La 40 de ani de la lansarea primului album Compact, „Fata din vis”, legendara trupă a anunțat două concerte aniversare, la București și la Iași, pe 5 și pe 11 februarie. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu Paul Ciuci, unul dintre puținii muzicieni din România care continuă să adune mii de oameni la concerte, după zeci de ani de activitate, și una dintre cele mai recognoscibile voci din muzica românească.
Au trecut 40 de ani de la lansarea primului album Compact, ”Fata din vis”. Mai aveți emoții când urcați pe scenă?
Evident! Am emoții de fiecare dată când urc pe scenă, ba mai mult ele încep înainte și continuă chiar și după ce am coborât de acolo… E adevărat, cu un moment de relaxare și de mulțumire sufletească extraordinar de puternică. Rămân la părerea mea, neschimbată, că un artist fără emoție (nu dominat de ea), dar care urcă pe scenă rece că o bucată de gheață, nu va reuși să pătrundă în sufletul unui public care se așteaptă să primească tocmai acele stări unice, creative, care aduc cu ele nostalgii, amintiri.
Pentru cititorii noștri care poate nu știu povestea, cine a fost ”Fata din vis”?
Am spus de atâtea ori și în atâtea ocazii povestea reală după care am scris și versurile, și muzica la ”Fata din vis” încât pentru unii poate să fie foarte plictisitor, dar pentru cei care nu cunosc această întâmplare am să o spun pe scurt. Călătoream într-un tren de noapte în luna noiembrie, o noapte cețoasă, umedă și mohorâtă. Pe culoar am intrat în vorbă cu o fată care mergea la Alba Iulia. Din toată acea întâlnire am reținut pantofii albaștri pe care îi purta… N-am întrebat-o nici cum o cheamă, discuția era una banală despre toate și despre nimic. În Alba Iulia a coborât, nu înainte de a-mi spune un amănunt fără importanță, că locuiește într-un cartier numit Cetate. Nu știu de ce impresia lăsată de această întâlnire a fost atât de puternică încât am ajuns să scriu un cântec despre asta. Inițial fata din vis a avut și o strofă la care am renunțat mai târziu, pentru că mi se părea mult prea personală și doream ca acest cântec să se ”potrivească” tuturor, în ideea că fiecare am întâlnit o fată din vis la un moment dat în viață. ”În gara ce părea pustie/ Ai coborât și ți-am promis/ Să vin la tine în Cetate/ S-aprind lumina ce s-a stins!”. Aceasta este povestea acestui cântec.
În ciuda trecerii timpului, Compact se bucură în continuare de succes la public. Cum vă simțiți când vedeți că oamenii vă știu toate versurile pieselor, la concerte?
Cred că măsura succesului unui artist stă în felul în care publicul îi rămâne fidel în timp. Din acest punct de vedere mă consider un artist norocos. Nu din întâmplare, pentru că în spatele acestui succes sunt foarte multe ore de muncă, de renunțare, fără de care sunt sigur că lucrurile acestea nu s-ar fi întâmplat. Avem o activitate de peste 42 de ani! În tot acest timp am încercat și cred că am reușit să fim loiali unui public care așteaptă foarte mult de la noi. Orice apariție pe scenă a fost susținuta de profesionalism! Adaug la acestea și un lucru foarte important – bucuria de a cânta și plăcerea de a fi în fața publicului!
„Ne aflăm aici după o călătorie lungă, o călătorie muzicală care îmi este dragă la fel de mult acum ca și la început”
Cum ați făcut față provocărilor în tot acest timp? Trupa a trecut printr-o mulțime de schimbări de-a lungul anilor.
Este aproape imposibil ca într-o activitate de peste 40 și ceva de ani să nu existe schimbări. Compact a fost întotdeauna o trupă pe care majoritatea au văzut-o, și nu erau departe de adevăr, ca pe o familie. Exact ca într-o familie și noi am trecut prin perioade bune sau mai puțin bune. Exact ca și într-o familie am avut certuri, împăcări, am fost de acord sau nu cu provocările apărute în viața noastră și am încercat să le rezolvăm cum am știut mai bine. Am făcut lucruri bune și am făcut greșeli. Din toate am învățat câte ceva și am luat fiecare zi așa cum a venit. Ne aflăm aici după o călătorie lungă, o călătorie muzicală care îmi este dragă la fel de mult acum ca și la început.
Ce părere aveți despre piesele care ajung în trending, pe YouTube, în România? În ce măsură credeți că oglindesc consumul de muzică al românilor?
Este un subiect care are nevoie de mult mai mult spațiu ca să fie explicat. În primul rând, nu sunt un specialist ca să discut gusturile muzicale sau calitatea cântecelor care circulă în mediul virtual. Mai pe scurt, ascult ce-mi place și trec foarte ușor peste ceea ce nu mi se pare că ar fi pe gustul meu.
Credeți că este mai ușor sau mai greu să ai succes în muzică, în prezent? Cum vedeți evoluția tehnologiei în acest domeniu?
Cred că este mult mai greu acum. Ca să ai succes, așa cum am spus, trebuie să fii acceptat de către public, dar chiar și înainte de asta trebuie să ajungi în fața unui public. Consider talentul factorul numărul unu drept reușită a unui artist și poate la fel de important ar trebui să amintesc aici și norocul sau șansa pe care o ai că să devii cunoscut, dar toate acestea n-ar fi nimic fără muncă.
Știu cum suna asta: muncă, muncă, muncă, dar credeți-mă, este adevărat! Funcționează și în muzică, și în sport, și în orice domeniu care implică performanță! Dar mie-mi place să spun întotdeauna: nu renunța la visurile tale și nu-ți pierde speranța! Tehnologia… Știu că sunt unii care acceptă cu greu implicarea tehnologiei, să zic așa, în muzică. Sunt unii care preferă un anumit sunet, țin cu dinții de asta și, ca să fiu mai clar, amplificatoarele pe lămpi sunt cauza unor dezbateri pro și contra fără sfârșit. Domeniul este vast și este mult de discutat, dar vreau să-ți spun că noi am îmbrățișat tehnologia și cântecele noastre sună evident altfel decât în anii 1980 tocmai pentru faptul că am fost mereu curios și mi-a plăcut foarte mult să încerc tot felul de ”gadgeturi” electronice cu care poți să faci muzică. N-am renunțat deloc la asta așa că am ajuns să am multe, poate chiar exagerat de multe ”jucării digitale”, care îmi provoacă imaginația și creativitatea muzicală.
Recomandați-ne un artist sau un album pe care să-l ascultăm la început de 2023.
Rapid, fără să mă gândesc prea mult, îmi vin în minte două trupe pe care le recomand cu certitudinea că nu veți fi dezamăgiți ascultându-le: Alter Bridge și Big Wreck.
Știu că vă place să vă deconectați ocazional de la tehnologie, ce alte pasiuni aveți, în afară de muzică?
Devorez filme și singurul meu regret este că ziua nu are mai multe ore că să pot vedea multe, multe filme. Apoi este pasiunea mea pentru animale. Mă relaxează total să privesc un cățel sau o pisică. Mă uit mult la emisiunile cu animale. Mai este și pasiunea pentru gătit. Am două televizoare care merg aproape încontinuu, unul pe Animal Planet, celălalt pe Paprika sau Food, evident legate de ceea ce spuneam înainte.
Ce relație aveți în prezent cu fiica dumneavoastră, Vanessa? V-a moștenit talentul muzical?
Vanessa a terminat o facultate și un master în Artă și Design… Cât de repede a trecut timpul! Are o voce foarte plăcută, dar nu cred că o interesează prea mult să-și dezvolte acest dar. Sigur că-i place muzica, dar nu cred că este pentru ea decât un mod de relaxare sau distracție.
Dacă ați putea retrăi un moment din trecut, care ați vrea să fie acela?
Ce a fost, a fost… Ce este acum este sigur și ce va fi urmează să aflu. Regrete nu prea am, poate doar că mi-aș fi dorit ca mama mea să trăiască mai mult.
Foto – arhiva Compact
Ultima modificare ianuarie 25, 2023 11:22 am