EXCLUSIV! În culisele serialului „The Time Traveler’s Wife”, cu actorii principali, regizorul, scenaristul și producătorii

„The Time Traveler’s Wife” este cel mai nou serial de pe HBO Max, care deja a cucerit inimile privitorilor cu melanjul irezistibil de iubire și science fiction.

Serialul a debutat cu primul episod dintr-un total de șase episoade în data de 16 mai pe HBO Max și HBO. Adaptat de Steven Moffat (care a lucrat ca producător executiv și scenarist la serialul „Doctor Who”) după romanul omonim scris de Audrey Niffenegger, serialul urmărește povestea dintre Clare (jucată de Rose Leslie, din „Game of Thrones”) și Henry (jucat de Theo James, din seria „Divergent”), aceștia doi fiind prinși într-o căsnicie a cărei poveste principală o reprezintă călătoriile în timp.

Clare îl cunoaște pe Henry la vârsta de șase ani, care o vizitează accidental din viitor, dintr-o perioadă în care el este deja căsătorit cu ea. Micuța nu știe că bărbatul misterios urmează să devină într-o bună zi iubirea vieții sale. Clare crește, iar la 20 de ani dă peste un Henry mult mai tânăr, exact în biblioteca în care el lucrează. Ea îi spune că îl știe de o viață și că îi va fi soție, fără să realizeze că pentru tânărul Henry, totul este nou, el necunoscând-o în acest punct al vieții lui. Acesta este începutul unei povești complicate de iubire, care se joacă cu teme legate de iubire, pierdere, amintiri și supraviețuire.

Cele șase episoade se scurg fără să simți, aducând în prim-plan o poveste deja îndrăgită de persoanele care au citit cartea sau care au văzut filmul din 2009, în care protagoniștii au fost interpretați de Rachel McAdams și Eric Bana. Pentru că fiecare episod are o oră, există timp suficient pentru a despleti în detaliu cărările narative care se regăsesc în carte.

Imagini superbe din noua casă a Elwirei și a lui Mihai Petre. Uite cât de simplu și frumos au amenajat și ce canapea spectaculoasă și-au pus în sufragerie! FOTO

Recomandarea zilei

Cu o paletă de culori caldă și multe cadre nostalgice, care te fac să te pierzi într-o lume în care călătoriile în timp nu sunt de domeniul filmelor SF, serialul „The Time Traveler’s Wife” te va face să râzi, să plângi, să ridici din sprâncene, să îți pui întrebări existențiale cu fiecare episod. În plus, la final îți va da o temă de gândire foarte importantă: cât din viața ta este predestinat să se întâmple, și cât este rezultatul alegerilor tale?

Am stat de vorbă în exclusivitate cu actorii principali, Rose Leslie și Theo James, cu actorii secundari, Natasha Lopez (Charisse) și Desmin Borges (Gomez), cu Brian Minchin și Sue Vertue (producători executivi), cu David Nutter (regizor) și cu Steven Moffat (producător executiv și scenarist), pentru a afla mai multe despre serialul momentului de pe HBO Max.

Simplu și la obiect. Ce a spus Honorius Prigoană despre Adriana Bahmuțeanu, mama fraților lui și fosta soție a tatălui său

Recomandarea zilei

https://youtube.com/watch?v=aoYXtKF_g1Y

Din punct de vedere emoțional, care au fost cele mai dificile scene de filmat și de ce?

Rose Leslie: A fost o scenă foarte emoționantă, când Clare îi dezvăluie lui Henry că a fost agresată sexual de Jason. Din punct de vedere emoțional, scena a fost foarte solicitantă. Totodată, a existat acea nevoie de a fi foarte delicați cu subiectul abordat. Mă simt incredibil de norocoasă să spun că m-am bazat strict pe imaginația mea pentru a arăta cât de complicată și dificilă este gama de emoții pe care o simți dacă te afli într-o asemenea situație. Aș spune că aceea a fost cea mai dificilă scenă.

Theo James: Același lucru este valabil și pentru mine. A fost o scenă grea, o secvență dificilă. Scenele de abuz sunt îngrozitoare și foarte complicate. Mă gândesc la ce reacție a avut Henry la ele: este plin de furie, dar Clare îi spune „Să nu îndrăznești să fii furios! Asta nu este despre tine” și cred că e foarte adevărat ce zice ea. Reacția lui este cea pe care ar avea-o mulți oameni: de furie, să vrei să omori agresorul. Dar agresiunea nu i s-a întâmplat lui, ci ei. Există un egoism în acea stare de furie. Cea mai bună reacție este să aduci sprijin, iubire și blândețe persoanei abuzate.

Care este cea mai dificilă parte în a aduce la viață personaje care au fost deja interpretate cu succes de alți actori? Este vreo presiune?

Natasha Lopez: Wow, asta e o întrebare dificilă! Cred că nu simt asta în acest moment. Îmi amintesc că aveam discuții cu Steven la telefon, legate de personaj — poate să fie așa, poate să se comporte așa — și cumva l-am creat de la zero. Nu am simțit deloc presiune.

Desmin Borges: Am fost în situația asta de mai multe ori — de a ridica pensula lăsată de altcineva și de a picta cu ea, cum s-ar spune. Normal că dorești să aduci un omagiu celor care au fost înaintea ta, dar și să îți creezi propria cale. În opinia mea, nu simt neapărat presiune, pentru că este imposibil ca interpretarea unui text de către doi oameni diferiți să fie identică, dar îmi aduce aminte de vremea când jucam piese scrise de Shakespeare și mă gândeam „Oare câți Mercutio au fost înainte de acest Mercutio?”.

Trebuie să te pierzi în lumea poveștii, să vezi ce te face pe tine să te emoționezi, să te entuziasmezi când vine vorba de un anume personaj. În mare, aș spune că este destul de interesant să știu deja filmul, să iubesc ce a făcut Ron Livingston cu personajul, să aduc un omagiu acestuia și să creez totodată propria mea versiune a lui Gomez.

Povestea are mereu în fundal ideea puterii de alegere. Când vine vorba de Henry și Clare, cât din povestea lor este datorată destinului, și cât este datorată voinței lui Henry?

Brian Minchin: E o întrebare foarte bună! Cumva are legătură cu fiecare scenă și fiecare episod. Nu sunt sigur că serialul oferă un răspuns complet la asta. Cred că un lucru interesant la show este ideea că dragostea adevărată este reală, iar conceptul că avem pe cineva acolo potrivit pentru noi este fundamental pentru serial. Echilibrul dintre determinare și puterea liberului arbitru, dar și toate argumentele filosofice legate de această problemă se desfășoară continuu pe parcursul serialului.

Sue Vertue: Da, serialul sugerează că unele lucruri nu pot fi schimbate. Dacă e să se întâmple, se vor întâmpla.

Există un dezechilibru de putere între Clare și Henry, care este evident mai ales când ea este copil, apoi adolescentă. Cum ați gestionat acest aspect al poveștii, astfel încât să evitați alunecarea pe panta ideii de grooming?

Sue Vertue: Atunci când Henry o întâlnește pe Clare, el deja este căsătorit cu versiunea ei mai în vârstă.

Brian Minchin: Da, el se îndrăgostește de Clare când ea este deja adult și o cunoaște de mulți ani până când se întoarce în timp și o cunoaște pe Clare când era mai mică. Nu cred că serialul, filmul sau cartea sugerează că ar fi altfel. Noi doar am respectat povestea.

Sue Vertue: Da, ne-am făcut temele!

Brian Minchin: Cred că felul în care joacă Theo este destul de diferit atunci când o întâlnește pe Clare când era mică, respectiv când era adult.

Sue Vertue: Da, și Steven (n.r.: Steven Moffat), soțul meu spune că, atunci când vede poze cu mine de când eram mică, este încântat, dar asta pentru că mă iubește pe mine cea de acum. Este, așadar, o perspectivă complet diferită.

Brian Minchin: Și mai este un element despre care se discută la finalul primului episod, despre cum oamenii îndrăgostiți se pot modela unul pe celălalt. Toți modelăm oamenii cu care suntem împreună. Cam asta e treaba și cu mariajul. Funcționează în două sensuri.

Cât de mare este rolul pe care îl joacă soarta, respectiv propria voință, în povestea de dragoste dintre Clare și Henry?

Steven Moffat: Ei bine, poți încerca să te convingi, atunci când te îndrăgostești, că ai parte de puterea liberului arbitru, dar nu o ai de fapt. Nu ai parte de acest liber arbitru atunci când te gândești „Oh, wow, el sau ea este sufletul meu pereche!”. Începi să te gândești „În regulă, deci asta va fi viața mea de acum încolo. De-acum la asta se rezumă alegerile mele”. Îmi amintesc acest sentiment, când am cunoscut-o pe Sue (n.r.: Sue Vertue) și în mintea mea am văzut artificii și am auzit muzică, fiind cel mai incredibil moment din viață.

Putem spune că există destin — sau orice alt cuvânt măreț putem folosi — dar nu putem să spunem că am făcut o alegere. Putem spune că alegem oameni, dar chiar o facem? Dacă ai face o listă cu caracteristicile ideale ale persoanei de care te vei îndrăgosti, are persoana de care te îndrăgostești acele calități până la urmă? Răspunsul este aproape de fiecare dată „nu”. Nu știi motivul pentru care te îndrăgostești. De aceea nu pretind să înțeleg cum funcționează, pentru că nimeni nu înțelege, dar mă bucur că acest miracol nu dă semne să dispară.

David Nutter: Nu are legătură, dar voiam să menționez că am fost în România în 1993 și m-am îndrăgostit de țară, de oameni, de întâmplările prin care a trecut acest popor. Am fost fermecat de toate astea. Am uitat întrebarea, dar voiam să împărtășesc asta.

Foto – HBO

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro