Când Vivien Leigh a interpretat personajul Scarlett O’Hara în „Gone with the Wind” în 1939, a devenit instantaneu una dintre cele mai faimoase femei din lume.
Celebrul film a câștigat 10 premii Oscar, iar unul i-a revenit lui Vivien, ea devenind prima britanică care a câștigat pentru cea mai bună actriță.
110 ani de la nașterea actriței Vivien Leigh
Mulți sunt de părere că Vivien Leigh s-a născut pentru a juca personajul Scarlett O’Hara. Și sigur nu a fost foarte greu să interpreteze o femeie frumoasă, pasională și ambițioasă. O femeie care a pierdut ani de zile fiind obsedată de un bărbat pe care nu l-a iubit cu adevărat, după ce l-a pierdut pe cel care a divinizat-o.
Vivien a apărut doar în câteva filme și a murit tragic, mult prea devreme, dar talentul ei incredibil, care a adus-o la viață pe Scarlett O’Hara, este dovada că nu va fi uitată niciodată.
Vivian Mary Hartley s-a născut pe 5 noiembrie 1913. Părinții ei Ernest și Gertrude, erau britanici, dar au petrecut câțiva ani în India, unde Vivian a venit pe lume. (Ea și-a schimbat ulterior ortografia numelui în Vivien.)
Viitoarea vedetă de la Hollywood a avut primul rol ca actriță la vârsta de trei ani, când a apărut în grupul de teatru de amatori al mamei sale, recitând „Little Bo Peep”. Potrivit biografiei “Vivien: The Life of Vivien Leigh” scrise de Alexander Walker, când avea șapte ani, a fost trimisă la un internat catolic, lângă Londra.
La 18 ani, Vivien s-a căsătorit cu primul ei iubit, Herbert Leigh Holman. Dându-și seama de la o vârstă fragedă că vrea să aibă o carieră în lumea filmului, ea a urmat cursuri la Academia Regală de Artă Dramatică. Dar Herbert nu a fost de acord. El a vrut ca ea să îmbrățișeze viața mai simplă de casnică, de gospodină. Dar Vivien știa că destinul avea planuri mărețe pentru ea.
Căsătoria nu a durat mai mult de opt ani, dar se spunea la vremea respectivă că Vivien și Herbert au rămas prieteni. Și au avut grijă unul de celălalt pentru tot restul vieții.
Singura ei fiică, Suzanne, s-a născut în octombrie 1933, cu doar câțiva ani înainte ca ea să prindă gustul vieții de vedetă. Rolul din producția din 1935 “The Mask of Virtue” a primit recenzii excelente și a dus la mai multe oferte de filme pentru cea care se prezenta deja cu noul nume – Vivien Leigh.
Nu a trecut mult până când a fost catapultată în faimă și glorie, ca una dintre cele mai iubite vedete de film de la Hollywood. Până în 1936, Vivien a semnat un contract de 50.000 de lire sterline cu regizorul de film Alexander Korda – o sumă enormă de bani pentru o actriță în acele vremuri.
Povestea de dragoste cu Laurence Olivier
Laurence Olivier, unul dintre actorii venerați ai Angliei acelor vremuri, s-a prezentat la unul dintre spectacolele lui Vivien. Absolut captivat de ceea ce a văzut pe scenă, a aranjat să meargă în culise pentru a o felicita.
Potrivit autorului Michelangelo Capua, autorul lucrării “Vivien Leigh: A Biography”, Vivien i-a spus atunci unui prieten: „Mă voi căsători cu el într-o zi!”.
Restul este istorie la Hollywood. Cei doi s-au îndrăgostit nebunește unul de altul. Și au început o poveste de dragoste pasională, deși amândoi erau căsătoriți cu alte persoane la acea vreme.
În 1936, Vivien și Laurence au fost repartizați în „Fire Over England”, jucând rolurile unor tineri amorezați. Șefii studiourilor au fost îngroziți să afle că actorii principali chiar au o aventură în viața reală, făcându-și griji că relația le va distruge cariera.
În același an, Laurence a decis să-și părăsească soția, pe Jill, dar și fiul, pe Tarquin pentru a fi cu Vivien. Ea, la rândul ei, i-a părăsit și pe Herbert și pe fiica Suzanne.
Ani mai târziu, Vivien a spus: „Mi-am iubit copilul așa cum o face orice mamă, dar, cu sinceritatea clară a tinereții, mi-am dat seama că nu pot abandona cariera. Era o anumită forță în mine care refuza asta”.
Cuplul a petrecut câteva săptămâni separat când Laurence filma „Wuthering Heights” în 1938, în California. Unele dintre scrisorile sale de dragoste către Vivien au ajuns în biografia lui: „M-am trezit absolut furios de dorința pentru tine, iubirea mea! Doamne, cât te-am dori! Te iubesc cu totul, cumva, cu un suflet special”.
Potrivit autorului Michelangelo Capua, Vivien i s-a alăturat lui Laurence în California câteva săptămâni mai târziu. Se pare că Vivien i-a spus unui prieten că s-a dus acolo și că Larry este acolo, dar și că intențioina să obțină rolul lui Scarlett O’Hara.
Laurence și Vivien s-au căsătorit în septembrie 1940, într-o ceremonie civilă restrânsă în Santa Barbara, California. Actrița Katharine Hepburn a condus cuplul în fața ofițerilor stării civile.
Pe aripile vântului / Gone with the Wind
Unele dintre cele mai dificile scene din “Gone with the Wind” fuseseră deja filmate înainte ca rolul principal al lui Scarlet O’Hara să fie distribuit.
Legendarul producător David O. Selznick a audiat 1.400 de tinere în timpul unei căutări care a durat doi ani pentru doamna principală a filmului. Și era disperat să găsească „o Scarlett perfectă”.
Într-o zi, în timp ce echipa filma scena clasică „Arderea Atlanta”, Vivien a intrat în platou ca invitată a fratelui producătorului, Myron, care era agentul unui actor.
Potrivit legendei de la Hollywood, Vivien și-a scos pălăria și a zâmbit. „Faceți cunoștință cu Scarlett O’Hara”, au fost cuvintele lui Myron.
„Gone with the Wind” a imortalizat-o pe Vivien ca pe o legendă de Hollywood. Filmul a luat lumea cu asalt, iar tânăra de 25 de ani era la apogeul frumuseții sale clasice. Publicul a fost șocat să afle că era britanică, deoarece accentul ei sud-american era perfect.
Când filmul a fost lansat pentru prima dată, a devenit producția cu cele mai mari venituri din toate timpurile, pentru acea vreme.
Viața de la Hollywood: greutățile prin care a trecut actrița
Vivien și Laurence au trăit o viață incredibilă. A fost un carusel de turnee cinematografice și teatrale, au fost petreceri extravagante și luxuriante la Hollywood, iar cuplului îi plăcea, de asemenea, să organizeze petreceri generoase la vila lor cu piscină.
Dar Vivien a făcut doar câteva filme în timpul carierei sale, în mare parte din cauza tulburării bipolare care au împiedicat-o să lucreze atât de des cât și-a fi dorit. De asemenea, s-a spus că simțea o presiune uriașă legată de reputația lui Laurence ca actor.
„Vivien Leigh era îngrozită să dezvăluie adevărul”
La stresul ei s-a adăugat și faptul că a avut cel puțin două avorturi spontane. În plus, o vedea foarte rar pe fiica Suzanne, care era îngrijită de fostul ei soț.
Biograful Kendra Bean, autoarea cărții „Vivien Leigh: an Intimate Portrait” a explicat: „Astăzi, actori precum Catherine Zeta Jones și Carrie Fisher pot vorbi deschis despre tulburarea lor bipolară fără teama că mărturisirea le va distruge cariera, dar Vivien Leigh era îngrozită să dezvăluie adevărul.”
În 1945, Vivien a suferit un episod sever de tuberculoză, ceea ce a însemnat că nu a putut lucra timp de un an. Dar bipolaritatea ei a fost cel mai distructiv lucru din viața ei, deoarece dispozițiile ei oscilau între depresie paralizantă și faze maniacale insuportabile.
În 1951, Vivien a jucat un rolul lui lui Blanche DuBois, în “A Streetcar Named Desire”, care i-a adus un premiu Oscar. Kendra Bean spunea: „Arta îi oglindea viața în timp ce înfățișa nebunia, vulnerabilitatea și mania. Era ca și cum ea și Blanche ar fi fost aceeași persoană”.
Pe atunci, existau puține medicamente disponibile pentru boli mintale, în afară de terapia cu șoc electric.
Sfârșitul
Laurence și Vivien și-au încheiat căsătoria în 1960. Un an mai târziu, Laurence s-a căsătorit cu actrița Joan Plowright. Iar Vivien a devenit soția lui Jack Merivale.
Ea a continuat ca actriță și nu a părăsit scenă, chiar dacă starea ei s-a înrăutățit. Ultimul ei film a fost „Ship of Fools” din 1965, înainte ca tuberculoza să-i revină. Vivien Leigh a murit pe 8 iulie 1967, la vârsta de 53 de ani.
Laurence a scris în autobiografia sa despre boala mintală a lui Vivien. „Cât timp a fost posedată de către acel monstru nemaipomenit de rău, de depresia maniacală, ea și-a păstrat propria stăpânire de sine. Avea o capacitate uriașă de a-și ascunde adevărata stare mentală de aproape toată lumea, cu excepția mea.”
La anunțul morții lui Vivien, fiecare teatru din West End din Londra și-a stins luminile marcajului timp de o oră, în semn de omagiu pentru legendara actriță.