?“ „Nu! De bucurie!“, îmi spune râzând și mă fac mică în scaun. Totul pare așa de ușor la ea, încât uit câte eforturi face. Și nu doar pentru a arăta bine, nu pentru a dovedi ceva cuiva, ci doar ei înseși. Asta vrea să facă. Îi place să-și testeze limitele, e ambițioasă și nu știe să fie altfel. Nu mai știe. „Am 40 de ani!“, a tot repetat pe parcursul zilei, în diverse contexte. Are 39, o puteți felicita la anul, pe 9 mai. La ședința foto de a doua zi pozează într-o rochie scurtă, mulată, care îi pune în evidență celebrele picioare. Vrea să se vadă în fotografii „șanțul“ pe care-l formează cvadricepsul femural. Cu o zi înainte, la masă, îmi spusese conspirativ: „Știi ce repede se văd «gropițele» de pe coapse după 40 de ani?
Nu-mi permit să iau o pauză“. Pregătește o continuare a bestsellerului lansat acum patru ani, „3S – Sănătoasă, Suplă, Sătulă“, care conține recomandări pentru un regim de viață sănătos, cu mâncare adecvată și sport. Cine ar putea ști mai bine decât ea cu „ce se mănâncă“ aceste lucruri?!
Mamă de băiat
Foto: Ștefan Dani/UNICA
Mă roagă să-i fac o poză pentru Instagram. Încadrez o Carmen zâmbitoare, toată bucle și picioare, surprinsă de jos în sus, așa cum îi place ei, ca să arate mai slabă. După ce în-cheiem discuția despre maraton, al cărui în-treg film poate fi văzut pe YouTube, o întreb despre cel mic. Se luminează la față de câte ori povestește despre el și nu trebuie s-o rogi prea mult să-ți dea amănunte despre Vlad. E lumina ochilor ei. Mi-a mai spus și când era gravidă, a știut dintotdeauna că va fi mamă de băiat. Recunoaște că e hiperprotectivă cu băiețelul, e genul care se implică mai mult decât e nevoie și povestește amuzată că e singurul adult care nu urmărește de la o distanță acceptabilă jocul, ci e fix în mijlocul acțiunii. Știe că asta nu-i face bine fiului ei, că trebuie să-l lase să fie independent puțin câte puțin. Bine sau rău, e ca o cloșcă. Punct. Vlad a început să vorbească direct în engleză, datorită desenelor animate la care se uită: „Blue, water, mom“, așa se comunică la ei. Tata e „tat“, „tat-aaa“. Carmen nu-și mai dorește încă un copil, e foarte tranșantă în această privință și repetă, pentru a câta oară în acea zi: „Am 40 de ani!“ E fericită cu Vlăduț și n-ar ști să fie mamă și altui prichindel. Când îl văd pe Vlad la ședința foto din parc, înțeleg perfect sentimentul. Are buclele ei și ochii mari, mari, cât niște farfurioare, cum i-a descris Carmen. Ne privește curios, apoi revine la jucăriile lui. E înnebunit după mașini, i-a recitat stilistei noastre fiecare marcă de mașină pe lângă care a trecut, la finalul șe-dinței foto din parc. „Nu că e al meu, dar e un copil foarte înțelept. E foarte bun!“, spune Carmen cu ochii umezi de emoție.