„Noi din clasa întâi făceam totul singure, aveam doar mâncarea. Am fost un copil foarte independent. Nu aveam nevoie de nimic. În urma unui accident din copilărie, li s-a interzis părinților, spre binele meu, să mă enerveze”, a povestit Tania Popa.

„Am avut două accidente, șocuri foarte puternice, cerebrale. Prima dată la 9 luni. Nașul meu, care era foarte înalt, m-a scăpat pe ciment. Atunci am avut prima comoție cerebrală”, a explicat.

„Mai grav a fost la 3 ani, când am căzut într-o pădure, într-un cuib de viespi sălbatici. Am căzut cu fundul în cuib și am fost înțepată până am intrat în comă. Am stat trei luni în comă. M-am făcut ca o minge rotundă roșie”, a mai spus actrița.

„Eram prea mică, nu știam să-mi controlez, să-mi gestionez furia. Aveam crize, eram în stare să sparg ușa. În România am și fost internată câteva săptămâni bune pentru că-mi explodase psoriazisul, de acolo am căpătat boala, totul este pe sistem nervos. Ușor, ușor am reușit să mă controlez, nu mă mai poate scoate nimeni din sărite acum”, a continuat.

„Tatăl meu, atlet, sportiv, cu un corp de invidiat, s-a otrăvit din greșeală. Era daltonist, a făcut o confuzie. A dat o dușcă de antigel pe care l-a confundat cu un vin cu tărie în el, care e dulceag la gust (n.red.: la fel ca antigelul). S-a culcat, asta a fost marea greșeală. Când s-a trezit a fost prea târziu. S-a stins foarte repede. Eram cu primul soț, la Tulcea. M-am prelins pe perete, am început să urlu, n-am putut să gestionez momentul. Mi-aș fi dorit să mă vadă actriță, atât. Chit că ei nu au vrut. Tata a fost foarte mândru, în culmea fericirii, când i-am trimis ziarul în care apărea că am luat premiul de debut”, a mai povestit Tania Popa.

Tania Popa