Producătoarea Oana Giurgiu, despre provocările de la filmările pentru „Libertate”: „Mă temeam să nu cauzăm panică” / Exclusiv

Într-un interviu pentru UNICA.ro, Oana Giurgiu, producătoarea filmului „Libertate”, regizat de Tudor Giurgiu și disponibil în cinematografe din 6 octombrie, ne-a spus ce provocări a întâmpinat în etapa de producție a proiectului, dar și cum le-a depășit. Totodată, producătoare ne-a spus cu ce lecție își dorește să plece publicul după vizionarea filmului.

Acțiunea filmului „Libertate”, inspirat de fapte reale, se petrece în timpul Revoluției din decembrie 1989, la Sibiu. Vara aceasta, producția a primit Premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă (CICAE) în cadrul celei de-a 29-a ediţie a Festivalului de Film de la Sarajevo. Premiul constă în sprijin pentru distribuția filmului în peste 3.000 de cinematografe din toată lumea și popularizarea acestuia printre spectatori.

VEZI GALERIA FOTO(1 / 25)

Ce provocări a întâmpinat producătoarea Oana Giurgiu în timpul filmărilor pentru „Libertate”: „Am stat în tensiune câteva luni”

Pentru UNICA.ro, Oana Giurgiu a povestit cum au decurs filmările pentru „Libertate” în timp ce varianta Omicron a coronavirusului se extindea și războiul din Ucraina începea. De asemenea, Oana Giurgiu ne-a spus ce sfaturi are pentru cei care-și doresc să-i urmeze profesia, dar și ce părere are despre raportul de gen din industria în care lucrează.

Când și cum ai decis că îți dorești să produci și regizezi filme? A fost un moment anume de care-ți amintești?

Atenție, încep necazurile! Astrologii anunță o perioadă tensionată, mai ales pentru o zodie! Cine sunt ghinioniștii horoscopului

Recomandarea zilei

Nu am decis eu să fac filme, așa m-a purtat viața. Lucram ca reporter și era un moment critic în televiziuni, care nu mai investeau în reportaj, ci doar în știri sau emisiuni de studio – talk show-uri și divertisment, iar eu nu îmi mai găseam locul. Am primit propunerea de a lucra în echipa filmului „Moartea Domnului Lăzărescu” și de atunci am rămas agățată în producția de film. Nu era ceva foarte diferit față de ce făcusem până atunci, producții mici, emisiuni, videoclipuri sau publicitate. Doar că filmul înseamnă o implicare pe termen mai lung, e diferență de la o zi de filmare la vreo 30. Ești ca un sportiv care trece de la viteză la rezistență. Schimbi antrenamentul, dar regulile jocului sunt cam aceleași.

„Cred că sunt un jurnalist care poate să facă și film”

Pe mine toată experiența „de viteză” din televiziune m-a ajutat foarte mult. Și m-a mai ajutat și faptul că trecusem prin toate etapele de realizare ale unui produs video – de la pregătire, filmare, post-producție. Acum îmi dau seama că pentru mine inclusiv trecerea de la film la digital a fost mult mai ușoară, pentru că trăisem deja în televiziune tranziția de la analog la digital. Lipsa atașamentului față de un format și față de o profesie anume m-a ajutat mult să „pivotez”. Să pot gândi liber și să nu anchilozez în cutume. Cine mă cunoaște știe că cel mai tare mă enervează expresia „așa se face”. Eu eludez cât pot „așa se face”.

ULTIMA ORĂ / Alin Oprea îi dă 'șah mat' fostei soții, Larisa, și face un anunț neașteptat, la un an de la nunta cu Medana

Recomandarea zilei

Nu aș spune că regizez filme, aș spune mai degrabă că fac filme documentare, am făcut două lungmetraje, care mi-au luat vreo 5 ani fiecare. Cred că sunt un jurnalist care poate să facă și film.

Varianta Omicron a coronavirusului și războiul din Ucraina, motive de tensiune la filmările pentru „Libertate”. „Am răzbit”

Ce ai descoperit despre tine urmând aceste profesii?

Am descoperit că reușesc să mă țin de ce mi-am propus la 18 ani, când m-am autoevaluat să mă prind ce vreau să fac în viață. Am ajuns atunci la concluzia că nu vreau să mă trezesc în fiecare zi la 8:00, că nu vreau să am aceiași colegi de birou toată viața și să fac același lucru în fiecare zi. Am descoperit că mie îmi trebuie în permanență încercări noi și camarazi cu care să mut munți. Și marea mea calitate sau poate marele noroc e că mă prind repede cine sunt oamenii cu care pot să trec munții.

Prin ce s-a diferențiat „Libertate” de celelalte filme pe care le-ai produs până acum? Ce ai învățat lucrând la acest proiect, ce provocări ai întâmpinat și cum le-ai depășit?

Singura diferență o dă momentul în care s-a întâmplat filmul. S-a suprapus peste pandemia COVID, cu varianta Omicron, care a fost cel mai contagioasă. Noi eram câteva sute de oameni în aceeași incintă și acest lucru făcea imposibilă orice predicție. Deci am stat în tensiune câteva luni, măcinând gânduri despre cum să previn și ce soluții aș putea avea dacă se îmbolnăvește cineva. Am reușit să stăvilim niște focare și am avut câțiva colegi care au rămas câte o săptămână în camera de hotel. Dar am răzbit.

„Starea în care am fost în timpul filmărilor nu era departe de cea a atmosferei filmului”

Și pe când ne bucuram că am terminat filmările cu mulțimea, a început războiul în Ucraina. Aveam o altă sabie deasupra capului. În primul rând urma să facem filmări în unități militare active și îmi era frică să nu ne refuze. Aveam filmări pe străzi cu echipament care simula focuri de arme și mă temeam să nu cauzăm panică și cel mai rău mă temeam de cursul războiului. Au fost multe zile în care nu mi s-a văzut zâmbetul pe față și eu de obicei râd. Starea în care am fost în timpul filmărilor nu era departe de cea a atmosferei filmului. Poate că or fi fost și alții și poate că o fi ajutat și asta la reconstituirea evenimentelor.

3315_SIBIU '89 - 19.02.2022 - NYC_8927 И Nicu Cherciu

VEZI GALERIA FOTO(11 / 25)

Oana Giurgiu: „Nu m-am simțit niciodată nici nedreptățită și nici favorizată pentru că sunt femeie”

Cu ce emoție îți dorești să plece oamenii de la vizionarea filmului „Libertate”?

Cu emoție pleacă sigur, acesta este meritul lui Tudor ca regizor. Eu îmi doresc să plece cu altceva, să învețe din greșelile trecutului și să fie vigilenți în prezent. Să înțeleagă că o societate stricată e o vină colectivă și că ar trebui să nu fim delăsători, să se ajungă până în punctul în care să se spargă buba. Pentru că atunci când se sparge, se transformă în haos. Asta înseamnă că trebuie să fim atenți și să păstram un echilibru cu dreptul nostru de vot și cu implicarea noastră în mersul societății.

Ca femeie în industria cinematografică, ce provocări ai întâmpinat și cum le-ai depășit?

Așa cum spuneam, nu duc lipsă de provocări și cel mai probabil de-asta fac ce fac, însă niciodată nu am împărțit lucrurile pe genuri. Eu știu clar că oamenii pot face unele lucruri mai lesne și altele mai greu și în funcție de asta ne-am împărțit întotdeauna greutățile, niciodată pe genuri. De multe ori sunt „șef de proiect” și logica mea e că suntem o echipă care are ceva greu de făcut și îl facem cum e cel mai bine. Nu am evitat întrebarea, dar am vrut să explic filozofia mea de lucru. Altfel nu m-am simțit niciodată nici nedreptățită și nici favorizată pentru că sunt femeie. Ambele situații m-ar deranja foarte tare și cu siguranță aș riposta.

Oana Giurgiu: „În România cred că într-o proporție foarte mare producătorii sunt femei”

În domeniul în care activezi, ce inițiative sau schimbări crezi că ar putea rezulta în mai multă diversitate de gen în industrie?

În România cred că într-o proporție foarte mare producătorii sunt femei, dar da, regizorii sunt mai mult bărbați. Diversitatea este unul din conceptele pentru care mă lupt, și nu neapărat de gen. Diversitatea din toate perspectivele. Un singur lucru aș vrea să spun – orice lucru impus din exterior, e fragil. Orice poziție care nu este ocupată firesc și organic nu e puternică. De-asta cred că respectul trebuie să vină normal, pe criterii profesionale. Echipele de film funcționează foarte mult după un model militar – de ierarhii, de specializări. Oamenii trebuie să simtă cine e comandantul, trebuie să-i recunoască capacitățile, pentru a-l urma cu convingere. Când nu se întâmplă așa, indiferent de genul comandantului, se merge la luptă, dar fără convingere. Deci nu cred că e o chestiune de gen, ci mai degrabă de personalitate.

Ce sfat ai pentru femeile care-și doresc să urmeze profesiile de regizor și/sau producător?

Să aibă curaj să își urmărească scopul. Să le fie clar ce vor și să își facă un plan pentru a-l realiza. Să ia deciziile cu fermitate, fără ezitări. Niciodată nu putem fi sută la sută siguri, dar armata din spate nu trebuie să simtă îndoiala, cu ea trebuie să te lupți doar tu. Cam acestea sunt sfaturile pentru oricine vrea să ducă la bun sfârșit ceva care presupune lucrul în echipă. Pentru că ceea ce facem noi e o muncă de echipă și orice rotiță nu funcționează bine strică tot mecanismul.

De ce calități crede Oana Giurgiu că ai nevoie pentru a fi un bun producător

De ce calități ai nevoie pentru a urma aceste profesii?

Poate că acum câțiva ani aș fi spus alte lucruri, dar azi am următoarele: să fii un bun lider (asta include multe, dar mai ales empatie), să fii un bun meteorolog și un bun psihoterapeut.

Ce iubești cel mai mult la ceea ce faci?

Oamenii și poveștile lor, provocarea de a găsi soluții la cele mai complicate lucruri și de a învăța tot timpul lucruri noi.

Ai schimba ceva la cinematografia românească? Crezi că poate fi îmbunătățită în vreun fel?

Sunt lucruri de schimbat, sunt lucruri de corectat, sunt chestiuni mai tehnice și specifice industriei noastre, le-am tot propus și ne tot luptăm ca ele să se realizeze. Altfel, cred că e important să fim atenți la public și la ce își dorește și el.

Foto: Nicu Cherciu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro