Vă mai amintiți de Cesonia Postelnicu, celebră mai ales pentru interpetarea pesonajului Geta, din filmul Liceeni (1986)? Actrița și-a făcut debutul în film la 17 ani, captând imediat atenția publicului prin talent și carismă.
Astăzi, Cesonia Postelnicu are 55 de ani și a rămas aceeași fire energică, veselă și zâmbăreață ca pe vremuri. Dar au existat câteva momente dramatice în viața sa, pe care și le-a reamintit în urmă cu câteva luni, în cadrul unui interviu pentru Adevărul.
„Îmi doream să ajung balerină!”
Cesonia s-a născut într-o familie de actori, iar până să devină actriță visa să se facă balerină. Bunicii au susținut-o și au trimis-o la școala de coregrafie din Cluj. Dar din cauza condițiilor și a programului infernal de la internatul școlii unde se afla, actrița a renunțat la visul ei.
„Am rămas la bunicii mei din Bacău până la vârsta de 13 ani. Am fost dată la balet de la 3 ani până la 13 ani. Îmi doream să ajung balerină când voi fi mare. În clasa a IV-a, bunicii mei au hotărât, împreună cu mine, care eram înnebunită să fac balet, să mă trimită la Școala de Coregrafie din Cluj. Am dat examen și am intrat, apoi am stat acolo doar un an, din cauza condițiilor foarte, foarte grele de la cămin. Dacă îmi amintesc bine, eram 40 de copii în camera în care dormeam.
La internat eram și băieți și fete, ceea ce nu era o problemă pentru că eram foarte mici, însă programul era cumplit. Ne trezeam la 5-6 dimineața, ne spălam, ne îmbrăcam în uniformă, mergeam să luăm micul dejun, dar, fiind foarte mulți, trebuia să stăm la coadă în afara sălii de mese până ne venea rândul.” – a povestit Cesonia Postelnicu, pentru sursa amintită mai sus.
„Condițiile de internat erau grele!”
Actrița nu a rezistat la internat mai mult de un an. Ea a povestit că educația se făcea cu „rigla”, mâncarea era drămuită, iar dorul de casă era mult prea mare.
„Mâncarea balerinilor este cântărită. Nu mănânci orice și nu mănânci cât vrei, iar când ești copil, suferi că nu poți mânca ceva dulce. Făceam acolo și școala, deci, programul meu arăta astfel: aveam cursuri, ore de balet, care erau multe în fiecare zi și foarte grele și dureroase dacă mișcai un deget. Se făcea educație cu rigla, condițiile de internat erau grele – clădirea nu arăta bine și nu era foarte curat. Totuși, experiența a fost minunată.
Cu lacrimi în ochi, după un an de zile, fiind și foarte departe de bunici și de casa copilăriei mele, am rugat-o pe bunica să vină să mai ia, să mă retragă, pentru că nu puteam să fac față” – a completat actrița.