Radu Ille, povestea neștiută din spatele zâmbetului: „Încerc să rămân normal în lumea asta atât de frumoasă, dar tare păcătoasă“/ Exclusiv

.

Radu Ille, unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți din România, se visa artist de mic. Până să ajungă să bucure publicul cu muzica și veselia lui, dar și să cunoască împlinirea pe plan personal lângă soția sa și cei doi copii, Radu Ille a avut o viață plină de provocări și, ani la rând, a muncit în minele din Valea Jiului.

Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru UNICA.ro, aflăm care a fost cel mai greu moment trăit pe când era ortac în mină și cum a ajuns să devină cântăreț. 

Radu Ille, dezvăluiri despre carieră, soție și copii: „Încerc să rămân normal în lumea asta atât de frumoasă, dar tare păcătoasă“

În vârstă de 53 de ani, Radu Ille este împreună cu soția lui, Nina, de 19 ani, și au împreună doi copii, un băiat și o fată. Radu Ștefan are deja 18 ani, iar Ellie Maria, 10 ani. Aflăm de la Radu Ilie cum a luptat singur să devină cântăreț pentru că nimeni nu îi dădea vreo șansă, dar și cum anii grei petrecuți în adâncul pământului și-au pus amprenta asupra sănătății lui. Care a fost cel mai greu moment din viața lui, la ce nu ar renunța niciodată, care este secretul unei căsnicii liniștite și de implinite, dar și ce planuri profesionale are în perioada următoare, aflăm de la Radu Ille din interviul oferit pentru Unica.ro.

8 ani ai lucrat în mină. Ce îți mai amintești din acea perioadă?

Așe-i, 8 ani. Pentru unii pot părea puțini, dar pentru mine o fost o perioadă de timp, aș putea spune, cât o viață de om. Sunt momente pe care le păstrez vii printre amintirile mele din perioada în care am lucrat la mină. Dar am și amintiri mai puțin plăcute, pe care aș vrea să le uit, dar nu mă lasă ele pe mine. Mă gândesc uneori că poate se întâmplă cu un scop faptul că momentele mai puțin plăcute din acea perioadă îmi apar, uneori, în vis. Sau pur și simplu se întâmplă lucruri ce mă fac să retrăiesc ce poate aș fi vrut să uit, făcându-mă să prețuiesc și mai mult viața. Trebuie să recunosc că m-ați răscolit cu întrebările astea.

„Pentru o clipă timpul s-o oprit, mi s-o oprit respirația”

Povestește-mi un moment care te-a marcat în mină.

Un astfel moment, care m-o fulgerat parcă, trezindu-mi amintiri grele, din anii petrecuți în Valea Jiului, o fost ziua în care am văzut la știri imagini și relatări de la o mină din China. Acolo o avut loc o explozie, iar imaginile erau groaznice. Cu victime, ambulanțe, familiile celor de la suprafață plângând sfâșiate de durere în așteptarea unui răspuns. Mai trăiește cineva? E al meu? 

Is convins că știrea o trecut prin fața ochilor majorității că orice altă știre. Deși nefericitul eveniment se petrecea undeva la mii de kilometri de mine, pentru o clipă timpul s-o oprit. Mi s-o oprit respirația, ca și cum nu mai aveam aer. Ochii-mi erau plini de lacrimi și parcă simțeam durerea ortacilor prinși în accident și a familiilor rămase fără tată, fiu, frate. Sunt trăiri pe care le poți avea numai dacă ai petrecut o parte din viață acolo, în Vale. Acolo unde ortacii se salută cu „noroc bun” și unde, din păcate, norocul nu-i întotdeauna bun. Vale care mai poartă și numele de „Valea Plângerii”.

Radu Ille visează să facă un film: „Latura artistică din adâncul ființei mele m-o ajutat să trec peste momentele grele de-atunci”

Cum era Valea, avea și părți frumoase?

Ar fi multe de vorbit, ar fi multe de povestit. Poate într-o zi o să-mi mai îndeplinesc un vis, acela de a face un film în care să joc cu toată ființa mea în „Filmul vieții mele”. Să pot da frâu liber amintirilor și trăirilor din scurta mea trecere prin această lume.

Io cred că latura artistică din adâncul ființei mele m-o ajutat să trec peste momentele grele de-atunci. Mă retrăgeam în natură și mă încărcam cu bunătate, cu energie vie, cu poftă de viață. În mijlocul naturii, alergând pe munte, respirând aer curat. Doamne, ce fericire aveam în suflet când admiram peisajele de vis din Vale, munții plini de frăguțe, afine, zmeură, cireșe sălbatice, ciuperci. Ce minunății de bureți culegeam după ploaie. Le rupeam codița, și spălăm în apă de izvor, puneam în mijloc o bucățică de brânză șî-i țipam pe jarul încins. Deja-mi plouă-n gură. Opriți-mă, sau vă fac o poftă de nu vă vedeți… OMG (râde).

„Momârlanii sunt români adevărați, din dacii liberi”

Povestește-mi despre momârlani.

Iarnă faină și adevărată de-acolo, cum rar mai vezi. Cu fulgi de zăpadă cât o nucă, ce se așterneau formând straturi de peste 1 metru de zăpadă. Nea curată, pură, numa bună pentru săniuș cu sanie sau pungă, schi, bulgăreală. Cei care o trecut prin Pasul Vâlcan, Straja,  știu ce zic. O minune! 

Oamenii născuți acolo din tată-n fiu, momârlanii, sunt români adevărați, din dacii liberi. Oameni care știu să trăiască, să se bucure de viață, cu bucuriile și greutățile ei. Iar cei ce trec prin Vale se minunează de hărnicia, cinstea și omenia oamenilor simpli de acolo.

După 8 ani în mină, Radu Ille a rămas cu grave sechele fizice

Ai rămas cu sechele, fizice și psihice, după acea perioadă groaznic de grea?

Oricât m-am ferit și oricâtă grijă am avut de sănătatea mea, am pățit-o. În mintea și-n sufletul meu simțeam că o să ajung artist și trebuia să fiu sănătos, să pot cânta, să arăt bine pe scenă. Bine, în mintea mea, io eram deja artist (râde).  Tot nu am scăpat de două vertebre tasate cu punte, pentru care am urmat tratamente cu plăci, laser. Am ajuns chiar să nu mă pot mișca, să dorm pe ușa de la cameră. Da, da, pentru că trebuia să dorm pe o suprafață perfect dreapta și tare, am scos ușa de la cameră din balamale și am dormit pe ea. OMG, ce vremuri, ce amintiri!

Radu Ille, ortacul cu suflet de astist. Sursă foto: Arhivă personală
Radu Ille, ortacul cu suflet de artist. Sursă foto: Arhivă personală

Ce te-a determinat să mergi mai departe?

Drumuri prin spitale, cu gheață pe stomac, golirea acidului prin acel tub pe care-l înghițeam. Regim peste regim, de am ajuns piele și os. Dar un lucru știu sigur. Și anume că l-am avut, îl am și amu o să-l port în suflet cât trăiesc: CREDINȚA. Azi mulțumesc bunului Dumnezău pentru că sunt în viață, sunt sănătos, am familia pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Că sunt artist și mă rog mulțumindu-I pentru toate lucrurile bune care mi se întâmplă. Apoi îmi cer iertare pentru greșelile pe care le-am făcut, le fac și le-oi face, cu voie sau fără de voie.

„Muzica m-o ales pe mine! Cred că fiecare om are un scop în viață”

Cum ai renunțat și te-ai axat pe ce iubeai cu adevărat, muzica?

Văzându-mi bucuria de a cânta, oamenii mă-ntrebau cum de m-am gândit să cânt, de unde am știut că o să fiu artist, cum de am ales muzica. Io am un singur răspuns pe care-l spun de fiecare dată oricui, din toată ființa mea: îs convins că muzica m-o ales pe mine! Cred că fiecare om are un scop în viață, iar Dumnezău m-o călăuzit și m-o ales să fiu ce sunt: ARTIST.

„Sunt oameni care se încarcă și simt o plăcere când fac rău”

Din 1999 au trecut mulți ani, ai rezistat cu succes în această industrie. Ți-ai dorit să renunți?

În orice domeniu există invidie, răutate. Vorba unui prieten din altă branșă: ce-i la noi, dar ce-i la voi. Și se minunează de prefăcătoria (i se spune marketing) și de  răutatea mai pe față sau mai pe nevăzute din showbiz. Dar io mă simt artist, trup și suflet. Înainte de a fi artist, în momentele mai grele, prin care am trecut și io ca fiecare om, m-am refugiat în muzică și am reușit să trec peste. Acuma mă simt minunat când sunt conștient că trăiesc în elementul meu. Aici nu au cum să mă doboare răutățile și toate celelalte lucruri negative care există și vor exista cât lumea.

Vă vine să credeți că sunt oameni care se încarcă și simt o plăcere când fac rău? Din păcate cunosc astfel de oameni, care din nefericire o fost apropiați de-ai mei. Oameni în care aveam încredere și care m-au dezamăgit, fiind și io atins de răutățile lor și tare m-o durut. Dar cu credință, alături de familie și, binențeles, prin muzică, am reușit să trec peste. Să merg mai departe și să trăiesc așa cum îmi place, încercând să mă feresc de astfel de oameni.

Radu Ille: „Încerc să rămân normal în lumea asta atât de frumoasă, dar tare păcătoasă“

Cum ai făcut de niciodată nu ți s-a urcat succesul la cap? Cum ai reușit să rămâi la fel?

E adevărat că lumea-i în mare viteză și devine din ce în ce mai… așe cum o vedem. Hai să-i spunem nebună, dar din lumea asta fac și io parte și-s tare fericit. Iar acuma, că am o familie cum mi-am dorit, mă simt și mai motivat să rămân așe cum sunt, normal în lumea asta atât de frumoasă, dar tare păcătoasă, a showbizului. Încerc să iau partea faină a „nebuniei” pentru că, vă dați seama, mă doare de multe ori sufletul când văd atâta nedreptate. Iar când mă gândesc la familie, la cei ce mă iubesc așe cum sunt, la cei ce-mi ascultă și-mi iubesc muzica, simt că trăiesc. Simt pulsul vieții cu adevărat, încep să compun, să cânt și mă simt binecuvântat.

Radu și Nina Ille. Sursă foto: Arhivă personală
Radu și Nina Ille. Sursă foto: Arhivă personală

„Înainte de a fi artist, îs om ca toți oamenii”

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?

Cât despre cel mai greu moment din cariera mea, dați-mi voie să-l păstrez pentru mine. Așe cum am mai spus, înainte de a fi artist, îs om ca toți oamenii. Cu bucurii, necazuri și binențeles că trec și io, ca tot omul, și prin bune și prin rele. Dar cu răbdare, încredere, iubire, dragoste de viață și credință, merg mai departe și încerc să mă bucur de fiecare clipă, atâta cât pot io. Și vorba aia: „Cele rele să se spele / Cele bune să s-adune”.

Cele mai frumoase amintiri din copilărie

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din copilărie?

Cele mai faine momente din copilărie le-am trăit cu toată ființa mea în perioada sărbătorilor de iarnă. Împodobind casa și bradul de crăciun, colindând, cu emoții, în așteptarea lui Moș Nicolae. La noi i se spunea Miculaș. Apoi Moș Crăciun, care și el era Moș Gerilă, colinde, cozonaci făcuți de mami…of, Doamne, o minunăție. Am și compus o colindă tare faină retrăind clipele copilăriei, de data asta alături de familia mea, „Când eram pruncuți acasă”.

Vă dați seama cât de binecuvântat mă simt? De la copilul din Baia Mare, din inima Maramureșului, la ortacul trecut prin filtrele subterane ale Văii Jiului, iar azi artistul RADU ILLE. De asta mă rog clipă de clipă și mulțumesc bunului Dumnezău până la lacrimi pentru tot ce mi se întâmplă. Realizez că toate încercările vieții au fost să mă pregătească pentru viață, și câte-or mai fi.

Radu Ille: „Am luptat singur, cu mari sacrificii să-mi îndeplinesc visul”

Ai fost mai mult băiatul mamei sau băiatul tatei?

Mie nu mi-o fost înțeleasă de nimeni dorința de a fi artist și am luptat singur, cu mari sacrificii să-mi îndeplinesc visul. Totuși, azi știu că sunt aici pentru că moștenesc dulceața din glasul tatălui meu, felul lui de a fi plăcut de cei din jur. Fericirea de a trăi și de a se bucura de fiecare clipă trăită în mijlocul celor ce iubesc muzica. Dar, cu siguranță, am fost, sunt și voi fi băiatul mamii, cât o să fie pe acest pământ. Și să știți că în rugăciunile mele mă rog pentru sănătatea ei din tot sufletul. Iar ea, măicuța mea, îi mereu cu gândul și sufletul la mine, că doar îs băiatul ei.

Ce semnificație are numele lui Radu Ille: „Mi s-o umplut ochii de lacrimi”

Știu că și numele tău are o semnificație aparte.

Un lucru minunat, care are o semnificație specială pentru mine și îmi pare ca un semn, încă de când am venit pe lume, este numele meu, Radu. Nume pe care părinții mi l-o pus din dragoste pentru cântecul „Radu mamii”. Numa scriind mi s-o umplut ochii de lacrimi. Am venit pe lume la 22 aprilie 1970, exact de ziua Pământului, și-s convins că-i încă un semn. El îmi confirmă și-mi întărește dragostea de viață, de oameni, de natură, de Dumnezeu.

Radu Ille a știut de la început că Nina va deveni soția lui

Îți mai aduci aminte cum ai cunoscut-o pe Nina? Cine pe cine a cucerit?

În urmă cu 19 ani, în săptămâna Paștelor, pregăteam un cadou pentru cineva. Așe cum am mai spus, încurcate îs căile Domnului, dar toate au un scop. Astfel că după multe căutări și alergătură, fiind pe ultima sută de metri, am ajuns în fața agenției la care muncea Ninuța me’. Am rugat-o, cu mari insistențe, să mă ajute să pregătesc acel cadou.

Cred că mi-ar lua mult să vă povestesc cât am insistat. Și pentru că, într-un final, m-o ajutat și totul o ieșit așa cum mi-am dorit, am invitat-o la ziua mea, care era tot în preajma Paștelor. Sincer, nu am crezut că o să vină. Dar la miezul nopții cine apare în toiul petrecerii? Vă spun și vouă, cum le-am spus invitaților mei, când m-au întrebat cine e: „Viitoarea mea soție!”. Și iarăși Dumnezeu.

Radu Ille alături de Nina și copiii lor. Sursă foto: Arhivă personală
Radu Ille, alături de Nina și copiii lor. Sursă foto: Arhivă personală

„Dacă simt că se naște un conflict, io-s cel care las de la mine”

Când vă mai certați, că se mai întâmplă, cine cedează cel mai repede?

Aveți dreptate, viața nu-i numai lapte și miere. După cum spuneam, înainte de a fi artist sunt om, cu bune și rele, cu bucurii și necazuri, ca tot omu’. Atât în familie cât și în orice altă situație mai puțin fericită, dacă simt că se naște un conflict, io-s cel care las de la mine, mă retrag încercând să mă feresc de energiile negative. Așe-s io de când mă știu, un om care evită răutățile și un lucru foarte important: nu sunt conflictual. Acuma nu știu dacă-i bine, dar io mă simt tare ușurat când mă retrag și încerc să mă remobilizez pentru a-mi trăi viața cât pot de bine, că-i tare scurtă și-i numa una.

Radu Ille, despre rolul de tată: „Of, Doamne, cât aș vrea să nu se mai termine copilăria”

Cum este tăticul Radu, relaxat, permisiv, mai sever?

Ce fain sună: tăticul Radu. De-ați ști ce mult mi-am dorit să am copii, ai Doamne, copiii mei dragi, Radu Ștefan și Ellie Maria. Le-am compus și cântece. Când o venit pe lume Răducu, am compus piesa „Răducu meu”. Apoi când o venit pe lume Ellie Maria, având o fetiță și un băiat, am compus piesa „O fetiță și-un băiat”. Aș vrea să simțiți bucuria din sufletul meu când văd că cei care ascultă piesele astea două se regăsesc în ele. Și iarăși Dumnezeu.

Radu Ștefan si Ellie Maria. Sursă foto: Arhivă personală
Radu Ștefan si Ellie Maria. Sursă foto: Arhivă personală

Cine are copii știe că nu-i ușor, dar îi tare fain și-i tare mare bucuria să-ți vezi pruncii crescând. Doamne, drag mi-i să mă joc cu ei, să-i ajut când au nevoie, dar în așa fel încât să învețe să se ajute și singuri. Of, Doamne, cât aș vrea să nu se mai termine copilăria. Îmi amintesc de momentele când, văzând ce iute trece timpul și cât de iute crește Răducu meu, mă-ntrebam, așe, în sinea mea: ce o să fac, cu cine mă mai joc io. Și iarăși mi-am dat seama cât de mult mă iubește Dumnezeu când Ninuța me’ mi-o adus pe lume o fetiță: Ellie Maria me’.  

„Să nu treacă prin ce am trecut io”

Ce îți place să faci cu Ellie și cu Radu, cel mai mult?

Așternând pe hârtie vorbele astea, amintiri minunate, tare bine mă simt și parcă aș mai vrea să schimb scutece, să le fac băiță, să-i duc pe umeri, Doamne, faină-i viața asta. Acum, cu siguranță, dragostea pentru copii nu înseamnă numai jocuri și jucării. Înseamnă responsabilitate, răbdare, iubire, încredere, care să-i îndrume pe copii spre o viață bună. Cum ar spune orice părinte: să nu treacă prin ce am trecut io.

Așadar, așe cum îmi tratez copiii cu relaxare, uneori îi nevoie și de disciplină, un pic de severitate, ca să învețe puțin câte puțin că viață nu-i numai ce se vede. Îi ajut la tot ce pot vorbind de școală iar în timpul liber ne place să înotăm, să jucăm volei. Sportul are un loc fruntaș în familia Ille, dar trebuie să recunosc că muzica ne unește cel mai mult. Țucu-le sufletul lor. 

Ce ai învățat, până acum, de la ei?

Ei bine, copiii ne învață ce știam și noi când eram copii. Și anume să ne bucurăm de lucrurile simple, să alergam prin ploaie, să pregătim prăjituri împreună. Multe alte activități care pot fi făcute împreună cu copiii și care fac parte din rețeta unei vieți fericite.

„Am fost pur și simplu măcinat, la propriu, de boală”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

Cel mai greu moment din viața mea o fost în pandemie, când familia mea o fost atinsă de acel nenorocit de virus. Io am fost cel mai afectat, am fost pur și simplu măcinat, la propriu, de boală. Nu cred că-i bine să vorbesc mai multe despre asta pentru a nu crea controverse, dar io am fost într-o stare foarte gravă și pot spune că nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut. Ce-i și mai trist este faptul că am avut cunoștințe, mai tinere ca mine, care azi nu mai sunt din cauza acelui nenorocit de virus. Și iarăși trebuie să spun că mă simt binecuvântat pentru că azi îmi țin copiii în brațe, cânt, vorbesc cu voi și mă bucur de viață alături de cei dragi. Doamne mulțam! 

Radu Ille, un moroșan modest și simplu

Care este cea mai importantă calitate a ta?

Să-mi spun io calitățile? Acuma vă spun cine-s io, ce simt io și ce-i învăț și pe copiii mei. Să trăiești liniștit, cu gândul curat și bine între oameni, în lumea asta. Îi învăț cinstea, omenia, munca, iubirea, iertarea, credința. Dacă le ai în tine nu-i greu și pui capul liniștit pe pernă. Oricât mi-o fost de greu, am muncit și sunt mândru că mi-am îndeplinit un vis, pe propriile puteri.

Imaginați-vă puiul de moroșan din Baia Mare, din inima Maramureșului, trecut prin filtrele subterane ale Văii Jiului. Apoi am ajuns să studiez la București, la Școala Populară de Artă, secția canto muzică ușoară, la clasa Viorelei Filip pe care o iubesc și o port în suflet. După care am ajuns să semnez contracte de colaborare cu cele mai mari case de discuri, Cat Music și Roton. Binențeles bucuria de a fi în apropierea unei persoane dragi mie și familiei mele, „vinovată” de întreținerea și păstrarea dulceții din glas, doamna profesoară Claudia Măru Hanghiuc. Ei bine, pentru toate astea, mulțumesc bunului Dumnezeu!

„Mi-am luat-o de atâtea ori și sunt convins că o s-o mai iau”

Dar vreun defect ai?

Cu siguranță defectul meu cel mai mare este că țin prea mult cu dinții de cinste, omenie, muncă, iubire, iertare, credință. Și încă ceva, ce sunt convins că pe mulți i-o tras în jos și i-o lovit rău de tot: încrederea în oameni. Ce să fac? Ăsta-s io. Mi-am luat-o de atâtea ori și deși sunt convins că o s-o mai iau, ei bine, nu pot să mă schimb. Am prea mare încredere în oameni.

Radu Ille este un împătimit al sportului

Ce nu știe lumea despre tine?

Îmi place foarte mult să fac sport, mișcare. Sunt convins că am pofta și dorința de a face sport în sânge. Simt că n-am aer dacă nu fac sport și nu mă văd static, fără mișcare. Cred că se vede și-n mișcarea de scenă (râde). Dacă aș fi insistat și pe latura sportivă, cum am insistat pe muzică, cu siguranță eram în linia întâi și la sport. Îmi place să alerg, iar în timpul alergării simt o descătușare, o libertate, mă simt ca pasărea cerului, de parcă plutesc. Îmi place să înot, îmi plac foarte mult artele marțiale, iar copiii mei sunt alături de mine și la sport, ca și în muzică, și-s tare fericit.

„Nu aș renunța niciodată la credință”

Ce nu ai face niciodată în viața ta?

Nu aș minți, nu aș fura, nu aș trișa, nu aș cerși, nu aș invidia dar, mai ales, nu aș renunta niciodată la credință. Am trecut prin atâtea încercări în viață, am mâini, picioare, văd, aud, vorbesc, cânt și am o familie faină, așe cum mi-am dorit. Așadar, slavă Domnului pentru toate astea și mă rog pentru sănătate, c-apoi le-om face pe toate.

Când ai dezamăgit cel mai tare și de ce?

Nu aș putea spune când sau pe cine am dezamăgit cel mai tare, dar, cu siguranță, atât dezamăgirile cât și compromisurile sunt inevitabile în viață, cu voie sau fără de voie.

Ce promovezi pentru perioada următoare?

Pregătesc o piesă faină și dacă-mi iese așa cum îmi doresc și cum simt io, o să facă parte dintr-un proiect la care muncesc de ceva vreme și-l tot gândesc. Așe cum v-am zis, muzica m-o ales, îmi curge prin vene și îmi doresc din suflet să le transmit celor ce-mi iubesc cântecele și felul meu de-a fi. Dragostea de frumos, dragostea de familie, dragostea de viață și iubirea de Dumnezeu. 

Foto: Radu Ille / Facebook

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton