Cum i-a „suflat” Jean Constantin soția unui actor celebru. Marele maestru al comediei a fost căsătorit de trei ori

Jean Constantin face parte din generația de aur a actorilor de teatru și film și rămâne una dintre cele mai îndrăgite figuri din lumea artistică și un adevărat maestru al comediei. A încântat generații întregi de români cu rolurile sale memorabile, aducând zâmbete pe buze și hohote de râs cu fiecare apariție savuroasă.

Marele actor, pe care România l-a pierdut pe 26 mai 2010, la vârsta de 82 de ani, nu a avut doar o carieră strălucită în teatru și cinematografie, dar și o viață personală demnă de scenariul unui film.

Jean Constantin a fost însurat de trei ori

Jean Constantin a fost căsătorit de trei ori, iar pe una dintre soții, pe cea care a rămas lângă el până la sfârșit, i-a ”suflat-o” colegului de breaslă, actorul Gheorghe Cozorici.

VEZI  GALERIA  FOTO(1 / 7)

Prima oară s-a căsătorit cu Mioara Mocanu, artistă la Teatrul de Păpuși din Galați, unde el a debutat în activitatea teatrală, iar ea era instructor mânuitor de păpuși. Mariajul lor a adurat 17 ani.

„Prima soţie a fost Mioara Mocanu de la Galaţi. Eu am început activitatea teatrală la Casa de Cultură din Constanţa, unde am mânuit păpuşi. Era instructoare la Casa de Cultură a studenţilor şi ne învăţa să mânuim păpuşile. Până la urmă ne-am căsătorit.” – povestea Jean Constantin, în unul dintre ultimele sale interviuri, la postul de televiziune Focus TV, din Buzău.

A urmat a doua soție, Nina Cocea, balerină la teatrul ”Fantasio”. Dar și acest mariaj s-a încheiat după ceva vreme.

Apoi, în viața lui Jean Constantin a apărut femeia care i-a fost alături până când el și-a dat ultima suflare.

„Nina mi-a suflat mie în piesă. La sfârşit, am suflat-o eu de tot!”

Elena Nina Petcu era de meserie sufleur la Teatrul Național din București și a fost timp de câțiva ani soția lui Gheorghe Cozorici. Jean Constantin a întâlnit-o pe când avea 53 de ani, după cele două căsnicii eșuate, și și-a cerut mâna. Elena i-a rămas alături regretatului actor până la sfârșitul vieții.

”Am jucat la Teatrul Naţional ‘O scrisoare pierdută şi Nina mi-a suflat mie în piesă. La sfârşit, am suflat-o eu de tot. Ultima mea soţie – că trei au fost toate şi nu le-am atins nici cu o floare – e Jean Elena, care a lucrat la Teatrul Naţional din Bucureşti 40 de ani. Când am jucat ‘O scrisoare pierdută, ne-am cam împrietenit. Este fosta soţie a lui Gheorghe Cozorici. Nina este şi rămâne o doamnă extraordinară, o soţie rară. E frumoasă. N-are ea un ochi, dar e frumoasă!” – a mai povestit marele actor.

Jean Constantin, 50 de ani dedicați filmului și teatrului

Jean Constantin a avut o activitate actoricească ce s-a întins pe mai bine de cinci decenii. Dintre cele 80 e filme în care a jucat de-a lungul carierei, amintim: „Baronul Ecluzei” (1960), ”Procesul alb” (1965), ”Maiorul şi moartea” (1967), „Răzbunarea haiducilor”(1968), „Zile de vară” (1968), „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969), seria de filme de comedie „B(rigada) D(iverse)” – unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie -, dar şi „Nea Marin miliardar” (1979), unde i-a avut colegi pe Amza Pellea, Sebastian Papaiani, Draga Olteanu-Matei, Stela Popescu, Ştefan Bănică.

Citeşte şi: Gilda Manolescu, din „Maria, Mirabela”, răpită și abuzată trei zile. Povestea tragică a actriței care a murit la 34 de ani

Citeşte şi: Sandra, de nerecunoscut la 61 de ani. Povestea uluitoare trăită cu Michael Crețu, vărul lui Mădălin Voicu

Citeşte şi: Povestea marelui Grigore Vasiliu Birlic, un geniu al comediei românești. „Juca precum un echilibrist care merge pe sârmă!”

Citeşte şi: Povestea unei iubiri nepermise. Cum a fost Ștefan Iordache înjosit de tatăl Irinei Petrescu

Mai amintim: ”Săptămâna nebunilor”; ”Zestrea Domniţei Ralu”; ”Ultimul cartuş” (1973); ”Fraţii Jderi” (1974); ”Evadarea” (1975); ”Cuibul salamandrelor” (1976); ”Eu tu şi Ovidiu” (1977); ”Duelul” (1981); ”Masca de argint” (1984); ”Colierul de turcoaze” (1985); ”Cucoana Chiriţa” (1986); ”Paradisul în direct” (1995); ”Punctul zero” (1996); ”Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

„Îmi place să joc şi-n filme, şi-n teatru, că din teatru am venit. Am jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti în „O scrisoare pierdută” pe Pristanda, în regia lui Beligan. Am jucat, pe unde n-am jucat la viaţa mea! Mă cunosc spectatorii, dacă-i zi! Noaptea-i mai greu!

Eu am avut noroc la viaţa mea de un colectiv extraordinar. Vorbesc despre cel de la «Toate pânzele sus» şi de la celelalte filme pe care le-am făcut. Eram o familie. M-a marcat «Toate pânzele sus», mai ales Ismail: Acuma mâncam pe urmă luptam. Asta faceam.” – mai povestea actorul.

Foto – Facebook