La 41 de ani, Paula Herlo e undeva la granița dintre jurnalism și activism social. Visează la o Românie mai bună, mai educată și încearcă, prin tot ceea ce face, să pună o cărămidă la construcția acestei țări pe care ne-o dorim toți. E o revoltată empatică, o luptătoare plină de grație, o jurnalistă cu principii ferme și o mamă relaxată.
De zece ani, Paula Herlo face parte din echipa „România, te iubesc!”, timp în care poveștile scoase la lumină au dus, de multe ori, la schimbări. În noiembrie 2018 câteva dintre aceste povești au fost reunite între paginile unei cărți apărute la Ed. Humanitas – urmează un turneu de promovare prin țară, iar Paula și-a calculat cu grijă deplasările, astfel încât să poată fi prezentă și la serbările copiilor. E căsătorită cu jurnalistul și colegul de emisiune Cristian Leonte și au împreună doi copii: Vladimir (șase ani și trei luni) și Ania (trei ani și jumătate). Copiii sunt motorul ei, sursa de energie, motivul pentru care se implică activ și luptă pentru diverse cauze. Paula este implicată acum în proiectul de construcție al primului spital de oncologie pediatrică de la noi, o inițiativă a asociației ”Dăruiește Viață”.
Crezi că jurnalistul trebuie să fie și un formator de opinie, o voce care poate să schimbe lumea?
Cred foarte mult și noi am și demonstrat că putem schimba lumea. Suntem din acea categorie de jurnaliști care nu doar că prezintă problemele, dar vin și cu soluții. Și, când vedem că autoritățile nu aplică soluțiile, trecem mai departe și iată, ne apucăm să construim un spital. Deci da, cred foarte mult în rolul activ al jurnalistului în societate. Suntem un soi de activiști în slujba oamenilor care ne privesc.
Câteva cazuri în care ați reușit să aduceți o schimbare prin poveștile voastre?
Am schimbat Legea adopțiilor, am înființat Registrul donatorilor de măduvă – care înseamnă viață pentru bolnavii de leucemie care nu au donatori în familie. Ca să-ți dau un exemplu, copilul unui coleg drag e acum într-o situație în care are nevoie de un donator neînrudit; dacă ar fi fost înainte de 2009, când am făcut această campanie, n-ar fi avut nici o șansă în România. Azi i s-a găsit donator în Germania și va face transplantul la noi în țară. Pentru că noi, după ce am înființat registrul, am mers puțin mai departe și am strâns bani, prin Știrile ProTV și Asociația Dăruiește Viață, și am investit 6 milioane de euro ca să reconstruim toate secțiile transplant medular din România.
De ce te-ai lovit cel mai des în încercarea de a aduce la lumină aceste povești și de a schimba ceva?
În ultima perioadă, cel mai des mă lovesc de incompetența celor din ministere. Și nu spun asta pentru că aș fi vreo expertă…
Cum e interacțiunea cu autoritățile?
Foarte interesantă. În momentul în care ne văd, fug! Au gesturi de ”Cascadorii râsului”.
Tu de unde îți iei energie să te lupți cu atâtea lucruri?
Cred că de la colegii mei care sunt absolut minunați. Dacă stai cu noi o zi în redacție, vezi că nu există concurență sau invidie, noi ne ducem cu valul unul pe altul. Apoi, îmi iau energie de la copiii pe care îi ajut, de la mamele lor pe care le văd în spital și-mi dau seama câtă zbatere și cât chin e acolo… Îmi iau energie în special de la copiii mei, în fiecare zi.
Reușești să nu te încarci negativ cu toate poveștile pe care le documentezi?
Nu! Mă încarc negativ, dar cred că mă și descarc pozitiv apoi, prin toată lupta asta a mea.
Ce ai învățat cel mai important în toți anii de jurnalism?
Să mă mulțumesc cu ce am. Să fiu recunoscătoare pentru ce am. Să-i mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că fac ce-mi place, că am doi copii sănătoși.
Foto: Alex Gâlmeanu
Citește interviul integral în numărul de ianuarie al revistei UNICA, pe piață din 19 decembrie!
Ultima modificare decembrie 19, 2018 12:08 pm