Vedete: Julie Mayaya, cum ia naştere un star?

O tânără mulatră e pe cale să devină noua vedetă a României. Are talent, e frumoasă foc şi munceşte mult pentru a-şi croi un drum în industria muzicală. Şi, chiar dacă nu-ţi vine să crezi, e româncă get-beget. Descoperă povestea şi planurile „Vocii României“!
Julie intră în restaurantul Collage cu un troler roşu, în contrast cu restul ţinutei all black. A venit pregătită la prima şedinţă foto din viaţa ei pentru coperta unei reviste. Julie Mayaya Nzal A Nka (27 de ani, pe care îi împlineşte pe 17 februarie) nu se încadrează în tiparul fetelor pe care publicaţiile glossy se bat să le pună pe copertă. E la început şi nu are gradul de popularitate al vedetelor cu ani buni de experienţă în carieră. Nu încă, pentru că tânăra mulatră are toate şansele să devină noul star din industria muzicală românească. Şi, dacă pe celebrităţile obişnuite le convingem să ne spună cum au reuşit să ajungă atât de departe, acum facem exact invers. Vrem să vedem cum se construieşte o vedetă. Şi ce îţi trebuie, ca artist, pentru a reuşi să fii mereu în atenţia publicului.

Julie a intrat în peisajul muzical românesc prin intermediul concursului „Vocea României“, un show cu audienţerecord. Concursul, pe care l-a câştigat pe 26 decembrie, a fost oportunitatea ei de a se face cunoscută. Cânta de mică, în Iaşi, oraşul în care s-a născut, deşi părinţii ei nu au încurajat-o spre zona artistică, „mai pretenţioasă“, ci spre cea a ştiinţelor exacte, care i-ar fi asigurat stabilitate în viitor – aşa a ajuns să urmeze o facultate cu profil real, Matematică-Informatică. Dar pasiunea pentru muzică şi talentul, pe care spune că le-a moştenit „de la vreo rudă mai îndepărtată, probabil, pentru că ambii părinţi au studiat Automatizări şi Calculatoare“, au ţinut-o mereu aproape de scenă. Primul ei cântec, în clasa a cincea, a fost „Tamburina sună“, pe care îl ştie şi astăzi, cu versuri cu tot. Mai târziu, în clasa a noua, cânta jazz o dată pe săptămână, într-un club, alături de Iulian Canaf, şi el fost concurent la „Vocea României“. Peste tot era chemată să cânte „Summertime“, a Ellei Fitzgerald, iar ei îi făcea mare plăcere. „Cântam doar această piesă. Era distractiv, pentru că îmi plăcea lumea aia, era altceva, era frumos! Atunci am înfiinţat şi prima trupă. Eu eram a noua, ei a şaptea. Nişte pici, ne numeam Joker“, povesteşte Julie. A participat, în 2002, la „Alege ASIA“, dar juriul nu a considerat-o potrivită. Nu s-a dat bătută, iar când l-a cunoscut pe Victor Lavric, fiul cântăreţei de muzică populară Laura Lavric, şi a colaborat cu el la două piese, şi-a dat seama că nu poate sta departe de scenă. A cântat la multe petreceri private, la evenimente, în cluburi, dar şi în restaurante. A făcut parte din mai multe formaţii, cu care cânta coveruri – KM 0, Macadam, apoi CrossRoads, Black Light Band şi Yesterday Band, în restaurantul cu acelaşi nume A fost înconjurată de muzică, dar abia acum, după câştigarea titlului de „Vocea României“, a obţinut primul ei contract cu o casă de discuri, Universal Music România.

2013 va fi un an plin pentru Julie. „S-au întâmplat foarte multe lucruri în viaţa mea într-un timp foarte scurt. Dintr-odată s-a schimbat totul. Nu mi-e uşor, dar e frumos. Îmi place să am timpul şi mintea ocupate“, spune Julie, care nu se fereşte de muncă, una dintre principalele trăsături pe care trebuie să le aibă o cântăreaţă ce aspiră să fie mereu sus, în top. În perioada următoare va lucra la piesele proprii, în martie va avea concert la Sala Palatului, alături de Horia Brenciu, antrenorul ei de la „Vocea României“, şi va merge, împreună cu el, într-un turneu prin marile oraşe ale ţării. „N-o să am deloc timp de stat. Doar vreo două-trei zile de pauză. Nu prea mă lasă Horia să lenevesc! Dar e bine, abia aştept să cânt cu el la Sala Palatului!“, spune Julie. În paralel, a primit mai multe propuneri de colaborări cu diverşi artişti. Una dintre ele este un cover în duet cu Ştefan Stan, primul câştigător al concursului. A acceptat, pentru că i s-a părut distractiv „ca cele două Voci ale României să-şi unească forţele“.

De curând s-a întors din Iaşi, unde a participat la un concert caritabil, alături de fostul său coleg de la „Voce“, Cezar Dometi, şi el tot ieşean. Aşa şi-a revăzut prietenii şi foştii colegi, dar şi oraşul de care o leagă foarte multe amintiri.
Deşi nu s-ar zice, Julie s-a născut şi a fost botezată în Iaşi, la Institutul Teologic Catolic, iar al doilea ei nume, Nzal A Nka, înseamnă „dor de bunica“, pentru că s-a născut la câteva zile după ce a murit străbunica sa din partea tatălui. Mama ei este româncă, „mai precis munteancă, de pe lângă Piteşti, Argeş“, iar tatăl este din Republica Democrată Congo, numită şi Congo Kinshasa (diferită de Republica Congo, sau Congo-Brazzaville, cu care însă se învecinează). „Părinţii mei au fost colegi de facultate, la secţii diferite şi în ani diferiţi, dar la aceeaşi instituţie. Şi vezi, mâna destinului… aşa am apărut eu.
Dintr-o munteancă şi un congolez a ieşit o moldoveancă“, spune Julie şi, deşi n-o să-ţi vină să crezi, are chiar şi accent moldovenesc. „Îmi place să-mi zic «congoveancă», aşa cum m-a numit, în urmă cu câţiva ani, când cântam pe o terasă la Neptun, o jurnalistă din Mangalia“, spune Julie. Aflată în căutarea identităţii pe piaţa muzicală românească, noua „Voce“ încearcă acum să arate ce are unic, diferit, şi să-şi creeze propriul ei brand. Iar faptul că este mulatră o ajută foarte mult.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Prima ei călătorie în Congo, la 17 ani, a fost neaşteptată. Tatăl ei, care are o afacere în domeniul telecomunicaţiilor – pe care a extins-o de zece ani şi în Congo –, tocmai se pregătea să plece din România când ea i-a zis, mai în glumă, mai în serios: „Vin şi eu cu tine“. Era foarte curioasă şi abia aştepta să-şi cunoască bunica, verişorii, mătuşile şi unchii de acolo, pentru că doar doi dintre ei veniseră anterior în România. „A fost prima mea vacanţă, cea mai frumoasă, dar şi cea mai scurtă, de doar două săptămâni. Eram alintata tuturor şi toată lumea era fericită că mă vede. M-am simţit ca o mică prinţesă atunci“, povesteşte Julie. Când vorbeşte despre Congo, unde merge aproape în fiecare an, te fascinează. Descrie totul cu atâtea amănunte, încât ţi se pare că o vezi cum se mişcă prin piaţa de fructe, de unde cumpără portocale „la un preţ foarte mic, pentru că acolo fructele sunt foarte ieftine“, cum fuge, pentru că a văzut un crocodil în timpul unui picnic cu ai ei pe malul fluviului, sau cum taie cineva cu maceta, în faţa ei, nişte frunze speciale cu care va condimenta o mâncare tradiţională. Acolo a descoperit şi mâncarea ei preferată, un fel de peşte cu sos de arahide – deşi în România nu prea mănâncă peşte –, dar şi un sos extraordinar cu ardei iute, pe care congolezii îl folosesc ca adaos la orice mâncare.

Julie ştie foarte bine franceză, una dintre cele cinci limbi oficiale din Congo Kinshasa, fostă colonie belgiană, dar foarte puţine cuvinte din celelalte – kikongo, lingala, tshiluba şi swahili. Ne zice câteva expresii simple, precum „bună ziua“ sau „luaţi loc“, iar eu mă simt deja ca un turist care explorează o ţară străină. Vizitele în Congo au îndemnat-o să cunoască noua cultură. La prima ei călătorie a avut norocul să ia parte la cel mai mare concert anual din Africa, desfăşurat acolo în acel an. „Au fost două săptămâni de muzică africană, din diverse părţi ale continentului. A fost o bombă culturală pentru mine!“, spune Julie. Ascultă şi acum, de plăcere, muzică africană, dar aceasta nu a influenţat-o prea mult în carieră, cum a făcut, de exemplu, Michael Jackson. Născută la mijlocul anilor ’80, a ascultat muzică de pe casete audio şi, mai târziu, de la MTV. „Tata avea acasă o casetă cu Patricia Kaas şi încă una cu o compilaţie de balade rock, cu Bon Jovi, Aerosmith, Meat Loaf. Aceasta este muzica copilăriei mele“, spune Julie. Probabil de aceea, când o întreb spre ce stil muzical se va îndrepta în continuare în carieră, mărturiseşte că e tentată de soul şi rock. În timpul concursului, Horia, antrenorul ei, pe care l-a ales în mod spontan după ce s-au întors toate cele patru scaune, nu a limitat-o, ci a ascultat-o şi a încurajat-o să meargă către ceea ce îi place. I-a dat şi multe sfaturi şi e sigură că îi vor folosi. „Mi-a zis să nu cumva să cred că , dacă într-un anumit moment îmi merge bine, aşa va fi mereu. Nu trebuie să te culci pe o ureche, pentru că data viitoare s-ar putea să nu-ţi mai meargă. Munca trebuie să fie constantă, ba chiar trebuie să dai şi mai mult, indi-ferent dacă rezultatul e bun sau nu“.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Julie n-a mai participat niciodată la un concurs de amploarea „Vocii României“. Nici de data asta n-a vrut să meargă, pentru că îi era teamă să apară prea mult la televizor, dar a avut noroc cu o prietenă bună, Cristiana Sârmei, care a încurajat-o. Ba chiar a luat-o de mână şi a dus-o la preselecţii. „Atunci n-am prea avut emoţii, mă gândeam că dacă intru, bine; dacă nu, asta e“, povesteşte Julie. Iar preselecţiile chiar au fost un test pentru ea. „Am stat acolo de dimineaţă până seara, de la 11:00 la 20:00, pentru că au fost foarte, foarte mulţi oameni. A fost un test, dar l-am trecut mai bine decât mă aşteptam“, spune ea, în timp ce ia o oglindă ca să vadă transformarea. „Wow, asta sunt eu? Trebuie să-mi faci o fotografie, următoarea mea poză de profil pe Facebook“. E foarte atentă la imaginea ei (ca o vedetă, nu?) şi mă convinge şi mai mult de asta când îmi spune că a slăbit 20 de kilograme cu jumătate de an înainte de „Voce“. A urmat o dietă simplă: trei mese pe zi şi somn la oră fixă. „Contează foarte mult odihna. Dacă te culci în fiecare zi la ora şapte dimineaţa, deja e bine. Dar să fii de fiecare dată în pat la ora aia. Am încercat să-mi fac un program. Trei mese pe zi, fără junk food şi ciocolăţele, deşi îmi plac la nebunie!“ Dar meseria cere sacrificii, aşa că nu i-a fost foarte greu să treacă şi de acest test. Şi nu regretă că a făcut-o.

Îi place foarte mult să pozeze, e foarte expresivă şi charismatică. Cu siguranţă, de-acum va apărea în multe ziare şi reviste. Nu îi plac însă paparazzi, care au început deja să o urmărească, şi nici nu vrea să dea detalii despre viaţa personală. Recunoaşte că are o relaţie, că l-a cunos-cut pe iubitul ei – care are, la fel ca ea, mamă româncă şi tată african – într-un club din Centrul Vechi, dar lasă şi ceva mister, ca o adevărată divă. E talentată, a câştigat un concurs popular, e muncitoare şi are acel „ceva“ care o individualizează. Îi place să fie în centrul atenţiei, dar nu spune niciodată totul. E pe drumul bun. Abia aştept să-i ascult primul single!

Româncă de-adevăratelea

Încă din copilărie Julie a purtat cu mândrie costumul popular românesc (foto 1994). I-am dat un test, prin care să demonstreze că este, într-adevăr, româncă: > Piesa românească pe care ai cântat-o cel mai des până acum: „Hora mea-i moldovenească“; > Artiştii români care te-au inspirat şi încurajat cel mai mult: Laura Lavric, Angela Similea (pentru care am făcut backing vocals la un moment dat); > Mâncarea românească preferată: sărmăluţe; > Oraşul/Zona preferată din România: Iaşiul, oraşul natal, şi zona Bucovinei.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro