Nelu Vlad, fondatorul și solistul legendarei trupe Azur, dezvăluie cum și-a început cariera muzicală alături de colegii lui. Deși a visat să facă Academia de Poliție și să devină, apoi, jurist, un avort ilegal făcut în familia lui, pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, i-a schimbat destinul.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, celebru cântăreț Nelu Vlad (72 de an) face dezvăluiri din viața personală și vorbește despre povestea de iubire trăită alături de soția sa, Maria, care i-a dăruit doi copii. Aflăm și de ce au fost ținuți membrii formației Azur în arest, timp de 12 ore, pe vremea comunismului, dar și ce câștiguri colosale aveau în acea perioadă.
Nelu Vlad, fondatorul trupei Azur: „Visul meu era să fac școala de ofițeri”
A existat vreodată o rivalitate între Azur și Generic? Sau fanii v-au iubit în egală măsură?
VEZI Nu a avut cum să existe vreo rivalitate atâta timp cât Generic a apărut cu 7 ani după noi. Ei și alte trupe au împrumutat din repertoriul meu, pentru că este foarte vast. Am peste 500 de piese și nu am cântat niciodată nimic din repertoriul altor formații, noi suntem Azur.
Citește și: Dr. Cezar: „Fastingul este comportamentul natural al oricărei vietăți de pe pământ” / Exclusiv
Citește și: Mioara Velicu și soțul ei, iubire pe viață și dincolo de ea: „A fost fericirea vieții mele” / Exclusiv
Ați fost exmatriculat de la Acadamie de Poliție în urma unei întâmplări interzise pe vremea lui Ceaușescu. Cum v-a venit ideea să vă apucați de muzică?
M-am apucat de muzică pentru că Dumnezeu a vrut să urmez alt drum. Visul meu era să fac școala de ofițeri care îmi oferea facilitatea să urmez apoi Dreptul. Pe mine mă avantaja asta enorm pentru că tata nu mă putea întreține. Pe vremea lui Ceaușescu exista această posibilitate, să faci școală gratuit, dădeam apoi o diferența și devenema jurist, ceea ce ar fi fost ceva extraordinar. Calificarea mea era de chimist și nu prea îmi convenea mediul în care lucram.
Am intrat destul de ușor la Academia de Poliție din Băneasa și a venit acel moment neplăcut, un avort ilegal în familia mea. Legea avea fisurile și lacunele ei iar oameni nevinovați nu puteau să-și facă viața așa cum voiau. Am suferit rău din cauza acelor rude, regret acest moment și acum. Dar privesc înapoi și văd ce am realizat în acești 45 de ani și mă bucur de ce am acum.
„Să facem muzică a fost o întâmplare, niciunul din noi nu avea studii”
Ați avut un succes uriaș. Cum ați reușit să-i faceți față?
Am gestionat succesul foarte bine, din inconștiență. M-am trezit în top, pe marile scene, cu un public pe care mulți artiști și l-ar fi dorit dar nu-l puteau atrage. Bucuria mă ținea viu, plin de dorința de a cânta cât mai mult. Am văzut ce frumuseți morale se pot întâmpla pe o scenă mare și nu mă deranja că erau acei impresari care ne foloseau la maximum. Aveam 3 concerte pe zi, de 2 ore jumătate unul. Lumea era înnebunită și nu voia să ne dăm jos de pe scenă.
Stăteam și 40 de zile în turneu. Mergeam și cântam așa cum o fac păsările, fără să ne doară capul sau gâtul, spatele sau picioarele. Eram fericiți și veseli, ne bucuram de ce se întâmplă cu noi. Să facem muzică a fost o întâmplare, niciunul din noi nu avea studii, mai ales eu. Am avut noroc că Dumnezeu a vrut să-mi shimbe drumul în viață.
V-ați lovit vreodată de cenzura comunistă? Știu că ați fost și arestat timp de 12 ore.
Crezi că lor le pică bine să vadă pe cineva că strălucește prea mult? Mai ales în vremea aia? Dar nu Ceaușescu le-a ordonat să ne aresteze. Pe ei ideologia îi deranja, la vremea aceea trebuia iubit un singur om, doar unul putea să adune atâta lume pe un stadion, unul singur trebuia să se bucure de iubirea maselor populare.
La radio Europa Liberă spuneau că trupa Azur este mai iubită decât Ceaușescu și lucrul asta a tras un semnal de alarmă șefilor din județul nostru. S-au luat de noi cu gândul de a eradica această pornire a noastră.
Nelu Vlad, despre banii câștigați în perioada comunistă: „Mi-au făcut salariul 5000 de lei, atât aveau toți directorii”
Cât se câștiga pe lună, în medie, în anii ‘80?
Noi eram în mare vogă. Consiliul județean al sindicatelor în Brăila ne angajaseră pentru că erau falimentari și au avut nevoie să-i ajutăm. Erau 25 de angajați care nu puteau fi plătiți. Ne-au luat pe noi și, în aproape 4 luni, am făcut planul pe anul respectiv. După încă o lună îl făcuserăm și pe anul viitor. Toată lumea lua bani și, drept mulțumire, mi s-a făcut salariul 5000 de lei. Atât aveau toți directorii marilor întreprinderi din Brăila.
„Luam pachetele cu poze și le comercializam ilegal”
Și din concerte cât câștigați?
Nu de acolo veneau banii. Noi eram plătiți pe lună, la 40 de concerte tot salariul îl luam, nimic mai mult. Așa că am încercat un artificiu și ne-am axat pe vânzarea de fotografii. Le comandam înaintea turneului, între 5.000 și 10.000 de fotografii. Se îmbogățeau și studiourile foto unde le dădeam la făcut. Luam pachetele cu poze și le comercializam la intrarea în sălile de concerte, ilegal. Nu ne controla nimeni pentru o vânzare de fotografii.
Problema era că se vindeau imediat așa că ne-am cumpărat aparatură și le făceam singuri, în căzile din camerele de hotel. Acolo puneam soluția și le scoteam. Noi nu aparuseram la televizor, nicăieri, și de aia lumea voia să cumpere poze cu noi.
Dacă ați avea șansă s-o luați de la început, ce greșeală credeți că nu ați mai repeta?
Nu am făcut greșeli majore, capitale. Ca regret este că nu mi-am angajat un manager experimentat. Dacă am și avut unul bun probabil am fi obținut rezultate mult mai bune.
Nelu Vlad și soția sa, poveste de iubire de aproape cinci decenii: „Maria este reperul meu, oriunde merg în țara asta mă uit mereu spre casă”
Ce înseamnă pentru dumneavoastră doamna Maria, soția? Care a fost cel mai fericit dar și cel mai greu moment trăit împreună?
Maria este reperul meu, oriunde merg în țara asta mă uit mereu spre casă. Am fost doi Berbeci care s-au împuns, aveam cucuie peste tot, dar am rămas în același țarc. Am un mănunchi de frumuseți, dacă e să mă gândesc la cei 4 nepoți. Copiii nostri au cămine bine închegate, stare materială bună, respect față de noi. Nu ai cum să nu te mândrești cu așa ceva.
Iar cel mai șocant moment a fost atunci când Maria a suferit o operație și medicii au părăsit-o, mi-au spus că a murit. Au văzut că a intrat în comă și au decis așa. 9 zile am stat să o aștept apoi a trebuit să plec la un concert în București. Pe drum mi-a sunat telefonul, m-am gândit că murise și că mă sună să mă anunțe. Dar era ea, i-am auzit vocea.
Ce nu știe lumea despre dumneavostră?
Plăcerea mea cu care îmi consum timpul este să îi gătesc Mariei. În fiecare zi scornesc ceva, fac o mâncare bună și mă laudă. Ea este o gospodină foarte bună și îmi face sărmăluțe, la alea nu mă bag.
Și mai iubesc sportul pentru că, la început, fotbalist am vrut să mă fac. Urmăresc orice emisiune sportivă, mă ține sătul, împlinit. Este reconfortant să citesc orice despre sport.
„Am fost un om cam rigid în a face compromisuri”
Ați făcut compromisuri în viață?
Eu am fost un om cam rigid în a face compromisuri. Nu-mi aduc aminte să fii făcut așa ceva sau, dacă am făcut, au fost „eterice”. Compromisuri care să nu mă încarce cu prea mult cu remușcări. Din cele grosolane nu am făcut niciodată. Am fost un tip pragmatic și întotdeauna a dat roade felul meu de a fi.
Nelu Vlad, solist Trupa Azur: „Ajunsesem să am niște bani de care îmi era și jenă că-i am”
Cum ați ajuns să fiți arestați?
Cred că a început după concertele de la Iași. Ne-am dus, am stat 4 zile și am avut câte 2 concerte pe zi. La final, toți 5 am făcut 125 de mii de lei, cât două Dacii la momentul respectiv. Ajunsesem să am niște bani de care îmi era și jenă că-i am. Cu timpul am atras atenția și a venit peste noi legea 18, ilicitul. Atunci am fost luați de acasă, toți, într-o dimineață. Au venit 5 dube de poliție și ne-au dus în subsolul poliției. Ne-au ținut 12 ore și am avut noroc cu procuroarea județului Brăila și cea de la Galați, și cu șeful securității. Ei ne iubeau și, la presiunea acestora, am fost lăsați în pace. Ne iubeau mai mult decât le permitea funcția și gradul.
Nelu Vlad: „Eram fenomenul Azur, aș fi putut să-mi iau lumea în cap”
A existat vreun moment, în viața dumneavoastră, când v-ați simțit celebru?
Nu am avut curajul să mă gândesc la asta. Eu eram venit dintr-o altă lume, nu aveam nici școli de muzică nici Conservator. M-am mulțumit cu ce mi-a dat Dumnezeu, deși soarta m-a adus, ani buni, pe primul loc în top. Eram fenomenul Azur, aș fi putut să-mi iau lumea în cap. Dar atâta timp cât pe lume exista Dolănescu, Irina Loghin, cum puteam eu să cred că sunt celebru? Era o inepție din start. Nu mă voi considera niciodată celebru, i-am respectat pe toți cei dinaintea și din urma mea. Nimeni nu m-a acuzat de grandomanie sau de preamărire și asta mi-a adus foarte multă liniște.
Foto: Nelu Vlad
Ultima modificare septembrie 6, 2023 9:52 am