Silvana Rîciu, despre cel mai greu moment și traiul cu trei copii: „Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o dată viață, aș trăi și pentru mine” / Exclusiv

Silvana Rîciu face dezvăluiri neștiute despre copilărie, carieră, viața cu trei copii și cea mai mare durere: pierderea mamei! Cântăreața de muzică populară nu a ajuns ușor pe scenă, iar pentru a fi artist a muncit din greu! Și-a dorit să cânte muzică ușoară, însă succesul a venit după ce a îmbrățișat muzica populară și nu regretă. Se bucură că astfel a putut să-i împlinească visul mamei.

Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru UNICA.RO, Silvana Rîciu (42 ani) își aduce aminte de familia și copilăria ei și de cea mai mare durere trăită, moartea mamei și a bunicii. Pentru că făcea două școli în paralel, cunoscuta interpretă de muzică populară își amintește cum învăța și mânca prin gări și cum s-a simplificat viața ei atunci când s-a mutat în București.

Silvana Rîciu face dezvăluiri despre cel mai greu moment și viața cu trei copii

Silvana Rîciu ne povestește despre meseria de mamă, cât de greu și de frumos este să aibă grijă de trei copii, aflăm care a fost cel mai greu compromis pe care l-a făcut în detrimentul celor mici și ce greșeli nu ar mai repeta, dacă ar avea șansa s-o ia de la început.

De unde ești și în ce familie te-ai născut și ai crescut?

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

M-am născut în cel mai sudic punct al țării, în orășelul Zimnicea din județul Teleorman, într-o familie frumoasă. Mama teleormăneancă, tata ardelean – din Sibiu-, bunica din partea mamei -deportată în timpul războiului din Basarabia -, iar bunicul din partea mamei un apreciat om în comunitate, fiind maior în cadrul armatei. O familie educată, cu școală.

Eu am rămas în grija bunicii de la 2 luni, căci mama a trebuit să se întoarcă repede la locul de muncă. Așa erau vremurile atunci și așa a trebuit să facă. Dar pentru mine a fost o bucurie, căci timpul petrecut cu bunica era minunat. Era de o bunătate și de o blândețe greu de descris în cuvinte. Și îmi făcea toate poftele, îmi gătea tot ce vroiam.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Silvana Rîciu, despre cel mai greu moment și traiul cu trei copii: "Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o dată viață, aș trăi și pentru mine" / Exclusiv — Silvana Rîciu, copil

Ce-ți plăcea să faci când erai copil?

Copilăria a fost cea mai frumoasă perioada a vieții mele. Îmi plăcea la nebunie să petrec timpul cu mama și bunica mea, cele două ființe cărora le datorez tot ceea ce sunt azi. Ele sunt icoanele sufletului meu. Ce aș putea face vreodată încât să fie de ajuns pentru a le mulțumi pentru toată truda lor? Sunt exemplul meu de bunătate și de dedicare. Le voi prețui până la sfârșitul zilelor mele. De multe ori mă apucă dorul de copilărie, de mama și de bunica și, chiar dacă au trecut atâția ani de la moartea lor, durerea și dorul din sufletul meu nu s-au stins niciodată.

Cântăreața, copilărie fără constrângeri: „Mama a avut o concepție foarte modernă despre creșterea copiilor”

Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?

La mama. Mama avea o concepție foarte frumoasă despre relația mamă-fiică și mereu a vrut să îmi fie prietenă, să îi povestesc tot ce simt, să mă sfătuiască, să mă ajute. A fost o mamă bună, înțelegătoare, îngăduitoare. Tot astfel vreau să fiu și eu cu copiii mei și îmi place să îmi cresc copiii așa.

În acele vremuri, când eu eram mică, părinții își creșteau altfel copiii, erau rigizi, mai cu palme, mai cu lucruri impuse. Mama însă a avut o concepție foarte modernă despre creșterea copiilor și și-a dorit să am o copilărie fericită, fără constrângeri. Îmi explica mereu ceea ce este bine să fac, cum e bine să fiu, să mă comport, avea răbdare cu mine și asta m-a ajutat foarte mult în viață.

Silvana Rîciu, despre perioada școlii: “Învățăm în tren, mâncam prin gări”

Ce-ți mai amintești din perioada școlii?

Nu chiuleam și învățam bine. Mereu am făcut câte două școli în același timp, adică și școala de muzică și liceul, apoi facultatea. Mereu am muncit mult, am învățat mult, eram o ambițioasă, voiam mereu să fiu mai bună și mai bună, să mă perfecționez, să mă autodepășesc. Eu am făcut școala inițial în localitatea mea natală și plecam după ore cu trenul spre Alexandria, căci acolo făceam Școala de Arte. Petreceam astfel o zi întreagă, nu mai aveam timp de nimic. Îmi făceam temele și învățăm în tren, mâncam prin gări, mă pregăteam pentru orele de a doua zi.

Am luptat mult ca să ajung ceva în viață. Eram conștientă că fără muncă nu se poate. Când mama a decis să ne mutăm în Bucureșți în clasa a zecea parcă a fost puțin mai ușor să mă împart între atâtea școli și cursuri, deși aveam în plus o pregătire suplimentară cu un renumit etnomuzicolog, doamna Steluța Popa, de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București.

Ai fost rebelă sau mai timidă?

Greu de spus. Rebelă sigur nu, deși în adolescență am avut și eu perioade în care mă consideram neînțeleasă. Dar m-am trezit repede. Iar timidă da, eram de multe ori în acele vremuri, căci în liceu eram privită ca o provincială, nu ca o bucureșteancă. Însa viața m-a făcut să mă transform repede într-o luptătoare, căci mama s-a îmbolnavit de cancer și, timp de un an, a trebuit să lupt și eu ca un om mare pentru ea. Am avut grijă de mama cum am știut eu mai bine, deși o vedeam stingându-se în fiecare zi, puțin câte puțin.

“Mama s-a îmbolnavit de cancer și, timp de un an, a trebuit să lupt și eu pentru ea. Avem 19 ani”

Ce vârstă aveai când s-a dus mama ta?

Aveam 19 ani când a murit mama, iar fratele meu mai mic avea 9 ani. A trebuit să mă descurc singură cu toate, să învăț pentru facultate, să mă pregătesc în paralel și cu muzica, să îl cresc și pe fratele meu, să mă ocup de treburile casei. Mă întrețineam din banii pe care îi câștigam la concursurile de folclor din țară, obținând atunci premii peste premii. Mi-a fost foarte greu, dar Dumnezeu mi-a dat putere.

A fost cea mai dificilă perioada a vieții tale?

Da, cu siguranța aceea a fost cea mai dificilă perioadă. Am suferit foarte mult. De fapt viața mea întreagă a fost o luptă și a trebuit să trec prin multe greutăți, însă pierderea mamei a fost cea mai dureroasă dintre toate încercările vieții mele.

Cum a ajuns Silvana Râciu cântăreață de muzică populară: “Eu îmi doream să cânt doar muzică ușoară”

Tu te-ai apucat serios de cântat din gimnaziu. Până la vârsta aceea însă ai cochetat cu muzica sau doreai să te faci altceva?

Da, am început să cânt în gimnaziu, în clasa a șasea, când am fost descoperită la un concurs între două clase de a șaptea de un profesor din Zimnicea. A insistat să cânt muzică populară, deși eu îmi doream doar muzică ușoară. Am cântat un timp în paralel ambele genuri, până am început să câștig premii cu muzica populară.

În anii ce au urmat, compozitorul Șerban Georgescu, auzindu-mă întâmplător cântând muzică ușoară, mi-a propus să fac carieră în acest sens, să îmi scrie piese. M-am gândit o vreme, căci eram tentată să-mi împlinesc visul meu din copilărie, acela de a cânta muzică ușoară, dar gândindu-mă bine am conștientizat că eu pornisem demult pe alt drum, pe cel al muzicii populare, mă pregătisem mulți ani, obțineam premii importante și de aceea am rămas aici.

„Mă bucur că am putut îndeplini visul mamei”

A fost greu să alegi?

Pe vremea aceea nu puteai cânta și muzică populară și ușoară. Astăzi se poate, dar atunci trebuia să alegi ori una, ori alta. Mă bucur însă că am putut îndeplini visul mamei. Ea și-a dorit că eu să devin artistă de muzică populară. Și ea avea voce, dar în tinerețea ei nu a reușit să-și îndeplinească visul.

Care a fost punctul forte al carierei tale?

Cu siguranță acela în care am făcut televiziune. Am avut, în perioada 2005-2014, a doua emisiune ca longevitate după „Tezaurul folcloric” a Mărioarei Murarescu. Așa era la acea vreme. Cu siguranță mulți telespectatori își amintesc de emisiunea „Seara favorită” pe care o prezentam și o realizam. A fost cea mai prolifică perioadă a carierei mele, în care am realizat emisiuni frumoase.

A debutat îm emisiunea „Tezaur folcloric”

Există vreo amintire de pe scenă pe care n-o poți uita?

Există câteva amintiri pe care nu mi le pot scoate din minte. Primul este debutul meu în emisiunea „Tezaur folcloric” a regretatei Mărioara Murarescu, în anul 2000. Iar în ceea ce privește scena, există o serie de spectacole pe care nu le voi uita niciodată. Pe scena festivalului de la Mamaia, în anul 2002, am obținut primul trofeu, la muzică populară. Alt moment important este „Cerbul de Aur”, unde am cântat în edițiile din 2003 (realizator Elise Stan) și 2008 (realizator Mărioara Murarescu).

Și tot important pentru mine este spectacolul în care am sărbătorit 25 de ani de la debut, un eveniment grandios ce a avut loc în anul 2022, la Sala Radio, din București, realizat de Violeta Ianculescu, unde mi-au fost alături artiști importanți ai muzicii populare românești.

Silva Rîciu, despre viața cu trei copii: “Niciodată nu am timp pentru mine”

Cum ești ca mamă?

Sunt o mamă foarte sigură pe ea, deloc panicoasă, o mamă care își dedică în proporție de 99% timpul copiilor ei. Îmi mai păstrez doar 1% din timp. Așa se explică și faptul că niciodată nu am timp pentru mine. Copiii sunt pe primul plan. E greu astăzi să crești un copil, dar trei. Sunt foarte greu de crescut și au toți nevoi diferite, vârste diferite, temperamente diferite, au preferințe diferite la mâncare și mama trebuie să le facă poftele tuturor.

Andrada are 14 ani și învață foarte bine. Ea este acum în clasa a opta și traversează un an greu, solicitant, învață foarte mult. Mereu o ascult la lecții, o stimulez, îi încurajez visele, îi înțeleg preocupările. Luca are 12 ani. De el trebuie să mă ocup în alt mod, căci este la o vârstă la care trebuie să avem multe discuții. Are nevoie să povestim, are nevoie de sfaturi, de încurajări. Știu că adolescența este o perioadă delicată, căci am trecut și eu prin ea și de aceea vreau să fiu o mama bună, înțelegătoare cu tot ceea ce presupune această etapă în care se află ei acum.

“Îmi doresc să ajungă ceva în viață și din acest motiv nu pot să îi neglijez”

Și Anastasia?

La cei 2 ani și câteva luni are nevoie de toată atenția și grija mea, mai ales că ea nu vrea să facă nimic fără mama. Este foarte atașată de mine. Și un minut dacă plec, strigă după mine. Are o perioadă în care răstoarnă casa cu susul în jos, scoate tot din rafturi, sertare, cutii. Mă ajută de multe ori și Andrada cu micuța, căci altfel n-aș putea să plec nici un minut de lânga ea. Și mai trebăluiesc prin casă cât este ea plecată la grădiniță.

Am grijă atât de multă de copii și mă dedic lor pentru că îmi doresc să ajungă ceva în viață toți și din acest motiv nu pot să îi neglijez. Mă străduiesc să le fac o copilărie frumoasă, să îi văd fericiți. Iar ei trebuie să învețe și să aibă rezultate bune, căci asta tot lor le va folosi în viață mai târziu. Singura șansă ca ei să răzbească în viață este să învețe, să fie foarte buni în domeniile pe care și le vor alege.

“Toți eram fascinați de ea si atunci nu am avut timp de depresii”

Ai trecut prin depresia postnatală?

Orice femeie trece printr-o perioadă mai dificilă dupa naștere, în care este mai sensibilă și ea însăși are nevoie de cineva care să o ajute. Repede însă trebuie sa te acomodezi cu toate și chiar dacă știam tot ce e necesar pentru îngrijirea unui nou născut, parcă uitasem cat de mici si de fragili sunt bebelușii, parcă îmi era teamă să îi întind mânuțele, o atingeam așa cu mare, mare, grijă. Dar știind tot ce am de facut, mi-am intrat din nou foarte repede în rolul de mamă de bebeluș. Desigur toti cei din casă m-au ajutat cu Anastasia, toți eram fascinați de ea si atunci nu am avut timp de depresii.

Silvana Rîciu: “Luca și-a dorit foarte mult o surioară mică, s-a rugat mulți ani pentru asta”

Cum se poartă frații mai mari cu Anastasia?

Copiii îmi sunt de mare ajutor. Andrada a fost, încă de când a venit pe lume Anastasia, ca o a doua mamă pentru ea. Desigur, atât cât i-a permis timpul, căci are foarte mult de învățat. Luca petrece altfel timpul cu Anastasia. Ei se joacă amândoi foarte mult. Luca și-a dorit foarte mult o surioară mică și s-a rugat mulți ani pentru asta. Mă străduiesc să le creez celor trei copii ai mei o relație frumoasă, care să dureze toată viața. Îi învăț ca atunci când vor fi mari să se ajute mereu unul pe altul și să nu se lase niciodată la greu. Sper să se aibă mereu unul pe altul, să se prețuiască și să se iubească.

Despre calități și defecte cu Silvana Rîciu

Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?

Greu de spus. Unora li se va părea o calitate, altora un defect. Cred în oameni și se pare că greșesc mereu. N-am învățat nici până acum că oamenii nu sunt cum par a fi. Cred că toți oamenii sunt la fel ca mine. Și deseori ajung să fiu dezamăgită. Asta mă deranjează cel mai mult la mine și mă întreb „când o să reușesc și eu să îi ‘citesc’ pe oameni”? Cât despre calități, dacă sunt întrebați copiii mei, ei spun că cea mai mare calitate a mea e că sunt o mamă bună.

Știu că ai ajutat mulți oameni.

Exact, sunt un om căruia îi place foarte mult să ajute și, din păcate, de cele mai multe ori am sfârșit prin a fi dezamăgită, căci oamenii uită repede că i-ai ajutat. Am ajutat sute de oameni, colegi interpreți, cărora le-am deschis uși, i-am promovat, i-am ajutat să ajungă prin televiziuni, să cunoască oameni de televiziune și credeți că sunt recunoscători? Nu. Unii chiar au fost întrebați pe la tv cine i-a ajutat. Și răspunsul lor a fost „nimeni”. Cam așa sunt oamenii din zilele noastre din păcate. Apoi pe câți i-am promovat în emisiunile mele. Au venit de sute de ori. Dar majoritatea au și uitat. De aceea am zis că, de acum încolo, voi continuă să ajut, dar doar pe cine merită.

Ce nu știe lumea despre tine?

Oamenii sigur nu știu că am câștigat peste o sută de premii la festivalurile de folclor din România. Am acasă o grămadă de diplome și de trofee și îmi doresc să am un loc al meu, o cameră în care să le pot expune pe toate, să le înrămez și să mă bucur de ele privindu-le.

Ce nu ar face Silvana Rîciu: “Nu aș vrea să iau locul nimănui, nu ‘calc pe cadavre’ ”

Ce nu ai face niciodată în viața ta?

Niciodată nu aș renunța la copiii mei pentru nimeni și nimic în lume. De asemenea, nu aș face niciun rău vreunui om în mod voit. Nu aș renunta niciodată la credința în Dumnezeu. Sunt crescută și educată cu acele valori creștine ale oamenilor de altădată și probabil de aceea nu aș face multe lucruri, din ceea ce ar putea încălca acele principii. Nu aș vrea să iau locul nimănui, nu ‘calc pe cadavre’ (cum se spune în popor), nu aș vrea să obțin ceva cu orice preț.

“Am făcut un compromis care i-a afectat pe copiii mei”

Ai făcut compromisuri în viață?

În ceea ce privește latura profesională nu am făcut nici un compromis, nu mi-am încălcat nici un principiu de viață ca să ajung mai sus sau ca să devin cineva, deși pentru mulți asta e calea cea mai ușoară de a deveni celebru. Eu am ales calea cea mai grea, aceea a muncii. De aceea am ajuns unde sunt astăzi, după mulți ani de trudă. Dar nu îmi pare rău. Satisfacțiile sunt mult mai mari când realizezi totul prin munca ta.

Am făcut însă un compromis care i-a afectat pe copiii mei, Andrada și Luca, atunci când erau micuți. Am muncit prea mult, fiind prea pasionată de munca mea în televiziune și au fost perioade în care copiii și-ar fi dorit să stau mai mult cu ei. Consider că a fost o greșeală.

Regretul Silvanei Rîciu: “Aș pune mai mult preț pe mine, aș face mai multe pentru mine”

Dacă ai fi la începutul carierei ce greșeală te-ai feri să mai repeți?

La mine începutul carierei a coincis practic cu începutul vieții mele de om mare, dacă pot spune așa, și dacă ar fi să îmi dea Dumnezeu încă o dată viața să o retrăiesc sau măcar partea aceea a vieții, aș trăi-o total diferit. Aș pune mai mult preț pe mine, aș face mai multe pentru mine. Eu mereu m-am lăsat în folosul altora și am văzut că n-a fost tocmai bine. Aș face totul ca să cresc, să evoluez mai mult din punct de vedere uman, spiritual, profesional, aș face mai mult pentru viața mea și nu aș mai da timp din timpul meu prețios pe pământ decât oamenilor care ar merita cu adevărat.

De asemenea, n-aș mai fi așa într-o goana continuă cu timpul. Și nu m-aș mai concentra doar pe muncă, așa cum am făcut în trecut. Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o dată viață, aș trăi și pentru mine. Iar viața asta o trăiesc bucurându-mă de cea mai mare realizare a vieții mele, de copii. Ei îmi aduc toată iubirea, fericirea și împlinirea de care am nevoie. Când un copil îți arată cât de mult te iubește, cu toată drăgălășenia lui, când te cuprinde în brațe cu mânuțele, ca mamă îți mai trebuie ceva? Nimic. Ai totul. Iar eu nu am un copil, ci trei. Am trei comori.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro