Cucerită de parfumul Sărbătorilor din copilărie, prezentatoarea ştirilor sportive de la Antena 1 joacă rolul Moşului şi împarte daruri celor dragi.
Am multe amintiri frumoase legate de Crăciun, mai ales din vremea în care eram copil şi credeam în Moş Crăciun. Nu exista an în care să nu se întâmple ceva hazliu în seara de Ajun. Unele întâmplări mi le amintesc, iar pe altele mi le-au povestit părinţii.
În anii în care îmi petreceam Crăciunul la bunici, la Ineu, nu îl vedeam pe Moş Crăciun, el venea în timp ce eu eram în bucătărie cu bunicii şi îmi lăsa cadourile sub brad sau pe scări, în curte, la intrarea în casă. Aşa se face că, într-un an, colindătorii care ne-au intrat în curte au furat cadoul pe care mi-l lăsase Moşul, noroc că bunicul meu a observat, i-a găsit în stradă şi a recuperat darul. Mare mi-a fost mirarea când bunicii mei au vrut să vadă dacă nu cumva lipseşte ceva, iar eu mă întrebam de unde ştiau ei că în acea cutie erau şi câteva globuri. Abia când au văzut că inventarul e complet i-au lăsat pe copiii veniţi la colindat să plece.
În anii în care îmi petreceam Crăciunul la Oradea, venea Moş Crăciun în carne şi oase şi îmi aducea cadourile. Tata, fiind actor, îşi lua de la teatru, an de an, un costum de Moş. Prietenii părinţilor mei care aveau copii se adunau la noi, îi dădeau tatălui meu cadourile pentru cei mici, iar eu nu înţelegeam de ce în fiecare an în seara de Ajun tata „avea spectacol” la teatru şi rata venirea Moşului. Interesant era că imediat ce tata pleca la teatru, venea Moşul, şi imediat ce pleca Moşul, se întorcea tata.
Cea mai mare surprindere a mea a fost să constat într-un an, când mai crescusem puţin, că Moş Crăciun avea pantofi ca ai tatălui meu. Şi nu am păstrat doar pentru mine această remarcă, ci am întrebat-o pe mama, de faţă cu toţi copiii şi, evident, cu Moşul: „Mami, Moş Crăciun de ce are pantofi exact ca ai lui tata?” Mosul a început să râdă, mama la fel, ceilalţi părinţi se blocaseră şi nimeni nu a ştiut ce să îmi răspundă. Aşa că Moşul a trecut peste acest moment şi a început să împartă cadourile. Evident că atunci când s-a întors tata, i-am arătat ce mi-a adus Moşul, dar i-am spus şi că bătrânelul avea pantofi exact ca ai lui.
Nu lipsesc bradul şi cadourile, fie chiar şi simbolice. Indiferent unde aş fi, acasă la Oradea sau la Ineu, la bunicul meu, nu lipseşte bradul împodobit, iar Moşul vine în fiecare an şi lasă întotdeauna ceva pentru toată familia.
Când am crescut, am început să fiu eu Moş Crăciun. Am făcut mici economii şi am cumpărat de fiecare dată câte ceva pentru mama, tata, bunicul şi bunica mea. Chiar dacă nu eram în seara de Ajun cu bunicii, mergeam mai devreme la Ineu şi împodobeam un brad, iar în timp ce toată lumea era prin casă, mama şi cu mine puneam pe furiş, sub brad, darurile pentru bunici. Apoi, în seara de Ajun, când eram la Oradea, aşezam câte un cadou sub brad pentru fiecare.
De Crăciun, vedeta Antenei 1 nu aşteaptă niciodată un cadou anume. „Vreau doar să am parte de o seară de Ajun frumoasă şi liniştită. Dacă s-ar putea, mi-aş dori să fiu acasă, la Oradea”.
Crina Abrudan