Octavian Bellu a vorbit despre antrenamentele dure ale gimnastelor, dar și despre accidentările pe care acestea le-au suferit, făcând referire la „șoricelul” pe care Lavinia Miloșovici îl avea în articulația gleznei.
„Lavinia Miloșovici avea un grad de suportabilitate a durerii ieșit din comun. În general fetele îl au într-o măsură mai mare decât băieții. Lavinia avea un șoricel în articulația gleznei”, a declarat antrenorul pentru GSP.
Rugat să explice ce înseamnă acest „șoricel”, Bellu a spus: „Un fragment osos care se plimba de colo, colo și pe care refuza să-l opereze deși era o intervenție simplă”.
„Își aranja glezna cu mâna, se bandaja și făcea perfect concursul. Lavinia era un fenomen, o bombă fizică”, a completat el.
„Era singura gimnastă din lume cu titlul mondial la toate aparatele. Nu doar ea era un munte de voință, cam la fel era și Daniela Silivaș. Rămâneam pur și simplu extaziat în fața unor astfel de fete care voiau să își depășească limitele”, a subliniat Octavian Bellu.
El a vorbit și despre severitatea cu care erau antrenate sportivele, susținând că „severitatea era acceptabilă până la limita la care ești convins că acea copilă pe care o antrenezi nu își rupe gâtul”.
„Lumea privește spre gimanstică fiindcă este frumoasă și spectaculoasă, dar uită sau nu știe că o fracțiune de secundă te poate costa viața, sănătatea”, a afirmat antrenorul, care a precizat că din fericire fetele pe care le-a antrenat nu au suferit accidentări grave.
„Nu împingi copilul într-un element dificil unde poate să își rupă gâtul. De altfel și spiritul de conservare crește odată cu vârsta. Cele mici au tendința să se arunce cu capul înainte, cele mai mari sunt mai reținute, mai calculate”, a arătat el.
Rolul antrenorului în gimnastică
Potrivit lui Octavian Bellu, antrenorul este mai mult un „accesoriu”.
„Când am fost primit în Hall of Fame-ul gimnasticii de la Oklahoma am spus că sunt reprezentantul antrenorilor din România. Le aduc un omagiu tuturor, și celor care s-au retras, și celor care nu mai sunt. Știți, nu ne-a preocupat niciodată condiția antrenorului. Oricum rolul antrenorului este de backstage, undeva în spatele sau lângă podium. Dar la noi parcă prea a fost un accesoriu”, a povestit acesta.
„Cu mici excepții, un Ferguson să zicem, antrenorul se pierde în istoria sportului. Cine mai știe cine a fost antrenorul lui Bob Beamon, al lui Carl Lewis, al lui Michael Jordan? Nimeni! De aceea refuz și ideea de a scrie o carte, cum mă mai bat unii la cap. Nu mă văd deloc între Shakespeare și Dostoievski!”, a precizat antrenorul.
De-a lungul timpului, Octavian Bellu a primit mai multe distincții precum titlul de „Antrenor Emerit” (1987), Diploma de onoare și titlul de Entraineur Honoraire oferit de Federatia Internațională de Gimnastică (2000), Ordinul Național „Steaua României” în grad de comandor (2004), Colanul de aur al Comitetului Olimpic Român (2005) sau Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (22 iulie 2008).
De asemenea, în anul 2009, el a fost inclus în International Gymnastics Hall of Fame.
Sursă foto: Facebook