A venit doua zile in tara si s-a cazat la hotelul Capsa. Ne-am intalnit in holul impresionant, cu rezonante istorice. Nu era singura.
„Fetita ei”, o catelusa alba, tunsa dupa ultima moda canina, dormita la picioarele fotoliului pe care ea sedea princiar, La inceput, mi-a povestit de proiectul in care este implicata cu toata daruirea: „un musical adaptat dupa filmul Moulin Rouge, unde are un rol principal. Premiera va fi in noiembrie, la Salerno.”
La Capsa, cu mama, tata si… fetita
Mi-a spus de rolul din filmul „Viata soldatului Pan”. Filmarile incep in ianuarie, ea e mama romanca a lui Pan.
La un moment dat, am fost intrerupte de un domn in varsta, imbracat intr-un costum bej, care tinea intr-o mana un trandafir rosu, iar in cealalta o servieta. „Tati scump! Ce faci, tati scump?”. „Uite, a venit buni, a venit buni”, i-a spus Ramona catelusei… „Mama e sus, in amera, cand termin vin si eu.”
Si, intorcându-se spre mine, a continuat, reluandu-si ideea exact in punctul in care o lasase: „Pentru rolul mamei vreau sa-mi fac riduri si sa ma tund.”
Tre’ sa ma gandesc, nu stiu, atat cat va fi necesar sa dau maturitate si greutate acestui rol.
Nu-i un sacrificiu?
Ba da, dar merita. In viata nimic nu-i usor. Asta poate fi o mentalitate un pic masochista, dar cu cat este mai greu, cu atat ai mai multa satisfactie. Greutatile au fost importante in viata mea, m-au ajutat sa ma calesc, sa fiu puternica.
Nu se vede ca ai avut greutati, esti mereu cu zambetul pe buze.
Sunt o actrita foarte buna.
S-a auzit doar de divortul de baronul Alexandro di Fornaro…
Greutati inseamna sa ai sperante nerealizate…
Cum ar fi?
Cum ar fi sa ajungi a doua pentru un rol. Cum ar fi sa inchei un contract important si sa fii chemata la proba costumelor, sa fii dorita de regizor si sa ti se sufle rolul de sub nas pentru ca actrita e amanta producatorului. Surazi, ce sa faci? Greutatile pe care le-am infruntat acum 17 ani de zile in singuratatea unei tari care nu era a mea.
Toate punctele mele de referinta si toate sentimentele mele solide erau aici. Momentul in care m-am despartit, si sotul meu, vrand sa fie razbunator, mi-a zis: „A, tu trebuie sa te intorci plangand in genunchi la mine”. La care eu i-am spus: „Asta niciodata, dar nu uita ca, daca ai nevoie de cineva, eu pot sa-ti fiu alaturi.” Pe el nu l-a interesat daca am o casa, daca am unde sa stau…
Ai ramas fara nimic…
Am ramas fara nimic.
Dupa o casnicie de… cati ani?
De sapte ani. Mi-am gasit o casa cu chirie, foarte frumoasa, un apartament in Via Salaria; sus, in fata mea era un parc, plangeam si ma plimbam prin parc. Acum patru ani am cumparat o casa in Via Cortina D’Ampezzo. Nimeni nu mi-a cumparat-o, e munca mea. Asta e o fata pe care, poate, nimeni n-o stie. N-am avut pe nimeni care sa-mi lase case, sa-mi dea avere, n-am acceptat. De ce?
Banuiesc ca ar fi fost o cale usoara…
Ar fi fost. In prezent, daca as inchide ochii sau as da din maini, as avea posibilitatea… Poate inteligenta mea, in viata, a fost sa-i fac pe barbatii care m-au curtat sa-mi devina prieteni, pentru ca prietenia dureaza o vesnicie, iubirea se termina. Am prieteni importanti, vara asta in Sardinia eram invitata pe o barca de 70-80 de metri, il cunosc pe Paul Allen, care este asociatul lui Bill Gates; ei au un iaht la Cannes, de 100 de metri; cel de 150 de metri, care are submarine si elicopter, e in America. Sunt lucruri pe care am posibilitatea sa le traiesc…
Despre relatia ei cu Ricardo, planurile de a avea un copil sau temerile legate de o alta casatorie citeste in Unica de Noiembrie.