Rodica Tapalagă face parte din Generația de Aur a actorilor români și a rămas în memoria publicului prin numeroasele roluri interpretate memorabil în cariera de peste cinci decenii în film și teatru.
Rodica Tapalagă s-a născut pe 12 decembrie 1939, în Dorohoi, județul Botoșani, într-o familie în care mustea spiritul artistic. La doar trei luni, familia Rodicăi s-a mutat la București și acolo a început traseul ei spre lumea teatrului și a filmului românesc.
Absolventă a institutului de artă teatrală și cinematografică din București, Rodica Tapalagă a debutat pe marile ecrane la vârsta de 19 ani, în comedia “Alo? …ați greșit numărul”, în care figurau și alte viitoare nume mari de actori români precum Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu, dar și fratele actriței, Ștefan Tapalagă. Au urmat multe roluri pe scena Teatrului Nottara, a Teatrului Mic, din București și a Teatrului Național din Craiova. Între 1961 -2010 a fost actrița Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, din București, fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturdza Bulandra.
Printre rolurile interpretate la teatru amintim de Zoe din „O scrisoare pierdută”;Didina Mazu din „D’ale Carnavalului”; Sophie din „Dimineaţa pierdută”; Elena Andreevna din „Unchiul Vanea”. Eliza Doolittle din ”Pygmalion”; Eleva din ”Steaua fără nume” de M. Sebastian (1960, regia A. Moldovan); Valia din ”Poveste din Irkutsk”; Fata în albastru din ”Celebrul 702” (1960, regia Radu Miron).
Rodica Tapalagă a avut o contribuție importantă și în teatrul radiofonic, și în televiziune. Până să pună prima oară piciorul pe scena unui teatru, actrița s-a remarcat în familie recitând versuri și plecând prin turnee prin țară cu trupa sindicatului de la Banca Națională.
“Eram artista familiei. Am fost, şi asta e foarte rău, un soi de copil-minune, dar m-am oprit la timp, pentru că copiii-minune sfârşesc într-o maturitate posacă şi lipsită de strălucire. Şi, la un moment dat, eram sătulă de glorie. Ştiţi, publicul le trece multe cu vederea copiilor. Am primit cantităţi incredibile de aplauze.” – spunea ea, în trecut, citată de ziarulmetroplis.ro.
În 1972, la Teatrul “Bulandra” a început să interpreteze celebrul persoanj Coana Joiţica (Zoe Trahanache) în memorabila piesă – „O scrisoare pierdută”, regizată de Liviu Ciulei. Acolo, parteneri de scenă îi erau Toma Caragiu (Tipătescu), Petre Gheorghiu (Trahanache), Octavian Cotescu (Caţavencu), Aurel Cioranu (Cetăţeanul Turmentat), Ştefan Bănică Sr. (Ghiţă), Dem Rădulescu (Farfuridi), Mircea Diaconu (Brânzovenescu) şi Liviu Ciulei (Dandanache). Spectacolul a fost de un succes colosal și s-a jucat cu casa închisă timp de 5 ani. Rodica Tapalagă și Toma Caragiu au format un cuplu excepțional, între ei existând o conexiune artistică incredibilă. Piesa s-a întrerupt, din păcate, în 1977, după ce Toma Caragu a murit la marele cutremur din 4 martie.
„Toma Caragiu era fermecător. Noi, într-o echipă, ne sprijinim. Relaţiile care se stabilesc între aceste personalităţi sunt aspre, strălucitoare, calde, fierbinţi. Sunt sentimente de fraţietate, de caramaderie dusă până dincolo de bine şi rău, ceea ce înseamnă, în fond, o relaţie spirituală mai puţin atinsă de imediat.” – povestea actrița, despre marele Caragiu.
Ea mai jucase pe scenă cu Toma Caragiu, iar toate colaborările cu el au fost de neuitat.
“Înainte de „Scrisoare”, jucasem în regia lui Ciulei în „Opera de trei parale”, cu Margareta Pîslaru şi Toma Caragiu. A mai fost un spectacol de referinţă, „Azilul de noapte”, unde eu jucam Vasilisa. Sigur, cea mai importantă întâlnire cu el a fost cea din „Scrisoarea pierdută”, mai ales că în acel spectacol şi domnia sa juca un rol. Era Agamiţă Dandanache. A fost o colaborare foarte interesantă, pentru că era şi el pe scenă. Chinul lui era şi chinul nostru. Era o relaţie caldă şi, în acelaşi timp, detaşată, special, de neuitat.” – mai dezvăluia ea, potrivti sursei amintite mai sus.
Rodica Tapalagă a fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște. Împreună au un fiu, Barbu Popescu. Deși a rămas pe scenă și în lumina reflectoarelor până la sfârșitul vieții, actrița a fost chinuită mulți ani de o boală grea. Rodica Tapalagă suferea de colagenoză, denumită și boală sistemică, o afecțiune extrem de rară caracterizată prin proliferarea colagenului în țesutul conjunctiv.
Cauzele acestei boli sunt și astăzi necunoscute, afecțiunea fiind pusă pe tulburarea sistemului imunitar. Evoluția bolii este cronică și este marcată de pușeuri acute, asociate sindromului inflamator.
Rodica Tapalagă s-a stins pe 18 decembrie 2010, la vârsta de 71 de ani. La momentul respectiv, fiul său, Barbu Popescu, a spus că mama lui suferea de mulți ani de diverse probleme de sănătate, dar colagenoza a fost cea mai gravă, cea care i-a adus sfârșitul. Boala i-ar fi afectat plămânii și rinichii.