Oana Matache, una dintre concurentele noului sezon „Te cunosc de undeva”, a învățat să-și calculeze bine banii câștigați și să-i cheltuiască cu măsură.
Înainte de a apărea copiii în viața ei, sora Deliei „toca” veniturile fără să stea prea mult pe gânduri. Având o soră mai mare, artista Delia, și văzând că ea cheltuiește ceva mai mulți bani, și ea proceda la fel. Până într-un punct în care Oana a realizat că au venituri diferite și că nu se poate adapta la stilul de viață al Deliei.
Oana Matache, sora Deliei, concurentă la „Te cunosc de undeva”: „Ne-am promis că n-o să lăsăm această competiție să ne ia de cap”
Oana Matache, prezentă la evenimentul de lansare al noului sezon „Te cunosc de undeva”, unde participă alături de partenerul ei, Radu Siffredi, ne-a mărturisit cum a reușit să fie atentă la cheltuieli. În plus, vedeta Antena 1 a vorbit și despre copilăria ei și a Deliei.
De asemenea, Oana Matache susține că s-a consultat cu Delia înainte de a accepta oferta de a participa la „Te cunosc de undeva”.
Cum te simți în acest proiect, „Te cunosc de undeva”? Cum ai primit propunerea? Te-ai gândit mult până să o accepi?
Începem în ordine cronologică. Prima impresie despre „Te cunosc de undeva” – este un show pe care am ales să-l fac, pentru că știam că îl fac alături de Radu. Radu care este un tip foarte mișto și foarte capabil, și foarte talentat la multe lucruri. Este un om cu care aș vrea să împart absolut orice experiență. Mi-am promis și ne-am promis că n-o să lăsăm această competiție să ne ia de cap.
VEZI N-o să lăsăm competiția să ne fure, să luăm lucrurile personal. Sau să ne supărăm dacă primim o notă mică. Ne-au și spus cei din producție: „Vedeți că s-ar putea să vă supărați că munciți, că nu știu ce”. Și am zis, „Nu, nu. E ok, știm. Am mai fost la Power Couple, am văzut cum e cu competițiile”.
Citește și – Cu cât este Oana Matache mai în vârstă ca Radu Siffredi. Sora Deliei are 33 de ani
Citește și – Delia, filmare rară cu tatăl ei. „Auzi, tu ești tataie?” Ion Matache a fost călugăr pe Muntele Athos
„Eu am fost tocilara cuplului. Stai și pierzi nopți efectiv, îți rupți genunchii acasă, repeți, cânți, dansezi”
Vreau să zic că ne-am dat interesul foarte mult, cel puțin eu, am fost tocilara cuplului, ca să zic așa. E o experiență care poate să te ducă de la extaz la agonie și invers. Pentru că, într-adevăr, stai și pierzi nopți efectiv, îți rupți genunchii acasă, repeți, cânți, dansezi.
Faci tot felul de chestii și la final, când ești în fața juriului… Sunt momente de emoție la care ești teleghidat și n-are cum să iasă bine. Dar mai sunt și momente în care tu ești foarte încrezător și te afli în fața juriului și se întâmplă să mai auzi chestii de genul: „Da, ok, noi înțelegem că vouă vi s-a părut mișto, dar o să vedeți că n-a fost chiar atât de mișto, că ați fost așa, că n-ați făcut aia, că n-ați făcut aia”.
Chestia asta îți dă puțin reperele peste cap pentru că te gândești „Mie mi s-a părut că e foarte mișto și îmi dau seama că nu e așa. Oare la câte alte chestii mă înșel și în viața de zi cu zi?”.
E un exercițiu foarte bun așa, de viața de zi cu zi, să înveți să nu mai iei lucrurile personal, să înveți să nu te mai temi de penibil. Pentru că, până la urmă, asta te face să simți că trăiești. Să te arunci în situații, să ți le asumi, să dai tot ce poți. Și să recunoști la final că ” uite, am făcut tot ce am putut, dar tot ce am eu mai bun nu a fost suficient pentru situația respectivă”. Și e ok pentru că avem toată viața înainte că insistăm pe lucruri, să ne perfecționăm.
Oana Matache, despre ce i-a spus Delia când a anunțat-o că participă la „Te cunosc de undeva”
Te-ai consultat cu sora ta, Delia, înainte de a decide să participi la noul sezon „Te cunosc de undeva”? Sau poate înainte de vreun moment, filmare, din show?
Noi nu ne alegem ce momente o să avem, ne pică la ruletă, nu prea avem de ales. Trebuie să le facem. Desigur că am discutat și cu ea despre această propunere și ne-a oferit suport în direcția asta. A zis „E o ocazie foarte mișto pentru voi, să vă distrați, să învățați lucruri pe care n-o să le învățați în altă parte”.
Pentru că tu poți să te apuci să iei lecții de canto sau să iei lecții de dans, dar niciodată nu o să faci lucrurile astea sub presiune și să fii nevoit să ieși din zona de confort. O să faci când vrei tu, pentru că atâta timp cât îți plătești niște ședințe de teatru, actorie, dans…
Aici nu poți să te fofilezi, ești efectiv, vorba aia: un șut în fund, o faci! Și asta mi se pare mișto, că te împinge.
Cum erai în copilărie? La fel de curajoasă, curioasă? Năzdrăvană sau cumite?
Un copil foarte cumințel, singuratic, dar nu o zic ca pe ceva rău, singuratic la modul că îmi plăcea să fiu singuratică. Mă obosea să stau între prieteni toată ziua. Aveam nevoie de momentele mele de singurătate. Dacă ți-aș arăta niște poze din copilăria mea, ar fi eu pe bicicletă la țară cu căștile de la CD player la urechi, ascultând trupele mele preferate de rock, rock alternativ. Îmi plăcea să stau în natură foarte mult timp și îmi plăcea să mă joc cu animăluțele.
Cum erau Oana și Delia Matache în copilărie? „Țin minte că și în fața blocului, era mai micuță, făcea exact ce făceam și eu. Se juca sticluța, bidonașul”
Ai prins copilăria la țară. În ziua de astăzi, nu toți copiii se mai pot bucura de asta.
Am prins copilăria la țară, da. E foarte ciudat pentru mine să trebuiască să mă raportez la copiii mei altfel. Pentru că nu mai avem ce aveam când eram eu mică. Dar asta e, viața merge înainte, trebuie să ne adaptăm și să ne creștem copiii pentru vremurile care sunt acum, nu pentru vremurile care au fost.
Așadar, tu erai un copil cuminte. Delia cum era?
Eu am apărut târzior, nu știu cum era Delia când era copilaș. Eu o știu pe Delia când deja era în perioada liceului.
Țin minte că și în fața blocului, era mai micuță, făcea exact ce făceam și eu. Se juca sticluța, bidonașul, jocurile copilăriei.
Înseamnă că niciuna dintre voi nu a fost năzdrăvană?
Dacă e să fac așa o comparație între noi, Delia, fiind primul copil, a fost nu neapărat mai răsfățată, că părinții noștri nu ne-au răsfățat pe niciuna din noi, dar a fost mai rebelă Delia.
Eu nici măcar nu am cerut chestii. Eu știam oricum care-mi sunt limitele. De exemplu, dacă mergeam cu mama la shopping undeva și vedeam o păpușă care îmi plăcea foarte mult, ziceam o dată și îmi zicea mama „nu e un moment, lasă că mai ai acasă, lasă că vedem noi altă dată”.
De altfel, cum fac și eu cu copiii mei de cele mai multe ori. Și înțelegeam, lăsam capul în jos, mă supăram, îmi trecea.
„N-aș face asta cu Delia, mi se pare că e foarte pe fugă, ea nu are foarte mult timp”
Cum sunt copiii tăi, ce le place să facă cu mama lor?
Chestiile astea se schimbă de la an la an pentru că e o perioadă ciudată. Anul trecut de abia învățau să facă niște chestii, de abia acum simt că pot să mă bazez cumva pe personalitatea lor. Îmi place extraordinar de mult să merg cu ei pe munte.
Nu știu dacă vine dintr-un egoism sau din faptul că mie îmi plăcea foarte mult să fiu dusă la munte, când eram mică, să fac drumeții.
Și Delia face kilometri, mii, pe munte.
Da, fac și eu drumeții, dar le fac pentru plăcerea de a vedea peisajul, brazii, să simt mirosuri. Eu o fac un pic mai încet, Delia deja a dus-o la alt nivel.
N-aș face asta cu Delia, mi se pare că e foarte pe fugă, ea nu are foarte mult timp. Eu am mai mult timp decât ea și văd lucrurile altfel, dar da, îmi place foarte mult să-i iau pe munte pe cei mici. Îmi place să stăm efectiv de vorbă, îmi place să le iau interviuri foarte mult. Să văd ce părere au despre chestia asta, cum ar face chestia asta. Îmi place să văd ce gândesc ei.
Îmi place foarte mult să îi iau cu mine în locuri, adică nu vreau să-i țin doar în zona de școală, grădiniță, întâlniri cu copii. Vreau puțin să vadă și că mami muncește, să vadă ce înseamnă. Să se vadă că banii care vin acasă nu sunt doar ceva care cad din cer. Și vreau să aibă un exemplu.
Oana Matache: „Am început să dau eu de bani și, având o soră care are mai mulți bani decât mine, și își permite mai multe chestii, am simțit și eu nevoia să cheltuiesc”
Ești un om chibzuit?
Da, foarte, în ultima vreme. Sunt atentă la bani în general, nu eram așa deloc. Noi, în copilărie nu am avut nici foarte puțin, dar nici foarte mult.
Am trăit într-o zonă a Bucureștiului în care toți aveam cam aceeași situație financiară și toată lumea făcea același lucruri, aveau aceleași joburi. Toate mamele stăteau acasă, găteau, spălau rupe. Am crescut într-un echilibru cumva. După care am început să dau eu de bani și, având o soră care are mai mulți bani decât mine și își permite mai multe chestii, am simțit și eu nevoia să cheltuiesc. Pentru că văzând la ea că face lucrurile astea, mi s-a părut normal.
După care mi-am dat seama că suntem două persoane total diferite, cu venituri diferite și că nu suntem făcute pentru același stil de viață. Iar în prezent, mai ales după ce au apărut copiii, cred că este foarte, dar foarte important, să nu-i lași pe copii să-și ia bucurie doar din a desface cutiuțe de jucării și ambalaje.
Fericirea e mai mult decât despre dopamina pe care o ai când ai desfăcut o jucărie nouă, te uiți la ea, o lași deoparte și după aia vrei alta. Am încercat să-i educ în zonă mai mult de, „Uite putem să ne jucăm jocul ăsta o oră pe zi, înveți chestii, e foarte mișto. Dar hai să nu cheltuim bani pe lucruri materiale, cu fiecare ocazie”. Pentru că nu vreau să-i cresc așa.
Foto: Antena 1, Instagram.com
Ultima modificare februarie 24, 2025 7:07 pm