Crede că ingredientul secret pentru a reuşi în bucătărie este imaginaţia. Trebuie să pui suflet şi creativitate în tot ceea ce faci, astfel încât să te autodepăşeşti. Iată cum gândeşte un adevărat Top Chef!
Vârstă: 38 de ani
Ocupaţie: manager restaurant
(La Cantine de Nicolai), jurat Top Chef
Stare civilă: necăsătorit, într-o relaţie stabilă, tătic (în curând pentru a doua oară)
Ai locuit în Franţa. Care e diferenţa între modul în care percep francezii şi românii mâncarea şi, în special, tradiţiile şi obiceiurile de a lua masa?
La francezi, mâncarea e o cultură, e un mod de a fi şi de a trăi. Am avut şansa să petrec sărbători mari acolo, Crăciunul sau Paştele. Atunci, francezii începeau masa la 12:00 şi terminau la 18:00. Nimic nu se întâmplă în grabă, şi toţi cei prezenţi participă fie la pregătirea mân-cărurilor, fie la aranjarea mesei, fie la spălatul vaselor. Toţi participă, indiferent dacă sunt bărbaţi sau femei. În Franţa, mâncarea este şi un mod de socializare. Noi încă nu am ajuns la stadiul acela, noi mâncăm în grabă şi încă nu ştim ce să cerem, cum să savurăm mâncarea şi nici să dăm mai mulţi bani pe o masă bună.
Într-o seara ploioasă, preferi o cină în familie sau o cină cu prietenii?
Depinde. Îmi sunt dragi prietenii, dar cel mai important lucru pentru mine este familia. Şi acest lucru nu înseamnă o alegere. Se poate să le ai pe amândouă, iar combinaţia este foarte faină.
Acasă sau la restaurant?
Amândouă. De exemplu, când merg în Maramureş, gătesc pentru prieteni şi pentru familie, dar îmi face plăcere şi să iau masa la restaurant, cu iubita mea şi cu prietenii, şi să savurăm o masă bună.
Ce ar trebui să-i pregătească un bărbat iubitei la prima întâlnire la el acasă?
Hmmm. E dificil. Important este să cunoşti măcar puţin persoana pentru care pregăteşti această cină. Mie mi-ar plăcea un homar, spre exemplu. Este nobil să găteşti un homar. Sau o langustină. Risoto. Sau un carpaccio… femeilor le plac şi pastele. Dar depinde, dacă persoana este alergică la fructe de mare… atunci nu poate gusta nimic. Totul ar fi în zadar. Depinde. Important e să cunoşti sau să te interesezi de gusturile persoanei pentru care vei prepara mâncarea.
Este privilegiată femeia care are ca partener un bucătar?
Nu. Pantofarul întotdeauna are pantofii rupţi. Acasă mai mult găteşte Monica. Pentru că eu fac o meserie din treaba asta – la restaurant şi pe oriunde merg, prietenii mă pun să gătesc. Acasă ajung destul de târziu şi, astfel, sunt un privilegiat. Vin acasă, şi Monica mă aşteaptă cu mâncarea.
Care este cel mai notabil compliment pe care l-ai primit când cineva a gustat ceva făcut de tine?
Mimica persoanei. Când mănâncă şi îi place ceea ce mănâncă, omului i se luminează faţa, zâmbeşte, e fericit. Se vede pe el. Nu poate minţi. Nu se poate preface. Expresia omului după ce gustă mâncarea este o mare satisfacţie.
Când pregătesc o reţetă nouă, cel mai mult mă inspiră…
Oamenii. Contextul. Depinde. Îmi place mult să gătesc lucruri noi. Caut mereu reţete noi şi le încerc. De obicei, îmi ies. Am mare noroc. Îmi place să descopăr mixturi noi, să le creez. Cred că este important să ieşim puţin din zona noastră de confort şi să încercăm altceva faţă de ceea ce suntem obişnuiţi.
Cel mai important lucru pe care l-am învăţat în 2012 este…
… cât de importantă este familia. În curând voi fi tătic pentru a doua oară şi de-abia aştept. Şi apoi proiectul Top Chef. Îmi aduce foarte multe satisfacţii şi am învăţat şi eu, la rândul meu, foarte multe lucruri de la echipă şi de la concurenţi. 2012 înseamnă multe lucruri frumoase, care m-au împlinit ca om.