Cântăreața Niculina Stoican este una dintre cele mai respectate și apreciate artiste de muzică populară, dar drumul spre succes a fost pavat cu multe încercări și lacrimi. Înainte să ajungă cunoscută, la scurt timpul după căsătorie, a lucrat ca baby-sitter în Grecia, experiență care a marcat-o. Reîntoarsă în țară, a valorificat talentul pe care l-a moștenit de la mama ei, celebra Angelica Stoican, și, în prezent, conduce cu mândrie Ansamblul Folcloric Maria Tănase.
Cântăreața Niculina Stoican (52 de ani) dezvăluie detalii despre viața personală și despre cea mai grea perioadă trăită într-un interviu oferit, în exclusivitate, pentru UNICA.RO. Cântăreața ne vorbește despre secretul unei căsnicii trainice, de 31 de ani, alături de Valentin Stănescu, și recunoaște că rolul de mamă este cel în care a fost întotdeauna panicată. Cunoscuta artistă își aduce aminte de copilăria ei minunată alături de bunici și de faptul că mereu era responsabilă de trăsnăile pe care le făcea sora ei, Adriana. Mărturisește că nu a simțit niciodată lipsa tatălui și că nu s-a supărat atunci când el a refuzat s-o cunoască și recunoaște că mama ei, Angelica, este totul pentru ea.
Niculina Stoican: „Mama este idolul meu”
Pasiunea pentru muzica ți se trage de la celebra ta mamă, Angelica Stoican, sau ți-ai dorit tu să faci asta?
Și una, și alta. Am crescut cu glasul mamei mele, cu educația primită de la bunici și cu reguli clare: bună ziua este obligatorie și niciodată nu îți vorbești părinții și țara de rău. Asta n-am să uit niciodată. DA , mi-am dorit întotdeauna să cânt și, dacă mi-ar fi dat 10 vieți să trăiesc, mi-aș dori în toate să CÂNT.
Ce ai învățat de la mama ta? Cum este mama Angelica Stoican? Bună, blândă, sau se mai enerva si ea?
Am învățat multe de la mama. Profesional vorbind, pentru mine ea este idolul meu. Cred că mama, cu alura ei de contesă, ar fi trebuit să trăiască în alte timpuri. Nu are nici o legătură cu vremurile astea lipsite de esență și empatie.
Cum te înțelegeai cu sora ta, Adriana? Întorceați casa invers sau vă jucați frumos impreuna?
Nu prea ne înțelegeam. Ea este mai mică cu 6 ani și eu eram veșnic apostrofată de toți să am grijă de ea. Era tare năzdrăvană și eu trăgeam toate ponoasele. Dar am avut o copilărie foarte frumoasă.
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
Am fost un copil foarte cuminte. N-am făcut nebunii, poate și pentru faptul că, fiind crescută de bunici la țară, regulile erau foarte clare, mai ales penru fete. Dar am avut cea mai frumosă copilărie din univers.
N-am să uit niciodată cum mă trezeam din somn și mă uitam la bunica să văd dacă respiră, să fiu sigură că e bine și e lângă mine. Îmi sună și acum în urechi alintul bunicului meu „scumpa lu’ tata”, așa-mi spunea și eu credeam că-mi spune așa pentru că sunt la fel ca lucrurile alea scumpe și frumoase de la magazin. Aș vrea să mă întorc în copilărie să simt din nou binele acela pe care l-am pierdut odată cu maturitatea.
Niculina Stoican a crescut fără tată: „Am încercat să vorbesc cu el, dar a refuzat”
Cât de grea ai resimțit lipsa tatălui în viața ta? Ai incercat vreodată să vorbești cu el?
NU am simțit niciodată lipsa tatălui meu. Eu am fost un copil iubit, nu răsfățat, de toți, și nu i-am simțit lipsa. Da, am încercat să vorbesc cu el, dar a refuzat.
„Ani la rând mă trezeam plângând”
Într-o zi ai decis să pleci în Grecia, să lucrezi ca babysitter. Ce s-a întamplat de ai luat asemenea decizie?
Am plecat în Grecia pentru că, după căsătorie, ne-am dorit să facem bănuți și să ne împlinim visele. Mi-a fost atât de greu și am fost foarte marcată. Ani la rând după ce m-am întors acasă, când visam noaptea că sunt în Grecia, mă trezeam plângând și abia reușeam să mă liniștesc. Ne-a fost extrem de greu amândurora.
Ce relație are Niculina Stoican cu fiul ei: „Ca mamă, am fost veșnic panicată”
Cum este mama Niculina? Cum erai când Vlad era bebeluș? Mai relaxată, mai panicată?
Ca mamă, am fost veșnic panicată. Ca și când doar eu eram mamă, doar eu aveam copil. Nu e deloc bine așa dar, când a fost vorba despre Vlad, niciodată n-am reușit să-mi gestionez sentimentele.
Ai devenit mamă la doar 23 de ani. Erai foarte tânără deci, practic, ați crescut împreună.
Bunica mea spune că toate se fac la timpul lor și cred că mare dreptate are. Copiii e bine să-i ai la o vârstă care să-ți confere și răbdare și putere, dar și un pic de inconștiență. Așa că eu m-am încadrat de minune în regula asta și a fost perfect.
„Între timp m-am autoeducat și-mi văd de ale mele”
Acum, la 29 de ani ai lui, ați rămas la fel de apropiați?
Eu zic că da. Bineînțeles că între timp m-am autoeducat și-mi văd de ale mele, încercând să nu-mi dau cu părerea dacă nu e cazul, având în vedere că el are iubită.
Cum se menține frumoasă o căsnicie de 31 de ani, asa cum este a ta? Exista vreun secret ca iubirea și respectul să dureze?
Rețeta mea este „pune-te în pielea celuilalt când îl apostrofezi, când impui, când ceri, când ai pretenții”.Prețuiește calitățile partenerului tău și când e vorba de defecte, pune-le și pe ale tale lângă ale lui. Mie, după toate astea, mi-a dat viața o căsnicie super mișto.
„Nu am făcut un rău, cât de mic, cuiva”
Ați trecut prin perioade foarte grele. Cum ai reușit să privești mereu înainte?
Tot bunica mi-a spus atunci că singura măsură a vieții trebuie să ne fie sănătatea. Restul vin și trec, fie că-i necaz sau bucurie. Și asta mi-a rămas măsură, sănătatea. M-am considerat întotdeauna norocoasă știind că toți ai mei sunt sănătoși, iar încercările le-am considerat lecții care ne-au ajutat să devenim oamenii de azi. Nu există nimeni în lumea asta care să poată sta în fața mea și a soțului meu și să spună că am făcut un rău cât de mic cuiva. Asta este pentru noi motiv de liniște și împlinire sufletească.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reusit să mergi mai departe?
Au fost multe momente grele în viața mea. Pe unele le-am trecut singură, pentru altele am cerut ajutor, dar am înțeles la timp că viața e făcută din de toate. Dacă sunt sănătoasă înseamnă că pot să trec cu bine peste orice.
Când ai dezamăgit cel mai tare și de ce?
Asta cu dezamăgirea mie îmi pare un pic desuet pentru că e ușor să dezamăgești dacă așteptările celorlalți nu au nici o legătură cu ce reprezinți tu, ca individ. Probabil că am dezamăgit.
Ai făcut compromisuri?
Compromisuri facem toți, important este ca ele să nu treacă de granița binelui.
Care este destinația ta preferată de vacanță?
Nu am o destinație de vacanță preferată, am însă un loc care-mi aduce toată pacea, bucuria și energia de care am nevoie ca să pot trăi frumos: casa bunicilor mei.