Cannes, Berlin, Kiev – axa festivalurilor de film internationale s-a imbogatit cu nume romanesti. Unica iti prezinta patru triumfuri: Ana Ularu, Maria Dinulescu, Madalina Ghitescu si Laura Vasiliu.
„Ce-ti place sa joci mai mult, teatru sau film?” – e genul de intrebare care le starneste un zambet. Cum ar spune Florin Zamfirescu, in calitate de dom profesor: „Cu ce picior iti place sa mergi mai mult, cu dreptul sau cu stangul?” Actritele din noul val joaca orice. Cat mai mult. Telenovele? De ce nu? Lucrurile au mereu si o parte buna. Cum ar fi, de exemplu, ca in telenovela respectiva a ales sa joace si un actor cu greutate. „Ar fi o onoare pentru mine sa joc alaturi de Oana Pellea.” – spune proaspat premianta cu Palme dOr la Cannes, Laura Vasiliu. Desi ea inca nu a facut-o.
In schimb, pe Maria Dinulescu telenovelele n-au impiedicat-o catusi de putin sa se intoarca de la Cannes cu marele premiu al sectiunii „Un certain regard”. Reclame? „Merita uneori sa faci si lucrurile pe care le negi, asa poti sa inveti” – parerea Anei Ularu, una dintre cele mai tinere sperante ale filmului de pe la noi. Film, cat mai mult. Si teatru. Roluri din acelea pe care le joci de zeci de ori si simti cum creste personajul in tine. „Atunci cand nu le mai joc sa-mi para rau.” – asa cum isi doreste Madalina Ghitescu, si ea de curand laureata a premiului Gopo.
Am adunat cu greu patru dintre cele mai tinere actrite, cele pe care le-am prins intre o filmare si o plecare. Am aflat ce stiam: ca meseria lor nu e usoara, dar merita. Si ce nu stiam: ca scoala romaneasca de actorie te educa sa fii modest pana la renuntare de sine, ca te invata sa dai ce-i mai bun din tine si sa nu cobori niciodata stacheta. Si ca, daca reusesti asta, nu se poate sa nu se vada de la cel mai inalt nivel. Cum ar fi, de pilda, Festivalul de Film de la Cannes.
Ana Ularu: «Fiind la inceput, imi masor toate implinirile in functie de ce am invatat la fiecare proiect»
Are 22 de ani si mai are un an de facultate – acela de practica. Are privirea increzatoare si puternica a adolescentului convins ca lumea e la picioarele sale si e capabil sa faca orice. Nici cea mai mica manifestare de vedeta, desi nu e prima oara in viata cand pozeaza pentru o coperta de revista. A ajuns la shooting mai devreme decat echipa de stilisti. Dupa ce au machiat-o si coafat-o, s-a asezat cuminte intr-un colt si si-a scos cartea pe care o citea. Pana cand i-a venit randul la poze… Pentru ea, sa faca actorie n-a fost nicio surpriza, pentru ca parintii ei sunt scenografi. Primul rol l-a jucat la 9 ani, intr-o coproductie romano-franceza.
Bineinteles ca mai tarziu s-a inscris in trupa de teatru a liceului Cervantes, unde invata. A fost si in turneu, in Cehia. Si apoi a urmat facultatea. Ana nu se sfieste sa vorbeasca despre emotiile ei pe scena. „Am emotii infernale. Nu dorm noptile, pentru ca stiu ca tot ce inseamna repetitie, si scoala asta, si nasterea asta lenta, pana la urma o sa se confrunte cu un public. Cred ca niciodata in viata asta n-o sa reusesc sa scap de niste emotii ingrozitoare in fata publicului.” Asta nu a impiedicat-o sa joace in „Lolita”, pusa in scena de Catalina Buzoianu, pe vremea cand inca era in liceu. Dar Ana e cunoscuta si apreciata cel mai mult pentru filmele in care a jucat. Are in palmares Premiul Uniunii Cineastilor pentru debut si Berlin Today Award pentru rolul principal din scurtmetrajul „Bucuresti Berlin”, in regia Ancai Lazarescu. Mai nou, ai vazut-o in serialul „Cu un pas inainte”, despre care spune ca e „cel mai bun proiect de televiziune de pe piata pana in acest moment”. Pacat ca s-a terminat.
Isi doreste «un copilut»
Acum, da probe pentru a juca intr-un videoclip al unei formatii britanice si lucreaza la niste roluri de teatru, cu colegii ei de la Regie. Vorbeste cu patima, e clar ca de-abia asteapta. „Eu cred foarte mult in rolul purificator al artei, chiar daca suna pompos. Cred in momentul ala de gratie cand uiti de absolut tot ce se intampla cu tine si te bucuri plenar de o fictiune. Mi se pare extraordinar.”
Incerc sa aflu despre Ana – femeia, dincolo de faptul ca e actrita. Isi doreste ca pana la 30 de ani sa aiba „un copilut”. E genul care crede intr-o singura iubire pana la sfarsitul vietii, dar nu ne spune mai mult. „Nu-mi place sa aduc in fata o chestie atat de intima, pentru ca am senzatia ca e un fel de formula magica. In clipa in care o urli, nu mai functioneaza.” Si protesteaza: „Se da mult mai multa importanta ca nu stiu cine a fost vazut cu nu stiu cine la McDonnalds decat ca Oana Pellea a jucat intr-un film nominalizat la Oscar.” E serioasa, si o stie. „Mama imi spune tot timpul ca sunt exact ca un tata: antipatic, eu cu mine. Care isi cearta copilul pentru ca nu ia zece la fizica!” Ea ar vrea sa ia zece la Regie, la o facultate din Berlin, unde vrea sa se inscrie in viitorul nu prea indepartat. Si sa cante jazz vocal – are si o formatie.
Maria Dinulescu: «Am nevoie de recunoastere la cel mai inalt nivel, pentru ca acolo vreau sa ajung»
Pe Maria o stii foarte bine din telenovele. E genul de actrita care dovedeste ca vrea sa lucreze cat mai mult. Pentru ca e tanara (are 26 de ani), pentru ca e in perioada in care acumuleaza experiente si nu-si permite sa rateze nimic. De curand, s-a intors de la Cannes, unde a fost cu filmul regretatului Cristian Nemescu, „California Dreamin (nesfarsit)”, in care a jucat rolul principal. Filmul a luat premiul sectiunii „Un certain regard”.
Pentru Maria a fost mai mult decat experienta unui premiu la Cannes. „Stiam ca mai sunt cinci minute din film, si in secunda aia mi s-au luat niste valuri de pe fata. Era o masa de oameni care se bucura la un film care pentru ei era foarte prezent, si pentru mine prezentul ala era cu Cristi – iar acum el nu mai era. Si lumea reactiona la o energie care a existat, dar nu mai exista acum. A fost foarte puternic si nu ma mai gandeam la absolut nimic…” Pentru cateva momente, se aude doar bazaitul ventilatorului din studio. Dupa care redevine ea: plina de zambet si pofta de viata. Un copil care se joaca. Nu refuza nicio atitudine pe care ii cerem s-o exprime in poze. Dimpotriva, pare ca totul o provoaca si ii face placere.
Ce proiecte are Maria vara asta, ce roluri prefera Madalina Ghitescu sau cum a ajuns Laura Vasiliu cetatean de onoare al orasului Targoviste, citeste in Unica de August.
Foto: Hepta