„Este ‘sectorul’ în care îmi reproșez cele mai multe lucruri”. Rodica Mandache regretă că nu a stat mai mult cu fiica ei în tinerețe / Exclusiv

Rodica Mandache a iubit dintotdeauna teatrul și nu a putut să-l pună niciodată pe plan secund în viața ei. Spune că întâlnirea cu Florin Piersic, în „Visul unei nopți de vară”, i-a schimbat radical parcursul profesional.

Actrița Rodica Mandache face dezvăluiri neștiute despre viața și cariera ei în cadrul unui eveniment oferit, în exclusivitate, pentru UNICA.ro. Anul trecut, la 80 de ani, actrița ne-a vorbit despre relația frumoasă de prietenie cu celebrul actor Florin Piersic și despre personalitatea marelui Amza Pellea, un adevărat „icon” al cinematografiei românești. Chiar dacă a trăit mult timp în comunism, Rodica Mandache a spus că orice invitație la TVR era o mare sărbătoare, chiar și în vremurile acelea. Celebra actriță mărturisește că „sectorul” în care își reproșează cele mai multe lucruri este cel de mamă. A încercat să facă tot ce e mai bine pentru fiica ei, Diana (50 ani), dar simte că nu a excelat. „M-am străduit, dar nu am fost talentată. Nici nu am avut generozitatea asta să renunț la mine pentru ea. Meseria de actrița este foarte ‘egoistă’, spune Rodica Mandache despre rolul de mamă.

Rodica Mandache: “Florin Piersic nu seamănă cu ceilalți oameni, este un semizeu”

Aveți o relație frumoasă cu Florin Piersic, o mare prietenie.

VEZI  GALERIA  FOTO(1 / 8)

Nu e prietenie, este chiar o dragoste fierbinte. Florin Piersic nu seamănă cu ceilalți oameni, este un semizeu. Dacă o actriță era partenera lui i se întâmpla ceva nebănuit. Toate partenerele lui au strălucit pentru că el le era alături. Până să joc cu el în „Visul unei nopți de vară” eram o actriță bună, drăguță, cu viitor. Unii spuneau că sunt și talentată. După ce am jucat cu el pur și simplu am fost ridicată sus, la etajul cel mai înalt, și acolo am rămas datorită piesei. Viața mea s-a schimbat.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

“Amza a fost, cum se spune la Hollywood, ‘iconic’ ”

În „Nea Mărin miliardar”, cum a fost să jucați alături de Amza Pellea?

Eu am jucat un rol așa de mic că de fiecare dată mă mir că își mai aduce lumea aminte. Eram o ziaristă străină care îi ia un interviu lui Amza Pellea. Îl știam foarte bine, mai jucasem cu el. Amza a fost, cum se spune la Hollywood, „iconic” din toate punctele de vedere. Era un om foarte bun, foarte cinstit în relații, te bucurai să lucrezi cu el. Aveam o ușurință de a discuta cu oamenii de toate vârstele și nu aveam curajul să îl „atacăm”. Chiar și atunci când jucam ne dădea un „adaptor” și ajungeam imediat la el. Era un om foarte firesc, natural, iubea oamenii.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Întâmplări au fost, despre Amza pot să vorbesc o zi întreagă, am făcut și o emisiune împreună cu el. Era foarte iubit de eleviii lui și ei aveau o poziție specială pentru că el era așa. Mi-a spus într-o zi că Oana, fata lui, o să dea examen la actorie și mi-a zis să-i caut un text pentru admintere. Când mi-a dat telefon era tatăl Amza Pellea, nu actorul. De atunci am avut o duioșie pentru Oana mereu. Un timp am fost prietenă și cu soția lui.

Rodica Mandache, amintiri din comunism: “Orice invitație la TVR era o mare sărbătoare”

Ați fost selectivă atunci când v-ați ales rolurile?

Nu puteai să fii pentru că, pe vremea aceea, nu exista bogăția aceasta de piese. Rolurile erau foarte rare, totul era o bucurie. Mă duceam la televiziune și jucam texte comuniste. Este o prostie să condamni asta pentru că orice invitație la TVR, să joci un rol, era o mare sărbătoare. Am jucat texte care m-au definit, orice text este o provocare. Asta este realitatea noastră, asta jucăm. Există de toate, moarte, viață, dragoste, bucurie, nenorocire. Asta se juca, nu că erau comuniștii la putere, noi jucam stările. Ne bucuram când primeam un rol, era un personaj pe care trebuia să-l umanizez și să-l fac cum pot eu mai bine. Nu cred că am jucat vreodata vreun rol și apoi să-mi pară rău.

Rodica Mandache: “Codul moral al teatrului este același, nouă ne lipsește câte ceva”

Ce îi lipsește teatrului românesc la ora actuală?

Teatrului nu îi lipsește niciodată nimic, codul moral al teatrului este același. Noi ne schimbăm, nouă ne lipsește câte ceva. Că ești spectator, cronicar sau actor, nouă ne lipsește. Teatrul în sine este foarte puternic și trăiește oricât de jos ajungem noi, deci nu are ce să-i lipsească. Sunt foarte mulți actori, dar nu mai mulți că altădată.  Când am terminat eu facultatea mai aveam în 40 de colegi dintre care 30 au fost extraordinari. La Cluj și la Iași avem facultăți de teatru bune. Lumea e tentată să spună că avem prea multe particulare, că ies prea mulți actori dar niciodată nu sunt prea mulți.

Ce va plăcea să faceți când erați copil?

Cel mai mult îmi plăcea să citesc. Acum nu mai regăsesc febra aceea a cititului chiar dacă o fac destul de mult. Îmi place, dar îmi place mai „rece”. Când eram copil cea mai mare bucurie era să ajung repede acasă, să iau cartea, să mănânc un măr și să citesc.

“Chiar dacă eram sora cea mare ei aveau grijă de mine” își amintește Rodica Mandache

Când aveați nevoie de sfaturi la cine mergeați, la mama sau la tata?

La tata pentru că era un om foarte bun și foarte dulce. Mama era foarte severă. Am avut două surori și un frate, eu am fost cea mai mare. Poate asta a fost una din fericirile mele, legătura cu frații mei. Fiind mică diferența de vârstă dintre noi citeam, lucram împreună. Chiar dacă nu am semănat unul cu altul am fost fericiți. Chiar dacă eram sora cea mare ei aveau grijă de mine, am fost mai alintată.

În liceu ați fost premiantă sau mai rebelă? Vă mai aduceți aminte o întâmplare de atunci?

Liceul l-am făcut la Iași, un liceu foarte nobil, unde toată lumea învăța cel mai bine. Toate colegele mele au reușit în viață. Ele îmi spun acum că, în liceu, eram grozavă, dar eu nu eram. Aveam altceva, o căutare, o dorință să aflu, să știu tot. Îmi aduc aminte că, la o teză, am scris o recenzie după o carte de Freud, pe care nu știu unde am găsit-o. Atunci am luat 10 la teză și mi-a scăzut un punct la purtare. Am fost un om foarte ascuns, nu am spus până nu am dat la facultatea de teatru.

Rodica Mandache, despre prima iubire: “Tot timpul am fost îndrăgostită și făceam febră”

Va mai aduceți aminte când v-ați îndrăgostit prima oară?

Tot timpul am fost îndrăgostită, de mic copil, și făceam febră. Era ceva fizic, mi se întâmplă și acum. Aveam 12 ani și îmi plăcea de un pedagog al unei echipe de studenți. Era fermecător și trăiam ceva intens de câte ori îl vedeam. Mă întreb ce-aș fi făcut facă aveam și nebunia pe care o au fetele, să pună în practică ce simțeau? Dar eu nu aveam nebunia asta. Sau, îmi aduc aminte că, în fiecare an făceam o vacanță la țară, într-un loc de poveste. Și acolo era un căruțas. Aveam vreo 18 ani atunci și îl așteptam în fiecare zi ca pe un prinț. Adevărul e că eram tot timpul îndrăgostită.

“Invidia exista întotdeauna, dar era benignă”

A fost greu să vă mutați de la Iași în București? V-a speriat ceva atunci, lumea nouă și „nebună” în care ați intrat?

Nu era nebunie atunci, plus că voiam să fac meseria asta. Am avut un noroc orb. Am jucat la Național rolul principal într-o piesă. Am fost colegă cu o generație numai de nota 10, dar erau atât de talentați încât nu se dezvoltau în tine lucrurile rele. Invidia exista întotdeauna dar era benignă. La primul meu spectacol am înlocuit-o pe Coca Andronescu, o actriță de geniu. A fost o perioadă de mare fericire pentru că jucam de 2,3 ori pe săptămâna și câștigam bani. Cu banii aia mă duceam la ‘Cireșica’ cu colegii mei, eram foarte săraci dar mâncam cu toții.

Rodica Mandache are o fiică: “Este ‘sectorul’ în care îmi reproșez cele mai multe lucruri”

Cum este mama Rodica Mandache? Cum erați când Diana era mică?

Ăsta este „sectorul” în care îmi reproșez cele mai multe lucruri. M-am străduit, dar nu am fost talentată. Nici nu am avut generozitatea asta să renunț la mine pentru ea. Meseria de actrița este foarte „egoistă”. Am crescut-o pe Diana cum am putut mai bine, am și rămas singure de foarte timpuriu. Ea mă uimește cu tot ce face. La ora asta lucrează, are un proiect pe care și l-a propus singură, despre Păstorel Teodoreanu.

Nu știu dacă eu am învățat-o sau nu să muncească, dar sunt fascinată. Este una din marile mele bucurii să văd că un om poate lucrca așa cum o făceau profesorii mei din Iași. Am crescut-o așa cum am știut eu. Am și avut foarte multe nenorociri în viață pe care le-am trecut împreună. Este regizor la radio, nominalizată la Premiile Uniter de 4 ori, a luat și premiul anul acesta. Înseamnă că este în locul cel bun și face niște spectacole cu totul speciale.

Vă mai aduceți aminte cum v-ați cunoscut soțul? Cum v-a cucerit?

Nu știu dacă m-a cucerit. L-am cunoscut printr-o prietenă care era de o mare frumusețe. Ea era iubita lui și am fost o dată la el în vizită. Era fotograf la „Flacăra”, o meserie foarte importantă în vremurile alea. Era un artist cu foarte multe diplome, cunoscut mai mult în străinătate decât în România. Mie mi se părea bătrân pentru că avea 29 de ani și eu 20 cred. Cu timpul ne-am mai întâlnit prin București, 2,3 ani așa. Într-o zi am mâncat împreună și nu cred că m-a cucerit propriu zis. Cred că era vorba de cineva cunoscut pe care îl iubeam foarte mult.

“Eu fur și inimi, trec demarcațiile”

Primul lucru, când ne-am logodit, a fost să mă duc la prietena mea cea frumoasă și să-i spun ce s-a întâmplat. Nu știu dacă i-a părut bine sau rău, dar până la urmă s-a măritat cu un coleg de-al nostru și nu a fost fericită. Eu am fost fericită chiar dacă a fost o căsnicie foarte stranie. De exemplu, el mă găsea la TVR stând cu vreun coleg, pe vremea aceea toți băieții îți făceau curte. Dacă intra și mă vedea la bufet, cu cineva, zâmbea și pleca. Diana seamănă cu el în felul de a munci, de a găsi și a fi credincioasă subiectului pe care îl caută. Eu nu sunt cinstită, eu sunt o „hoață”, meseria se fură. Dar Diana seamănă cu tatăl ei. Eu fur și inimi, trec demarcațiile, trebuie să mă simt tot timpul în centru și pentru asta „fur”.

Cum este doamna profesoară Rodica Mandache? Severă sau mai permisivă, prietenă cu elevii?

Nu sunt prietenă deloc, am fost chiar extrem de dură. Calitatea profesorulului este dată de calitatea studenților. Pe parcurs lucrurile s-au mai edulcorat și nu mai sunt cum eram. Una din studentele mele este profesoară de improvizație, a lăsat un elev corigent și nu vrea să-l treacă. Eram și eu dură și brutală, ea asta a învățat de la mine și așa face. Acum sufăr mai mult, mult mai mult, pentru că oamenii au ajuns ca mâinile lui Michelangelo, nu se ating. Avem o societate care nu are grijă de tineret.

Rodica Mandache: “Credința m-a făcut să fiu foarte puternică”

Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră?

Am avut momente grele, dar le-am trecut cu ajutorul celorlalți, a structurii pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Când sunt la pământ nu mă înrăiesc, încerc doar să mă ridic și să merg mai departe. Cu ajutorul culturii de care am avut parte, a educației pe care am primit-o și cu ajutorul lui Dumnezeu am mers mai departe. Credința m-a făcut să fiu foarte puternică.

“Am fost genul de persoană care nu a ținut nimic ascuns”

Ce nu știe lumea despre dumneavoastră?

Bărbatul meu îmi spunea că am două mâini stângi. Este greu să nu știi ceva despre un actor. După Revoluție îmi aduc aminte că am dat un interviu. Am venit acasă și Diana, care avea 14 ani, mi-a spus ‘mama, tu ești mereu bine, vorbești bine, dar nu ești în top. Trebuie să ai lucruri ascunse, lumea să le găsească!’. Am mai dat un interviu unde am zis ca nu sunt în top și, când am ajuns în Piața Amzei, a ieșit o doamnă dintr-un magazin și mi-a spus că sunt în top. Așa că lucruri ascunse nu știu dacă am. Am fost genul de persoană care nu a ținut nimic ascuns, nu știu cât de bine sau de rău am făcut. Poate de aceea mă simt iubită și acum.

“Arăt cu 20 de ani mai puțin”

Dacă aţi fi la începutul carierei ce greșeală nu ați mai repeta?

O carieră de actriță te joacă ea pe tine, nu tu pe ea. Eu am avut atât de mult noroc încât ar fi indecent să spun că îmi pare rău nu am făcut ceva. Dumnezeu mi-a dat atât de mult, inclusiv aspectul fizic. Arăt cu 20 de ani mai puțin și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot. Nu vreau să fac nicio operație estetică, încă arăt omenește și vreau să fac ce vrea Dumnezeu de la mine. Cum mă vrea până la capăt, cum voi arăta. Sunt foarte mulțumită de tot ce mi s-a întâmplat.

Foto: Facebook, arhivă personală Rodica Mandache

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Cât costă o noapte de cazare în resortul de lux din Arabia Saudită unde e Adelina Pestrițu. Fanii au reacționat: „Cred că e de pe altă planetă”

Fanatik

Stațiunea din România ascunsă în Munții Retezat perfectă pentru turiști în lunile decembrie și ianuarie. Se află într-o zonă spectaculoasă, plină cu peisaje sălbatice, iar aici găsești cazări foarte bune

GSP.ro

Ce arăta kosovarul Dellova către fanii români în timp ce fugea spre vestiare. Gesturile șocante surprinse de reporterii GSP la Arena Națională!

Urmărește-ne pe Google News