„Să fie linişte!”

.

Am privilegiul să mă prezint la întâlnirea cu dumneavoastră de pe un iaht, de undeva din mijlocul Mării Adriatice, graţie celor mai importante descoperiri din ultimii ani, numite internet, satelit sau wireless.

Mă aflu în apele mai mult decât superbe ale Croaţiei. Până în Biograd am venit cu maşina. Am avut astfel ocazia să tranzitez oribila Bulgarie şi să-mi reamintesc de ce nu o să cad niciodată pe spate în faţa celor care proslăvesc litoralul acestei ţări, de ce nu o să vin niciodată în concediu în ţara castraveţilor şi a cefelor groase şi, în general, de ce nu o să mă simt niciodată confortabil acolo unde poliţia te pândeşte, pitită în boscheţi, ca pe un infractor de drept comun, îţi înregistrează viteza maşinii cu radare tip pistol, interzise de mult în lumea civilizată, care nu îţi oferă nicio dovadă a infracţiunii, în afara unui afişaj spart pe care zace sec numărul 135.

Vezi, Doamne, viteza pe care ai avut-o într-o localitate pârlită, când de fapt erai obligat să te târăşti cu 50 la oră. În continuare, bancnota de 20 de euro este icoana la care se închină miliţianul bulgar, aşa că mari necazuri nu poţi avea. Disconfort, da!

Mă rog, orice român care se aventurează în Bulgaria ştie că trebuie să aibă la el euro, schimbaţi în hârtii de 20. În ţara de la sud de Dunăre, această hârtie este prietena cea mai bună a permisului de conducere şi a talonului.

Alţii culeg roadele

Dar nu asta voiam să vă spun. După Bulgaria, am trecut cu chiu, cu vai (pentru că vama dintre cele două ţări aminteşte de vămile cu care au luat cunoştinţă românii, imediat dupa revoluţie) în Serbia. Èšară puternic lovită de război, în trecutul apropiat. La fel şi Croaţia. Îmi amintesc acei ani ai războiului care fragmenta vecinul nostru de dincolo de Porţile de Fier şi regret că adoptasem, parcă hipnotizat, o lozincă păguboasă a vremurilor:”Să fie linişte!”. Erau vremurile de aur ale domniei tătucului Ion Iliescu. Sârbii, croaţii, muntenegrenii şi-au dorit altceva. Au vrut să fie respectaţi ca naţie, iar acum, când sute de mii de turişti le încing autostrăzile, le umplu minunatele insule, îşi cheltuie milioanele de euro în locurile de vis pe care aceste ţări le pun la dispoziţia celor care nu cred că Mamaia e miezul distracţiei de pe pământ, culeg roadele dârzeniei cu care s-au luptat.

Dormim prea mult

La noi a fost linişte. Și este în continuare. În fabrici şi uzine nu se mai aude nici musca, autostrăzile se construiesc într-o linişte totală, e linişte pe ogoare, pe litoral, de luni până vineri, în bănci, în magazine şi prin portofelele noastre. „Să fie linişte!”. Și linişte se făcu.
Dacă ştiţi pe cineva capabil să ne pună ceasul şi să ne trezească, ar fi bine să-l lăsăm să o facă. Am dormit deja prea mult.

Dan Capatos

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton