Ramona Niculae, câştigătoarea premiului UNITER pentru cel mai bun debut, și-a dorit să joace încă de la grădiniță și mărturisește că frumusețea nu i-a adus, de multe ori, rolurile pe care și le-ar fi dorit. Tânăra actriță ne povestește prima ei experiență pe scenă și recunoaște că cea mai mare teamă a fost că va uita textul, ceea ce s-a și întâmplat.
Actrița Ramona Niculae (23 ani) a primit, luna trecută, Premiul UNITER „Cel mai bun debut” pentru rolul Crina din spectacolul „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, tânăra actriță recunoaște că distincția i-a oferit validarea de care avea nevoie.
Ramona Niculae a câștigat premiul UNTER pentru cel mai bun debut: „Am avut parte de o validare cum că e bine ce fac”
„E frumos să ți se întâmple lucruri mari la 23 de ani. Îți dă aripi, asta simt eu acum. Nu știu dacă este neapărat vorba despre succes cât e vorba de un respect pe care l-am dobândit prin muncă mea, din partea breslei”, dezvăluie actrița Ramona Niculae pentru UNICA.ro.
VEZI Își dorește să facă joace un rol negativ, care să-i aducă o schimbare fizică majoră și recunoaște că frumusețea a încurcat-o uneori. Sprijinită de părinți în alegerile făcute, Ramona Niculae se lasă ghidată de disciplină și multă muncă în fiecare pas făcut în carieră, dar și în viața personală.
Ramona Niculae, premiul UNITER pentru cel mai bun debut. Cum te-ai simțit când ți-ai auzit numele?
Am simțit recunoștință, am simțit o emoție care m-a făcut să-mi bată inima foarte tare și am avut parte de o validare cum că e bine ce fac. Să fac asta cu mai mult curaj și cred că asta este cel mai important atunci când ești la început de carieră.
Ramona Niculae: „Nu știu dacă este neapărat vorba despre succes cât e vorba de un respect pe care l-am dobândit”
Ai doar 23 de ani și un viitor strălucit înainte. Cum ai de gând să gestionezi succesul care, deja, a venit?
E frumos să ți se întâmple lucruri mari la 23 de ani. Îți dă aripi, asta simt eu acum. Nu știu dacă este neapărat vorba despre succes cât e vorba de un respect pe care l-am dobândit prin munca mea, din partea breslei. Sper că acest respect să îl am cât mai mult în viața, munca și cariera mea. O să continui să fac ce am făcut până acum, am văzut că a fost bine. S-o fac cu la fel de multă credință și cu puțin mai multă încredere pentru că este nevoie, în meseria asta, de cât mai multă încredere.
„Crina nu se înjosește, lucru pe care încerc și eu să-l fac și în viața personală și profesională”
Cât din Crina, rolul din „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia” pentru care ai primit premiul UNITER, există în Ramona? Ce aveți și ce nu aveți în comun?
Crina, pentru mine, este argint viu și este omul pasiune, asta o definește. Aici ne aseamănăm cel mai tare, în pasiunea pe care o are pentru lucrurile pe care le iubește. Disciplina și munca de care da dovadă pentru a ajunge acolo unde și-a propus și reușește. Acum să vedem dacă-mi reușește și mie cât i-a reușit ei. Crina nu se înjosește, lucru pe care încerc și eu să-l fac și în viață personală și profesională.
Ce cred că ne diferențiază ar fi rapiditatea cu care ia decizii, frica pe care nu o are, eu sunt puțin mai sceptică, mai viscerală. Eu sunt mai cumpătată, dar Crinei nu-i poate stă nimic în cale. Aici mai am ceva de învățat de la ea.
Unde te simți mai bine, pe scenă sau în fața camerelor de filmare?
Dacă ar fi să compar orele, zilele, lunile petrecute pe scenă și orele petrecute în fața camerelor de filmat, balanța ar înclină clar spre teatru. Ambele mă fac provoacă foarte tare. Simt, prin prisma experienței, că sunt puțin mai învățată să fiu pe scenă decât în față camerelor. Dacă o să am mai mutle oportunități o să-mi dau seama mai bine cum mă raportez față de una și față și cealaltă.
În principiu cred că, atunci când e vrorba de adevăr, de un produs bun și de un spectacol, film, serial bun, mă simt bine oriunde. Important e să fie o echipă, o poveste bună în care eu să am încredere și pe care să mă pot baza oricând.
Ramona Niculae vorbește despre scenele cu nuditate: „Valorile mele sunt departe de ideile astea”
Ești abia la începutul carierei și aș vrea să știu până unde ai fi în stare să mergi pentru un rol?
În momentul de față sunt însetată și extrem de curioasă să fiu pusă într-o poziție în care să trebuiască să îmi schimb aspectul fizic. Am fost, la un moment dat, la un pas s-o fac, dar proiectul meu nu s-a finalizat. Nu știu cum ar fi procedat atunci, cum m-aș fi simțit la o transformare fizică radicală. Sunt extrem de dispusă, este în AND-ul unul actor care se respectă să facă acest lucru. De aceea o să evit, pe cât posibil, toată viața, să apelez la vreo intervenție asupra fetei. Fața noastră este tot, ca și corpul.
Trebuie să avem grijă și să nu ne gândim că vom avea 23 de ani până la finalul vieții. Legat de nuditate aș fi dispusă să semnez un acord pentru asta, dar foarte tare ar conta pentru mine să știu motivul pentru care ar trebui s-o fac. Dacă este ceva pentru care merită. Prima oară când aș face-o ar avea un sens, ar avea un impact bun, memorabil pentru cariera mea, să știu că am făcut-o într-un film de artă, într-un sectacol care a rămas în istorie. Nu aș vrea s-o fac doar să fie, să atragă, valorile mele sunt departe de ideile astea.
Ramona Niculae: „Mi-aș dori să joc un bărbat supărat pe viață”
Care este personajul pe care îți doreșți, cel mai mult, să-l joci?
Mi-ar plăcea să fie o transformare radicală. Mi-ar plăcea să pot juca, în teatru, un rol de bărbat, de antagonist, să fiu cineva malefic. Ar fi un contrapunct puternic cu fizionomia mea, cu viziunea pe care oamenii o au acum asupra mea. Mi-aș dori să joc un bărbat supărat pe viață. Sau femei vârstnice, sunt mămoasă din fire și ar fi foarte interesant să învăț și cum este în zona aceea. Să joc o bunică mi-ar plăcea.
„La început mă gândeam că asta e cea mai mare frică, să uiți textul”
Apropo de asta, de ce tocmai teatru? Ai uitat vreodată textul?
Pe lângă serbările de la grădiniță pentru care mă pregăteam, temenic, cu mama, au urmat specacolele susținute de trupa de teatru din liceu. Acolo am jucat „Micul prinț”, aveam un rol micuț, un trandafir. Erau puține replici, da îmi repetam rolul în contiuu. Mania asta face că, atunci când trebuie să vorbești, să nu mai poți.
Mie mi s-a ntâmplat, la primul cuvânt mi s-a pus un nod în gât. Am reușit să spun replicile până la urmă. La început mă gândeam că asta e cea mai mare frică, să uiți textul. De fapt, cel mai important este să spui textul corect, cuvintele clar, propozițiile să aibă logică. Chit că uiți textul, chit că ai emoțiile, veșnice și minunate, gândul pe care tu îl ai clar în cap te face să cucerești tot.
Părinții te-au susținut sau ar fi vrut să urmezi altă cale?
Sunt cea mai norocoasă să am familia pe care o am. Nu cred că aș fi putut să am o mai mare susținere în viața asta. Au venit în orice oraș aș fi avut spectacol, oricât de mic sau mare, orice rol aș fi avut.
„E foarte greu să spui, în cuvinte, cum te simți pe scenă, aproape imposibil”
Îți mai aduci aminte de prima dată când ai urcat pe scenă?
E foarte greu să spui, în cuvinte, cum te simți pe scenă, aproape imposibil. Dacă cineva a reușit mi-ar plăcea mult să noteze definiția undeva ca să o folosim și noi, cei mai incapabili de a ne exprima. Cred că îmbină foarte sănătos lucrurile pe care le fac cu placere, de când sunt mică. Jocul, care este baza actoriei, cântatul, dansul, tot ce ține de persoana mea și de ființă în sine. Dacă pui un om într-un spațiu gol cred că, cu aceste atribuții și calități, poți face ceva spectaculos.
Nu este o lume roz, lumea artistică. Ai cunoscut deja răutatea, invidia, sau ai fost ferită de aceste experiențe?
Nu am fost ferită. Având ocazia de a juca și a de a cunoaște oameni, de a lua parte la tot feul de proiecte, mi-am întărit ficatul ca să ducă mult. Invidii au fost mai ales când ești o față cât de cât atractivă, cât de cât cu capul pe umeri, fără niciun fel de orgoliu. Ți se întâmplă să întâlnești, destul de des, invidie. Oameni care, înainte de orice, judecă. Chiar și eu judec.
Spunem că, probabil, locul tău e acolo pentru că l-ai obținut prin diverse modalități, pe care doar femeile le-ar putea face. Nu este cel mai plăcut sentiment, dar este realitatea. Dacă nu încerci să treci prin ea, ești mâncat. Sfatul este să o accepți și să îți vezi de drum, este o cale lungă.
Ramona Niculae recunoaște: „Pe mine m-a încurcat frumusețea uneori”
Ești femeie așa că te întreb: cât de mult contează frumusețea, în această branșă?
Eu cred că fumusetea nu îți deschide neapărat uși cât, probabil, îl face pe cel care privește să aibă puțin mai mult timp și mai multă curiozitate. Pentru mine asta a fost important. Mi-am recunoscut calitățile de la început, le-am acceptat, am încercat să nu profit, dar să răspund la complimente cu „mulțumesc!”.
Cred că fumusetea, chit că este a unui bărbat sau a unei femei, te face să îl asculți pe celălalt cu sufletul mai deschis. Fiecare are diverse curiozități și interese. Cred că e plăcut să vezi cum te văd alții, să te vezi și tu pe tine, dar să nu uiți de clișeul antic cu „sufletul este cel care contează”. Pe mine m-a încurcat frumusețea uneori. Mi-am dorit de multe ori să pot juca personaje negative, mai rele, mai dure și fizicul nu mi-a permis asta.
Ramona Niculae își recunoaște defectele
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Asta e o întrebare la care aș prefera să răspunde apropiații. Cred că cea mai…umană calitate este faptul că înțeleg, oricât de banal ar suna. Înțeleg lucrurile bune și rele care se întâmplă, în viață și pe scenă. Reproșuri, complimente, sfaturi pe care le primesc sau sunt rugată să le dau. Cred că este o calitate simplă și sănătoasă.
Iar ca defecte sunt indecisă, dacă trebuie să aleg între două lucruri prefer să nu aleg niciunul. Mă grăbesc, nu am răbdare, sunt perfecționistă și mă opresc. la asta (râde).
Ce simți că nu ai face niciodată în viața ta?
Nu m-aș înjosi niciodată pentru nimeni și nimic. Nu aș răni oamenii pe care-i iubesc și nu i-aș minți. Nu aș trăda, cam asta e răspunsul de la început.
Unde te putem vedea în perioada următoare?
Vara această o să fiu în deplasări, în țară. Deja am început cu orașele îndepărtate, am fost cu speclacolul „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia”, de la teatrul de stat din Constanța și spectacolul „Cosmic latte” de la Teatrul mic.
În următoarea perioadă oamenii ne pot vedea la Constanța, pe data de 28 august, cu „Cosmic latte”. „Ghici cine te sună” de la Teatrul Elisabeta în regia Tania Popa. Noi proiecte sper să apară, la care voi munci de zor. Din toamna mă puteți vedea în București.
Ultima modificare iunie 20, 2024 3:11 pm