Olivia Addams are de-a dreptul o viață fabuloasă! Școlită la grupul Alegretto cu care a avut concerte și a cutreierat toată lumea, artista a avut dintotdeauna muzica în sânge, doar că drumul ei din punct de vedere profesional nu a fost unul lipsit de greutăți. A cântat la nunți, a lucrat într-o corporație, dar nu a renunțat la muzică. Nu și-a închipuit că niște coveruri făcute în baie cu zero lumină și postate ulterior pe facebook o vor aduce în atenția oamenilor potriviți din domeniul artistic.
În exclusivitate pentru UNICA.ro, cântăreața Olivia Addams a acordat un interviu în care ne-a vorbit inclusiv despre fenomenul bullying a cărui victimă a fost în perioada liceului, dar și despre marele ei vis, acela de a juca într-un film.
Olivia Addams investește banii în muzică și vacanțe
Adriana Livia Opriș trăiește cea mai frumoasă etapă din viața ei, întrucât face muzică și se întreține din ea. Tânăra și-a luat numele de scenă Olivia Addams din două motive. I s-a părut că Olivia ar suna mai internațional, iar Addams pentru că era mare fan familia Addams. Terminând o facultate cu profil economic și având un tată contabil, artista este foarte atentă cu veniturile. Pe lângă muzică, tânăra iubește să călătorească și preferă vacanțele active.
VEZI Cum ai ajuns în grupul Alegretto la vârsta de 3 ani și ce a urmat după această etapă?
Totul a pornit de la mama și cred că dacă ea nu venea cu ideea, probabilitatea ca eu astăzi să-mi urmez visul și să am o carieră în muzică ar fi scăzut considerabil. Psihic, pe mine m-a ajutat foarte mult susținerea ei. A avut mereu grijă să îmi spună „tu o să reușești”, „tu ești specială și ai ceva al tău”, „eu cred în tine”, cuvinte care pentru un copil mic cântăresc foarte mult și îi dau speranța de care are nevoie să tragă în continuare.
Cu Allegretto pot spune că am avut cea mai frumoasă copilărie. Am călătorit prin toată lumea, am învățat ce înseamnă responsabilitatea alături de ei, munca în echipa și i-am simțit că pe o a doua familie. Când m-am retras din cor a fost o perioadă în care am luat pauză de la muzică și m-am angajat. Cumva, încă speram, dar nu știam pe ce drum să o apuc și nu aveam nici cea mai mică idee cum să mă fac auzită, văzută, cum să conving pe cineva să creadă în visul meu și părea că un cover făcut în baie și postat pe Facebook la vremea aceea nu rezolva prea multe.
A câștigat primii bani la 5 ani, cântând într-un restaurant
La ce vârstă ai cântat pentru prima oară în public? Ai avut emoții? Dar primii bani când i-ai câștigat și ce ți-ai luat din ei?
Cu corul am cântat de la 5 ani pe scenă prin diverse țări. Primii bani din muzică au fost făcuți la un restaurant unde am cântat 3 ore pe 50 de lei. Am fost foarte fericită și mândră de mine, pentru mine a însemnat mare lucru atunci. Mă pregătisem zile întregi și îmi făcusem un playlist cu de toate ca să fiu sigură că e lumea mulțumită de mine. Restaurantul a fost aproape gol, haha, am cântat practic pentru două mese, dar pentru mine nu a contat absolut deloc, pentru că eram doar recunoscătoare că sunt acolo, fac ceea ce îmi place și mai primesc și bani pentru asta, nici nu conta cât. După acest episod am ajuns din întâmplare într-o trupa de evenimente unde a trebuit să dau audiție de vreo două ori că să intru, pentru că prima dată m-au copleșit emoțiile și nu a vrut să mă ia și apoi i-am mai cerut o șansă să îi arăt ce pot.
Olivia Addams a cântat la nunți
Experiența nunților simt că m-a ajutat mult în formare și m-a pus în tot felul de situații din care acum îmi este foarte ușor să ies aviz „cum de vorbeșți așa mult la concerte și indiferent ce se întâmplă ești pregătită?”. Thats why. Să vedeți cum e în timpul unei nunți, să-ți cadă tot sistemul în timp ce tu ești cu oamenii pe ringul de dans, ce faci?! Haz de necaz și începi varianta acapella a piesei și eventual îi pui și pe ei să cânte cu tine. Am foarte multe povești amuzante de la nunți și chiar consider că au fost un pas important și pregătitor în formarea mea.
Citește și: Olivia Addams revine cu un nou single, Stranger, și o nouă poveste puternică, inspirată din relațiile sale
Ai călătorit cu Alegretto atât prin țară, cât și prin străinătate. Ce amintiri ai legate de deplasările din străinătate? Erai totuși un copil la vremea aceea. Ce te-a impresionat cel mai mult?
Ce nu o să uit niciodată este faptul că indiferent de țara în care călătoream, domnul Radu, unul dintre profesori, ne povestea despre istoria locului, cultura lui, ne ducea să vizităm diverse și la sfârșit ne punea întrebări să vadă ce am reținut. Aveam grijă unii de alții mereu, ne ajutam să ne îmbrăcăm între piese, căci aveam câte 5 costume per concert, ne făceam farse, ne certam, ne împăcam, ce să mai, eram ca o familie. Când ne întorceam din turnee făceam ședința cu părinții și povesteam cum X și-a pierdut chiloții, Y a făcut numai prostii, Z a băut rece și nu a mai avut voce la concert, iar eu?… Capul răutăților în fiecare turneu!
Nu exista să mă întorc de undeva și să nu-mi fie menționat numele cu prostiile pe care le făceam. Cel mai tare cred că s-a făcut mișto de mine pentru că, în turneul din New York, fiind prima dată pentru mine când zburam cu avionul și având 6 ani jumate, eram foarte stresată, căci nu știam la ce stație să cobor și îmi era frică să nu adorm ca să nu ratez. Bineînțeles că am adormit și când m-am trezit mi-au spus că am ratat stația și că am ajuns în altă parte, moment în care am început să plâng.
Ce vârstă aveai când ai pus prima oară punct muzicii? Cu ce ți-ai ocupat timpul în pauza forțată de muzică?
Punct nu am putut să pun niciodată pentru că făcea parte din mine. A fost, în schimb, o perioada în care rămăsesem doar cu nunțile pe weekend-uri, însă nu mai lucram cu nimeni la un studio, nu mai compuneam și cumva renunțasem la ideea că s-ar mai putea întâmpla ceva pentru mine, având în vedere că habar nu aveam ce să fac sau cum să fac să fiu auzită de cine trebuie.
Îmi găsisem și un loc de muncă într-o corporație, făceam bani, intrasem într-o rutină și îmi era confortabil. Cumva reușisem să sting acel foc și mă mințeam cu diverse că așa mi-e mai bine. Este interesant cum creierul nostru dezvoltă niște mecanisme pentru a se apăra și ajunge în cele din urmă să fie cel mai mare inamic al nostru, din păcate.
Olivia Addams: ”Masterele și experiența în anumite domenii mi-au dat o siguranță psihică”
Tatăl tău s-a împotrivit să transformi muzica în profesie. Ai suferit? Ai simțit că ți-a tăiat aripile cum s-ar spune? Ți s-a părut nedrept sfatul lui? Regreți că l-ai ascultat atunci și nu ai luptat pentru visul tău?
Tatăl meu nu s-a împotrivit, întotdeauna m-a lăsat să fac și să aleg ce vreau, însă nu era mare fan din simplu fapt că nu voia ca eu să sufăr. Vedea și știa cât de tare îmi doresc și poate îi era frică să nu rămân cu o dezamăgire enormă în suflet, pe care să nu o mai pot gestiona. Să îți dorești ceva din tot sufletul și să nu ți se deschidă ușile, ba din contră, să ti se spună că „you dont have what it takes”, does a lot of damage to your brain and soul. Pe lângă asta, bineînțeles a fost și ideea de „ok, dar trebuie să ai și un plan B, este bine să ai întotdeauna mai multe gloanțe pe țeavă”. Cumva sunt și nu sunt de acord.
Pentru mine, faptul că am avut mai multe gloanțe pe țeavă, respectiv masterele și experiența în anumite domenii, mi-a dat o siguranță psihică care a venit la pachet cu o atitudine relaxată vis a vis de cariera în muzică, pentru că aveam în cap ideea că „și dacă nu merge, mă pot angaja la loc oricând, m-ar primi oricine mai ales pe un job în limba germană”. Această atitudine relaxată din punct de vedere psihic m-a făcut să pot să mă joc, să creez și să exprimentez și consider că, dacă aș fi avut acea energie disperată de „e singurul meu glonț, trebuie să îmi iasă că altfel mor de foame”, lucrurile s-ar fi mișcât cumva mai greu, pentru că mă cunosc și aș fi alergat în toate direcțiile fără pic de focus.
În același timp, au început să mi se miște lucrurile abia când am lăsat deoparte orice altceva și mi-am pus toată energia în muzică. Terminasem și masterele, îmi dădusem și demisia și cumva eram full on board să muncesc la visul meu. Spun asta pentru că începusem să lucrez și cât încă mergeam la master și lucram și încercam să păcălesc mergând după muncă la studio de la 10 seară până pe la 1-2 noaptea și a două zi iar la muncă, însă nu prea ai cum să păcălești treaba asta. Ori ești all in și îți asumi ori…
Olivia Addams: ”Când ni se întâmplă să fim puși la zid, reacția noastră este să ascundem pentru că ne este rușine”
Ai fost victimă a bullyingului în liceu. Ai vorbit cu cineva în perioada aceea pentru a-ți diminua suferința?
Nu am vorbit cu nimeni și cel mai interesant mi se pare faptul că, atunci când ni se întâmplă să fim puși la zid, reacția noastră este să ascundem pentru că ne este rușine. Considerăm că suntem vinovați, considerăm că merităm, considerăm că oamenii care ne spun astfel de lucruri au dreptate, așa că alegem să suportăm. Cumva, am crezut că este doar o reacție pe care o ai când ești mic și cumva nu înțelegi așa bine ce se întâmplă, însă m-am surprins când am văzut că mi s-a întâmplat un episod de genul recent și reacția mea pe moment a fost să mă ascund, să nu zic nimănui, să nu vorbesc cu nimeni, am considerat că așa merit și că asta este și nu am ce să fac, decât să plâng și accept.
Consider că din cauza șocului pe care probabil și-l ia creierul, nu mai gândești ok, altfel nu pot să-mi explic. Cumva a două zi mi-am dat seama că este complet irațional ce gândesc și cum reacționez și că nu este deloc o soluție. Așa că dragi cititori, unicorni, victime ale bullyingului, vă înțeleg reacția de a vă ascunde, înțeleg ce simțiți, înțeleg rușinea și înțeleg plânsul înăbușit. Credeți-mă pe cuvânt că nu este o soluție și că oricât de greu ar fi de acceptat, there is nothing wrong with you și nu ați greșit cu nimic! De multe ori am spus că nu e despre tine, cel care îți iei bully, ci despre persoana cealaltă, care probabil se luptă cu niște demoni și astă-i singurul mod în care mai face pace cu ei. E nevoie de multă empatie ca să înțelegi un astfel de lucru și să let it go, pentru că nu e despre tine și cel mai trist este faptul că oricâtă empatie ai avea, un astfel de episod tot te lasă cu traume, gânduri și stimă de sine scăzută.
Dacă ai avea mintea de acum, ce greșeli nu ai mai face?
Măi, sincer sunt ok cu toate greșelile mele, nu am făcut greșeli catastrofale și consider că fiecare pas pe care l-am făcut, fie el greșit sau nu, a mai pus o cărămidă sau a dat altă formă la viața pe care o am acum, o viață cu care eu sunt împăcată și fericită. În general mi se pare că trebuie să faci pace cu greșelile tale, timpul nu poate fi dat niciodată înapoi și nu văd de ce mi-aș îngreuna sufletul cu astfel de frustrări și regrete în loc să accept prezentul așa cum este, să mă bucur de el și să încerc să-mi fac un viitor mai bun. Știu, știu, ușor de zis, greu de făcut!
Olivia Adams: ”Postam ocazional cover-uri pe Facebook făcute în baie cu 0 lumină, evident”
Cum te-ai întors la muzică? Câți bani ai investit la începutul carierei tale în piese, vestimentații etc ca să îți construiești o imagine? Ai avut acel capital sau te-ai împrumutat?
Chiar consider că muzică s-a întors la mine, pentru că eu eram focusată pe jobul meu la vremea aia. Postam ocazional cover-uri pe Facebook făcute în baie cu 0 lumina evident, iar un prieten de-al unui prieten de-al unui prieten mi-a scris că-i place cum cânt și dacă vreau să ne auzim la studio să discutăm. Când e o chestie de genul ori mare super shady ori its meant to be efectiv, norocul meu că a fost a doua varianta, căci am plecat de la muncă într-o joi seară la 9-10 și am ajuns pe la 11 noaptea în capătul celălalt al Bucureștiului cu doi oameni pe care nu-i cunoșteam, ca să vorbim despre muzică.
Cumva își căutau încă un artist pe internațional și eu am fost omul potrivit la momentul potrivit, a părut că toate se așează mult prea bine și nu știam neapărat cum să reacționez sau cât de în serios să o iau, căci nu voiam să-mi fac speranțe și să fiu dezamăgită. Știți că toate visam să fim Hannah Montana la 17 ani și când nu ni se întâmplă … direct depresie 😂 Glumesc, însă eu mai cochetasem cu vise de genul în care la 18 ani îmi iau un bilet dus spre LA și mă duc să bat la uși pe la studiouri că sigur mă ia cineva. Cu mintea de acum, mi se pare foarte dulce cum gândeam atunci și apreciez curajul Adrianei de la 17 ani, ale cărei vise nu cunoșteau bariere.
Citește și: : Olivia Addams, pe noul val al muzicii românești. Ce trebuie să știi despre artistă
Povestește-ne cum ai ales numele de scenă Olivia Addams.
Numele a fost actually a no brainer. Mă cheamă Livia, dar am considerat că Olivia ar suna mai internațional, iar Addams din pricina faptului că eram mare fan familia Addams când eram mică. În special, găseam o plăcere nebună să mă costumez în vărul IT.
Ce a spus tatăl tău când a văzut că ai succes pe plan muzical?
Tatăl meu s-a bucurat foarte tare. Cumva, cred că abia de curând a înțeles ce se întâmplă de fapt, pentru că a venit de Revelion să-mi vadă concertul, o piață plină de oameni care cântau cu mine piesele mele. Șocul și emoția de pe fața lui m-au bucurat și cred că erau o confirmare de care aveam nevoie sau cel puțin aveam nevoie ca el să vadă și să înțeleagă că am reușit. A fost o seară minunată pentru care eu, personal, sunt foarte recunoscătoare. Prezența și susținerea părinților în ceea ce privește visele unui copil sunt foarte importante și de multe ori decisive.
În prezent, muzica e singura ta sursă de venit? Ce faci cu banii pe care îi câștigi? Îți dorești să îți cumperi o casă? Ce extravaganțe ți-ai permis?
Sincer, momentan nu cred că am făcut vreo extravaganță. Sunt fericită și recunoscătoare cu ce am, momentan nu-mi trebuie nici altă mașină, nici altă casă. Bani strâng că am terminat o facultate pe profil economic și am stat cu un contabil în casă, deci cred că e în sânge, haha. „Extravaganțele” mele cred că vor fi în ceea ce privește călătoriiile. Am călătorit de mică și e una din pasiunile mele, mai ales dacă vorbim de Asia, unde m-aș întoarce cu drag cu fiecare ocazie.
Olivia Addams: ”Nu sunt fan vacanțe unde doar mergi în resorturi și stai la plajă”
Unde ți-ai petrecut ultima vacanță? Ce preferințe culinare ai? Îți plac vacanțele active sau preferi să stai toată ziua la plajă?
Ultima vacanță a fost în ianuarie, când am zis să fiu spontană și am luat bilete cu mama de pe o zi pe altă și am mers în Viena fără vreun scop anume, nu voiam la shopping, nu voiam nimic, doar să ne plimbam, să ne bem cafeaua împreună și să stăm la povești, a fost foarte terapeutic și mulțumesc de întrebare, căci fix acum i-am scris să o întreb unde plecăm în următoarea vacanță, haha.
Când vine vorba de mâncare, îmi e destul de frică să încerc chestii noi, mai ales dacă au pește în ele, așa că luați-mă încet. Când merg într-o vacanță nu suport să stau într-un loc, pentru că mă plictisesc foarte repede. De aceea nu sunt fan vacanțe unde doar mergi în resorturi și stai la plajă, rar o să mă auziți pe mine cu așa ceva, plus că nu-mi place să stau la soare, deci ori mă bălăcesc, ori stau sub o umbrelă. Prefer de 10 ori mai tare să iau un oraș la pas și să-l explorez.
Pe plan personal, există cineva în viața ta? Reușește să îți înțeleagă meseria și programul haotic?
Mi se pare că un om care nu înțelege ceea ce fac, programul haotic și nu reușește să mă susțină, nu ar avea ce să caute alături de mine. În urmă experiențelor din trecut cărora le sunt foarte recunoscătoare, am reușit să mă cunosc pe mine mai bine, să-mi dau seama ce-mi doresc și ce nu-mi doresc de la un partener și să nu accept jumătăți de măsură sau situații în care simt că nu evoluez.
Există și piese inspirate din experiențele trăite de tine? Ne poți da exemple?
Uite lansez acum o piesă foarte dragă sufletului meu, se numește „Să nu mă poți uita” și le mulțumesc lui Adi Istrate și Turcu, băieții cu care am avut sesiunea, pentru că au înțeles cât de personală este pentru mine piesa și mi-au înțeles piticii de pe creier când trăgeam un cuvânt de 10 ori, că mie nu-mi sună bine, deși el sună la fel. Sper să vă placă!
Ce pregătești nou pe plan muzical?
Am foarte multă muzică, pentru că m-am închis în studio și l-am făcut o prioritate, așa că sper tare să se lege lucrurile și la toamnă să lansez și un EP, fingers crossed.
Olivia Addams: ”Eu nu mor până nu joc într-un film”
Te tentează să joci într-un film? Ce fel de personaj ți-ar plăcea să interpretezi?
Mă tentează e puțin spus. Eu nu mor până nu joc într-un film, haha! Mi-aș dori tare de tot, nu-mi dau seama dacă am sau nu talent, tot ce știu este că sunt foarte expresivă. Oricum nici cu dublajele nu mi-a ieșit din prima și am dat vreo 3-4 audiții până am aterizat undeva. Important e să continui să încerci pentru că de fiecare dată o să fie măcar cu 1% mai bine.
Nu știu ce rol mi s-ar potrivi, știu să fiu și crizată și mahalagioaică, dar și funny-cringe, pick your poison. Cred că cel mai tare mi-ar plăcea să joc într-o comedie, la ceva dramatic mi-e că m-ar buși râsul de prea multe ori și aș enerva pe toată lumea de pe set.
Ultima modificare aprilie 25, 2023 6:02 pm