Teo Trandafir: „Loialitatea te definește și te schimbă ca om“

Teo Trandafir e una dintre puținele femei aduse la cârma unui show precum e „Vrei sa fii milionar?”, emisiunea relansată de Kanal D.

Teo privește înainte cu spaimă și speranță, „așa cum ar face orice om sănătos la cap”.

Te încântă, te emoționează, te intrigă noua provocare de care ai parte, aceea de a fi la cârma emisiunii „Vrei să fii milionar?”, de la Kanal D? Ce sentimente te încearcă legate de această emisiune?

Teo Trandafir: Mi se pare unul dintre cele mai grele proiecte la care am lucrat în viața mea. Am început deja înregistrările și m-au cocoșat emoțional, asta este marea provocare de fapt. Fiind un om cât de cât empatic, eu îmi dau seama că cel din fața mea are nevoie de ajutor și adesea nu i-l pot acorda, o dată din pricina faptului că nu e legal, a doua oară din cauză că nu știu și a treia oară din cauza faptului că va mai urma un om căruia nu-i voi putea acorda ajutorul, deci e cumva imoral. Și oricât de mult mi-aș dori să empatizez cu omul până la capăt, altceva în afară de a juca efectiv în echipa cu el eu nu pot face, deși as vrea din suflet. E singurul format fără căști pe care l-am făcut până acum, excepție perioada 1994 – 1997, pentru că nu existau în țara noastră. Nu mă poate ajuta, la rândul meu, nimeni. Suntem doi izolați, nu avem nici măcar un monitor în care să ne putem vedea. Și eu, și concurentul suntem doi oameni aflați în aceeași situație, din care trebuie să iasă cât se poate de onorabil, de frumos și de elegant.

Dacă ai fi milionară în sentimente, care ar fi acelea care ți-ar „îngreuna contul”?

Teo Trandafir: Cred că milionari în sentimente, cumva, suntem toți. Marele sentiment care mă mână pe mine în lupta asta cu viața și cu tot ce înseamnă ea este loialitatea. Consider că fără loialitate poți să fii oricum vrei tu, dar loialitatea te definește și te schimbă ca om, te ghidează și îți dă răspuns la întrebările grele de tip „Oare cum ar fi mai bine să procedez acum?”… în mod loial. Nu ai voie să trădezi pe cineva care nu te-ar trăda. E o chestie care sună destul de banal, dar mi se pare că celelalte sentimente ar putea fi subordonate acestuia. Loialitatea le are pe toate. Sigur, urmează empatia, dar empatia ține cumva tot de loialitate, pentru că ești empatic și, să zicem, milostiv, doar în cazul în care ai întâlnit loialitatea. Altminteri, îți e milă. Mila este un sentiment pe care îl disprețuiesc, pe care nu l-am înțeles niciodată, un sentiment care mi se pare că te degradează ca și persoană, atât cel care îl emite cât și cel care îl cere, dar empatia, compasiunea, înțelegerea, ajutorul, le înțeleg. Mila, niciodată.

Cum privești și primești fiecare drum nou deschis în cariera ta, Teo?

Teo Trandafir: Cu spaimă, evident, așa cum ar face orice om sănătos la cap. Nu pot să mint și să spun că în momentul în care am început să fac „Vrei să fii milionar?” eram convinsă că totul va fi OK. În continuare nu sunt sigură că totul va fi OK, așa cum nu sunt sigură că soarele va străluci mâine și pentru mine. Dar speranța a fost uriașă și este în continuare la fel. Mi se pare fabulos, pentru că, o dată, sunt femeie și pare-se că sunt una dintre puținele femei care s-a înhămat la cârma acestui format și, în al doilea rând, pentru că am o vârstă la care, dacă m-aș reinventa cu succes, aș fi o inspirație pentru toate femeile de vârsta mea care nu și-ar mai spune „Ce-mi mai trebuie mie, ajunsă aici?”

Multă vreme, „Vrei să fii milionar?” a fost asociat cu o altă personalitate, Virgil Ianțu. Obișnuiai să-l urmărești?

 Teo Trandafir: Sigur, Virgil este un om de o valoare incontestabilă. Cu atât mai grea este slujba mea acum cu cât suntem și prieteni, ne cunoaștem, ne salutăm pe stradă și ne strângem mâinile. Mie mi se pare că Virgil Ianțu, cu felul lui de a face „Vrei să fii milionar?” este o piatră importantă de marcaj în istoria acestei emisiuni din România și atunci am încercat să fac cea mai sănătoasă chestiune pe care puteam să o fac ca urmaș a lui Virgil. Am încercat să nu fac nimic, în mod conștient, care să-l imite. Am încercat să fiu eu însumi, pentru că, într-adevăr, a lăsat o pereche de șoșoni foarte mare de umplut. Am încercat să fac lucrurile în felul meu pentru că mi-am adus aminte că și eu, la rândul meu, am o carieră de niște ani de care aș putea să mă folosesc. Am făcut ce a făcut Virgil, în felul lui Teo.

Vei prezenta în paralel două emisiuni total diferite „Teo Show” și „Vrei să fii milionar?”. Vom vedea și două Teo diferite?

Teo Trandafir: Sigur. Emisiunile nu sunt prezentate în paralel, deși pare că e așa. În momentul în care intru în studiolul „Vrei să fii milionar?” mă încrâncenez într-o luptă care durează mai multe ore decât pare. Pe când, la „Teo Show”, ceea ce se vede, e ceea ce se întâmplă, intri și iesi, fiind o emisiune în direct. La „Vrei să fii milionar?” sigur că mai glumești, sigur că mai râzi, sigur că mai lăcrimezi, sigur mai una, mai alta, dar, fundamental, este vorba de un alt gen de format. „Teo Show” este mai degrabă o emisiune de autor, aici putem să facem o grămadă de lucruri și să invităm de la profilator la ceasornicar elvețian, ca să ne învețe lucruri. Pe când la „Vrei să fii milionar?”, e vorba de da sau nu, este chirurgie. Dincolo mai merge, tu te faci că ești în postura de a crede lucrurile pe care invitatul le emite.

La „Vrei să fii milionar?” tu nu știi întrebarea, n-ai știut-o niciodată, nici tu, nici invitatul, sunteți în aceeași situa]ie. Și e da sau nu, e albă sau neagră, la „Teo Show” merge cu nuanțe de gri.

Apetitul publicului român pentru concursurile de cultură generală a fost destul de ridicat. Crezi că a rămas intact?

Teo Trandafir: Urmează să aflăm, e bine să nu te arunci cu capul înainte în asemenea decizie, deși „oamenii de televiziune” au tendința de a da asemenea decrete de parcă ar fi posesorii adevărului suprem, ei știu ce se întâmplă, știu care e tendința, care e trendul. De obicei știu care e tendința si trendul după ce s-au publicat audiențele zilei de ieri. Cunosc un om de televiziune adevărat care se interesează care sunt tendințele de peste cinci ani. Pe cele de ieri le avem toți pe mail la ora 9.

Care e cea mai grea întrebare care ți s-a adresat vreodată?

Teo Trandafir: Sunt două legate și sună exact așa : „Cine ești și ce vrei?”

E vreo latură de-ale tale pe care nu ai arătat-o niciodată publicului?

Teo Trandafir: Da, din decență nu mi-am arătat lașitatea, nimicnicia, lăcomia, frica, ura, disprețul și toate sentimentele care țin de latura umană, pe care încerc să le țin sub preș ca orice om sănătos la cap, pentru că nu te arăți la televizor dreptul monstrul care e fiecare, dacă stă să se analizeze. Mai nou, am observat că la întrebarea „Care e cel mai mare defect al tău?” fiecare om cu care stau de vorbă îmi expune o calitate mascată. „Sunt prea bun!”, de exemplu. Dar ești laș? Nu, nu, eu sunt curajos. Dar lacom? Nu, nu, eu sunt acest Mecena. Minciuni! Intactă și neatinsă nu cred că a mai rămas vreo parte a ființei mele, pentru că nici nu mai știu cine eram înainte. Eu am devenit ceea ce sunt prin șlefuirea permanentă a acestui glaspapir care este televiziunea și care m-a creat. Cine eram înainte, nu îmi mai amintesc, deci intactă cred că mi-a mai rămas structura osoasă, fizică.

Ce le oferi celor apropiați în fiecare zi și ce primești tu de la ei?

Teo Trandafir: În general, încerc să ofer intelegere și răbdare. Primesc ce mi se cuvine în momentul respectiv, ce poate să-mi ofere, ce e dispus în secunda aia să-mi dea. În principiu, cam aceleași lucruri. Sunt un om înțeles, agreat, răbdat, cumva tradus în ciuda spuselor mele, pentru că eu spun un lucru, iar omul care mă cunoaște cu adevărat știe ce am vrut să spun de fapt, deși a sunat mult mai rău decât era. Sunt un om pe care se supără puțină lume pentru că mă inflamez ușor și spun lucruri, pe care, repet, oamenii le traduc în limba noastră comună și asta doar pentru că le ofer când au ei nevoie, răbdarea mea. Răbdarea e un lucru rar acum, pentru că oamenii au de toate, dar nu au vreme.

Când ai simțit cel mai recent că se cere prea mult de la tine și nu ai putut răspunde pe măsură?

Teo Trandafir: Atunci când foarte multă lume are nevoie de răbdarea mea în acealași timp. La mine foarte multă lume înseamnă patru oameni în același timp. Dacă patru oameni au nevoie să fie ascultați și să li se răspundă în același timp e deja complicat. Să zicem că ai o dimineață foarte aglomerată, ca în fiecare dimineață, trebuie să te speli pe dinți, să faci duș, să speli părul, să te îmbraci. Și ai patru prieteni aflați în criză. Toți patru îți scriu pe Whatsapp și tu trebuie să faci switch între ei. Atunci e dificil, încerci să le răspunzi tuturor și mergi mai departe.

Ipostazele în care te-ai aflat și care te-au îmbogațit cel mai mult sufletește până acum care au fost?

Teo Trandafir: Cred că fiecare zi petrecută cu folos mă îmbogățește. Ipostaza de prieten, inclusiv a fiică-mii, ipostaza de mamă, inclusiv a fiică-mii, ipostaza de mentor, inclusiv a fiică-mii și ipostaza de confesor, inclusiv a fiică-mii!

Ce-ți spui seara, înainte de culcare?

Teo Trandafir: Dă, Doamne, să fi fost mai bună decât ieri și dă, Doamne, ca mâine să îmi aducă o surpriză de care să mă bucur când mă voi culca mâine.

Într-o viață, un om trebuie să…

Teo Trandafir: Fie fericit.

Când fiica ta va fi adult, pe picioarele ei, vei fi mulțumită că…

Teo Trandafir: E fericită.

Sursă foto: Kanal D