Filmul românesc „Trei kilometri până la capătul lumii”, regizat de Emanuel Pârvu, a primit premiul Queer Palm la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în data de 25 mai 2024. Premiul, înființat în 2010, recompensează diversitatea. Regizorul peliculei recomandă oamenilor să meargă să vadă această producție pentru că „se poate întâmpla să plece de la cinema cu multe întrebări despre ei înșiși și deciziile lor”.
Regizorul Emanel Parvu (45 de ani) s-a apucat de actorie atunci când era in liceu. Interesul lui pentru tema relațiilor de familie, în special cea dintre părinți și copii, este cunoscut atât din scurtmetrajele, cât și din lungmetrajele sale. După ce a regizat numeroase piese de teatru, fiind nominalizat la Premiile UNITER în 2006 pentru piesa sa de debut, a scris și regizat mai multe scurtmetraje.
Regizorul Emanuel Pârvu: „Dragostea părintească este o condiție sine-qua-non”
În 2018 a intrat pe lista celor 94 de filme aflate în cursa pentru Premiul Oscar cu scurtmetrajul „Totul e foarte departe”. Despre subiectul filmului „Trei kilometri până la capătul lumii”, regizorul Emanuel Pârvu spune că „dragostea părintească este o condiție sine-qua-non, dar când ea devine conjuncturală sau supusă echilibrului social, elementele structurale ale acesteia, grijă, empatie, atenție, tind să balanseze spre egocentrism existențial”.
În filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”, propus de România la Oscar 2025, Adi este un adolescent de 17 ani, dintr-un sat din Delta Dunării, care, prin eforturile părinților săi, învață la Tulcea. Atunci când părinții sunt confruntați cu un adevăr pe care nu sunt în stare să îl înțeleagă, dragostea necondiționată pe care acesta ar trebui să o primească de la ei dispare brusc, iar lui Adi îi rămâne o singură soluție.
„Punctul de pornire a fost episodul violului colectiv de la Vaslui, din 2014. Nu episodul în sine, cât mai ales reacția societății. Învinovățirea victimei, arătarea cu degetul specifică de tipul ‘a avut și fata vina ei ”, ne spune regizorul Emanuel Pârvu.
Filmul produs de Miruna Berescu, prin casa de producţie FAMart, îi are în distribuție pe: Bogdan Dumitrache, Laura Vasiliu, Ciprian Chiujdea (aflat la debut în lungmetraj), Valeriu Andriuță, Adrian Titieni, Ingrid Micu-Berescu, Richard Bovnoczki, Alina Berzunțeanu și Vlad Brumaru. La Festivalul de la Cannes, anul acesta, premiul Queer Palm i-a fost înmânat lui Emanuel Pârvu de către regizorul belgian Lukas Dhont, președintele juriului.
VEZI Filmul „Trei kilometri până la capătul lumii” a câștigat premiul Queer Palm la Festivalul de Film de la Cannes 2024. Când ai tras prima dublă te-ai gândit la finalitatea aceasta?
Nu cred că se gândește cineva la ce o să se întâmple cu filmul când trage prima dublă. Sau poate or fi, eu când am tras prima dublă m-am gândit la prima dublă. Îmi place să fac lucrurile din aproape în aproape. Iar la un film de lung metraj sunt foarte multe momente de „aproape” de care trebuie să treci. Bine ar fi să ajungi până la capăt cu filmarea și vezi tu după aia.
De ce merită să vezi filmul „Trei kilometri până la capătul lumii”
Pentru cei care nu au văzut filmul te voi ruga, pe scurt, să le explici de ce ar fi bine să-l vadă.
Cred că cei care au copii ar fi bine să-l vadă pentru o perspectivă părintească, iar cei care au părinți pentru perspectiva copilului. În oricare din categorii s-ar afla, cred că se poate întâmpla să plece de la cinema cu multe întrebări despre ei înșiși și deciziile lor.
Ai regizat și, împreună cu Miruna Berescu, ai scris și scenariul. În cât timp l-ai terminat și de când ai avut ideea aceasta?
Ideea e cu mine de vreo opt, nouă ani, dar de terminat l-am terminat de scris în vreo trei. Din păcate scriu greu, ne ia mult timp, schimbăm foarte mult și cu greu ajungem la o variantă pe care să putem considera că o putem prezenta oamenilor.
Regizorul Emanuel Pârvu, despre casting: „Actorul Ciprian Chiujdea, care joacă personajul Adi, este din comunitatea LGBTQIA+”
Cum au reacționat actorii atunci când le-ați citit scenariul? Cât de greu este, pentru un actor, să joace un personaj gay?
De obicei nu le citesc scenariul, de obicei dau casting doar pe anumite secvențe. Abia după ce mă hotărăsc cine ce joacă ne apucăm de lectură. Nu știu cât de greu este, actorul Ciprian Chiujdea care joacă personajul Adi este din comunitatea LGBTQIA+.
Ce ai simțit când Lukas Dhont, președintele juriului, ți-a înmânat premiul? Care a fost primul gând pe care l-ai avut?
A fost o bucurie, este un regizor pe care îl admir, îmi plac mult filmele lui. Primul gând a fost dacă să vorbesc în engleză sau în franceză.
Regizorul Emanuel Pârvu dezvăluie ideea de la care a plecat scenariul: „Episodul violului colectiv de la Vaslui, din 2014”
„Trei kilometri până la capătul lumii” abordează un subiect deocamdată sensibil pentru România. Personajul central apartine comunității LGBTQ+. Cum ți-a venit idea acestui film?
Punctul de pornire a fost episodul violului colectiv de la Vaslui, din 2014. Nu episodul în sine, cât mai ales reacția societății. Învinovățirea victimei, arătarea cu degetul specifică de tipul „a avut și fata vina ei”. Atitudine de care avem parte continuu în România.
Recent s-a viralizat o filmare cu un preot care clama lucruri similare, că dacă abuzatorul face închisoare și victima să facă închisoare pentru că „i-a sărit în ochi de s-a agățat de ea”, afirmații condamnate repede de Biserică, de altfel. Deci așa a pornit, fiindcă simțeam că aici avem de lămurit niște lucruri noi, ca societate, că avem de discutat, că e inacceptabil să rămânem cu aceste idei.
„Eu, în general, la filmare, nu sunt prea comunicativ”
Vreo întâmplare haioasă, de neuitat, de la filmări, îți mai amintești?
Eu, în general, la filmare, nu sunt prea comunicativ. Încerc să-mi conserv energia pentru lucru. Nu s-a întâmplat nimic neobișnuit, însă nu a fost un proiect ușor. Cred că toata lumea a fost extrem de concentrată pe ce aveam de făcut. S-a simțit însă că eram o echipă în fiecare moment.
„Am început de la liceu pregătirea pentru actorie”
Cum a început pasiunea ta pentru actorie și regie? Unii știu de mici ce vor, alții recunosc că meseria i-a ales pe ei.
Nu știu cum e la alții, eu am început de la liceu pregătirea pentru actorie. Trecerea la regie s-a întâmplat treptat, mai întâi la teatru și apoi, în scurt timp, am trecut la film. Am făcut un scurt metraj, apoi altul, și acum sunt la al treilea lungmetraj ca regizor.
Dupa atâția ani de regie vreau să te întreb: ce crezi că lipește, azi, cinematografiei românesti?
Sălile de cinema. Cred că este un subiect fierbinte în ceea ce privește industria cinematografică. Sper să se rezolve în ceva vreme, cred că toată lumea din breaslă își dorește asta.
Regizorul Emauel Pârvu: „Am făcut scurt metraje independente, fără finanțare de la stat, care s-au întâmplat cu ajutorul oamenilor din breaslă”
Au existat momente, în cariera ta, când ai vrut să renunți din cauza răutăților sau invidiilor din această branșă?
Din fericire, nu am întâlnit în această meserie nici răutăți, nici invidii. Am făcut scurt metraje independente, fără finanțare de la stat, care s-au întâmplat cu ajutorul oamenilor din breaslă. Am făcut și lung metraj independent, „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, tot cu ajutorul oamenilor din breaslă. Începând de la actori, continuând cu personalul tehnic, până la oamenii de la post-producție. Am pornit la drum alături de Miruna Berescu, am pornit amândoi cu film independent. Și am simțit sprijinul colegilor din industrie, nicidecum răutăți sau invidii.
Profesional, când ai avut cel mai greu moment?
Cred că am fost un răsfățat din acest punct de vedere, am muncit în breaslă încă din vremea facultății. Am fost în teatru de stat, în teatru independent, am început să predau, am făcut filme, am făcut televiziune, am avut piese cumpărate. Nu pot să spun că am avut vreodată momente profesionale grele. Am avut momente dificile când a fost vorba de opțiuni sau de decizii, dacă mă retrag sau nu din ceea ce făceam într-un anumit moment. Dar profesional nu-mi aduc aminte de un astfel de moment.
„Nu știu dacă am talent, dorm foarte puțin și muncesc până la epuizare”
Ce nu știe lumea despre tine?
Probabil nu știe că muncesc foarte mult. Dorm foarte puțin și muncesc până la epuizare. Nu știu dacă am talent, dar cred foarte mult în ceea ce scrie pe arena de la Roland Garros, ”Victory belongs to the most tenacious”. Nu am niciun hobby, pasiunea mea e filmul. Orice fac are legătură doar cu filmul, de la a preda, a discuta la bere, a scrie, a mă gândi, a analiza. Nu îmi dau timpul pentru altceva, pentru că nu mă pasionează altceva.
Regizorul Emanuel Pârvu: „Nu aș mai face televiziune. Nici măcar un cadru. Este singurul regret profesional pe care îl am”
Ai făcut vreodată compromisuri?
Am făcut foarte multe. Dar niciodată în fața camerei, doar în spatele ei. Ceea ce se vede pe cameră, rămâne. În spate, nimeni nu-și va aduce aminte că ai mâncat doar un covrig în loc de o friptură sau nimeni nu va ști că ai venit pe jos la filmare. În schimb, ceea ce rămâne este ce se vede.
Dacă ai fi, din nou, la începutul carierei, ce greșeală te-ai feri să mai repeți?
Nu aș mai face televiziune. Nici măcar un cadru. Este singurul regret profesional pe care îl am.
La ce proiecte noi lucrezi?
Nu sunt în momentul în care pot răspunde la întrebarea asta. Însă m-aș bucura să vorbim despre ele când sunt mai aproape să devină realitate.
Sursă foto: Profimedia, arhivă Emanuel Pârvu
Ultima modificare septembrie 3, 2024 3:42 pm