Simona Țăranu prezintă de cinci ani jurnalul de știri din sport la Digi24 și ne spune povestea căsătoriei ei, una desprinsă parcă din povești. Simona nu a vrut să aibă o nuntă tradițională, așa că a organizat evenimente aparte – cununia civilă a facut-o la Verona, în Italia, unde a fost alături doar de soțul ei, Florin, fără alți invitați, iar cununia reliogioasă a avut loc la mare, pe plajă.
Cum a decurs totul ne povestește chiar Simona.
„Eu și soțul meu, Florin, ne-am cunoscut întâmplător în urmă cu 10 ani, în timpul liceului. Aveam un anturaj comun, ne știam din vedere, dar nu ne vorbiserăm până atunci. Pentru el a fost dragoste la prima vedere, eu însă nu am fost foarte atrasă de el, de aceea îl evitam. Apoi, am ieșit de câteva ori împreună și am realizat că nu e ceea ce pare la prima vedere. Mi s-a dezvăluit un om inteligent, bun și ocrotitor, care mă face să mă simt eu. De atunci am rămas împreună și iată-ne.
În toți acesti ani am tot vorbit despre căsătorie, dar nu am simțit că ar fi momentul potrivit pentru acest pas. Ne-am concentrat pe carieră, am tot schimbat locuința în București, am călătorit mult și nu ne-a mai stat capul la nuntă. De aceea, momentul în care m-a cerut în căsătorie a fost emoționant pentru că nu mă așteptam. Eram în Dubai, într-o vacanță ca multe altele pe care le facem și m-a surprins total.
Nu ne doream o nuntă extravagantă, nu ne place să copiem. Vrem să trăim clipa, să ne bucurăm de noi și cei dragi ai noștri în astfel de momente. De la bun început am știut că nunta va fi în familie. Dacă la cununia religioasă doream să fim înconjurați de oameni dragi, la cea civilă știam siguri că va fi doar momentul nostru. Așa că Florin a venit cu ideea de a o organiza în străinătate, ca o vacanță. Am vrut inițial la Paris, dar nu s-a putut din cauza birocrației, așa că am ales Italia, țara mea de suflet. Am depus actele în decembrie 2014 la Consulatul din Trieste și, în decurs de șase luni, trebuia să ne căsătorim. Ne-am tot uitat pe hartă să alegem un oraș și am rămas la Verona. Soțul meu a organizat tot, eu m-am ocupat doar de rochia mea. A găsit o cazare superbă, o fostă mânăstire de maici transformată într-un hotel de cinci stele de unde se vedea întreg orașul. Ne-am luat bilete din timp pentru patru zile de stat la Verona, de sâmbătă până marți, luni am fost la primărie să depunem actele, marți dimineață ne-am căsătorit pe esplanada din fața hotelului, iar marți seara, pe la ora 21 eram deja acasă. Fără ca cineva să știe în ce a constat mini-vacanța noastră. Chiar înainte de culcare ne uitam unul la celalălt și nu ne venea să credem că dimineaț ne-am căsătorit.
Unii membri ai familiei s-au întristat inițial pentru că nu au fost prezenți, dar au înțeles în cele din urmă dorința noastră. După așa o cununie civilă, toți aveau așteptări mari în ceea ce privește nunta. Erau curioși să vadă cu ce îi mai putem surprinde. Și pentru că noi nu ne-am dorit nimic extravangant, somptuos, am continuat să organizăm ceva pentru sufletul nostru. Ne doream o petrecere la malul mării, dar opțiunile erau destul de limitate. Noi tot pe stilul italian căutam, cu locații pe plajă, dar în România nu prea sunt. Am căutat întrega iarnă și am reușit să găsim un restaurant fix la malul mării, exact pe gustul nostru. Nu cu covor roșu, nu cu ținută elegantă. Rochia mea a fost făcuta la atelierul unei prietene, iar materialul, o dantelă adusă din Dubai, l-am ales singură. La sfârșitul lunii iunie am adunat întreaga familie, câțiva prieteni apropiați, și am plecat pentru trei zile la mare. Slujba religioasă a avut loc la Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța și a fost oficializată de Înalt Prea Sfințitul Teodosie, dar și de nașul meu de botez, preot și el, de un bun prieten al familie noastre, de asemenea preot, și de încă doi diaconi. Am pus accent pe cununia religioasă și a fost mult peste așteptări. Cu greu mi-am stăpânit lacrimile, a fost ca o sărbătoare!
După cununie ne-am întors la hotel, ne-am schimbat și ne-am dus la restaurant. Am cerut de la început din partea invitaților două ținute, pentru că-mi doream la petrecere oameni relaxați, doamnelor să nu le intre tocul în gazon sau în nisip, iar domnii să nu se simtă încorsetați de costum. Nu am avut nimic tradițional: nici mâncare, nici obiceiuri. Buchetul mi l-am păstrat, la masă au fost doar preparate din pește, tortul a fost mai degrabă o tartă cu fructe și vanilie. Muzica live, atmosfera de la malul mării, vremea superbă, relaxarea și bucuria care se citeau pe fața invitaților, faptul că am socializat întreaga seară cu absolut toți invitații și am reușit să fim în mijlocul lor, toate astea au făcut din nuntă cel mai frumos moment din viața noastră. Dacă ar fi s-o iau de la capăt cu siguranță aș face la fel. Un eveniment reușit este atunci când tot ce ți-ai propus ai realizat, dar în cazul nostru a fost mult mai mult. De ce a fost peste așteptări? Pentru că oamenii pe care i-am invitat nu au venit ca la o nuntă obișnuită. Ne-au fost alături, au îmbrățișat ideea noastră, ne-au ajutat, ne-au protejat și ne-au făcut să ne simțim unici și speciali. Petrecerea a început la ora 19:00 și s-a încheiat puțin după ora 1:00. Iar a doua zi am luat-o de la capăt. Ne-am dat întâlnire pe plajă: și iar baie, iar volei, iar distracție, ca acum să am ce povest!
Despre luna de miere… vor fi opt zile în Statele Unite, la New York.”
Citește și – Petrecere ca-n povești în Maramureș! Nunta lui Vasilică Ceterașu ține 3 zile și 3 nopți
Citește și – Metoda inedită prin care Antonia a anunțat că va deveni din nou mamă. „Felicitări, sarcină ușoară”
Ultima modificare august 3, 2016 5:18 pm