Natalia Guberna, celebra solistă de muzică ușoară din anii 80, nu a visat că va ajunge pe scenă. Chiar dacă la vârsta de 5 ani se urca pe cada din baie și le cânta vecinilor, visul ei a fost să devină stewardesă sau secretară. Anii au trecut, viața i-a creionat alt drum, iar Natalia Guberna a devenit „stăpâna șlagărelor„ din România. „Muzica mi-a dat acel suport moral în momentele grele ale vieții. Este o altă lume, o lume frumoasă unde nu mă atinge nimeni și unde am avut ceva de spus pentru oameni”, mărturisește Natalia Guberna.
Natalia Guberna, celebra solistă din România care făcea furori în anii 80, își amintește, în exclusivitate pentru UNICA.ro, despre perioada în care a cântat, alături de Carmen Harra, în trupa de fete Trio Express. „A fost dificilă acea perioadă, deoarece Carmen Mureșan, acum Harra, era tipicară, exigență și perfecționistă iar eu puțin mai rebelă. Erau momente când nu-mi convenea ceva și mă revoltam”, povestește artista. Natalia Guberna, în vârstă de 66 de ani, vorbește despre reacția tatălui ei, care i-a interzis să facă muzică, în momentul în care i-a auzit prima piesă la radio.
Natalia Guberna: „Tata era împotriva muzicii, dar acum realizez că el, de fapt, era împotriva mediului în care urma să intru”
Natalia Guberna își aduce aminte și de perioada comunistă, plină de cenzură. Unele trupe de rock erau interzise la televiziunea de stat și „în perioada aceea nu aveai voie să porți cercei lungi, fustă scurtă, să te miști prea mult și să nu-ți intre părul în ochi”. Cu toate aceste piedici, celebra solistă recunoaște că a prins exact trenul care a trebuit, la momentul potrivit, și că nu regretă absolut nimic.
„Viața mea a fost frumoasă, nu am făcut compromisuri, nu am distrus căsnicii. Regret, cu ghilimelele de rigoare, că n-am avut un bărbat lângă mine care să mă încurajeze, să fie mândru de mine, să mă iubească așa cum sunt eu”, mărturisește Natalia Guberna.
Natalia Guberna nu a fost căsătorită niciodată și spune că nu regretă. Uneori și-ar fi dorit să existe un bărbat în viața ei care s-o iubească și s-o încurajeze, dar spune că faptul că a făcut totul singură i-a dat un sentiment de bine și de putere. Natalia Guberna își aduce aminte de cele mai grele momente din viață și ne spune ce regretă cel mai mult.
Natalia Guberna, despre perioada Trio Express: „Carmen Mureșan, acum Harra, era exigentă și perfecționistă iar eu puțin mai rebelă”
Ce îți mai aduci aminte din perioada Trio Express? Cum te înțelegeai cu colegele tale, Carmen Mureșan și Zoe Câmpeanu?
Perioada Trio Express a fost de scurtă durată, doar două luni de zile. Titus Munteanu tot schimba componența grupului și a dorit să facă o formație unde fiecare fată să fie și solistă. A fost dificilă acea perioadă, deoarece Carmen Mureșan, acum Harra, era tipicară, exigentă și perfecționistă iar eu puțin mai rebelă. Erau momente când nu-mi convenea ceva și mă revoltam.
Până la urmă, însă, acea perioadă a fost benefică pentru că am mai învățat câte ceva, mai ales de la Carmen care era o persoană foarte puternică și energică. Nu a ținut mult colaborarea pentru că existau discuții, de multe ori, pentru că în unele cântece vocea întâi o făceam eu. Carmen înființase grupul, ea era lider, iar eu eram mică și rebelă. Chiar dacă au existat atunci discuții noi am rămas prietene. La un moment dat a vrut să refacă grupul, m-a solicitat, dar deja prinsesem gustul de a cânta solo.
Îți mai aduci aminte o întâmplare haioasă sau nu de pe scenă?
Ca solistă îmi aduc aminte de o întâmplare tristă, i-aș spune. Cântam la Teatrul Constantin Tănase, cu orchestra. Jucam într-un spectacol unde Puiu Călinescu avea rol principal iar Oana Sârbu era la începutul carierei. „Idolul femeilor” se numea spectacolul. Cântam și, instantaneu, mi-a dispărut glasul, nu am mai putut să cânt. Mimam către public că nu merge microfonul, dar de fapt eu nu mai puteam să scot niciun sunet.
Natalia Guberna vorbește despre cenzura comunistă: „Nu aveai voie să porți cercei lungi, fustă scurtă, să te miști prea mult și să-ți intre părul în ochi”
O mare parte din cariera ta s-a desfășurat în vremea regimului comunist. Ai avut vreodată de-a face cu cenzură? La tv trebuia să respecți niște reguli că să poți apărea?
În perioada aceea nu aveai voie să porți cercei lungi, fustă scurtă, să te miști prea mult și să nu-ți între părul în ochi. Totul se făcea ca la carte. Cu toate aceste restricții am avut șansa să apar. Mă iubea camera, eram frumușică, cumințică, nici de dansat nu dansam mult. De exemplu alți colegi de-ai mei, Iris, nu aveau voia să apară, cam nimeni din muzica rock. Eu am avut șansa să iau acest tren și am fost prezentă în multe emisiuni de pe vremea aceea.
În viață există un moment potrivit pentru fiecare om, pentru fiecare artist în cazul meu. Am crescut apoi, după 89, am stagnat. Au apărut alți soliști, libertatea. Nu m-am simțit dată la o parte pentru că, în definitiv, din urmă venea noua generație de artiști. Mi-am cunoscut foarte bine limitele și mi-a plăcut ce venea din urma mea.
„Unii oameni, când mă întâlneau pe stradă, îmi spuneau că sunt mult mai tânără în realitate”
Consideri că frumusețea te-a ajutat în cariera pe care ți-ai ales-o?
Da, contează foarte mult cum apari pe scenă, mai ales în concerte. Sunt persoane frumoase în viața de zi cu zi, dar care pe ecran nu spun nimic. Eu am fost foarte telegenică, luminoasă. Unii oameni, când mă întâlneau pe stradă, îmi spuneau că sunt mult mai tânără în realitate.
Natalia Guberna: „Muzica mi-a dat acel suport moral în momentele grele ale vieții”
Cum era Natalia Guberna la 20 de ani și cum este astăzi? Ce crezi că ai câștigat și ce simți că ai pierdut?
La 20 de ani am câștigat faptul că am avut această oportunitate, acest talent. Asta m-a ajutat să trăiesc frumos, muzica mi-a dat acel suport moral în momentele grele ale vieții. Este o altă lume, o lume frumoasă unde nu mă atinge nimeni și unde am avut ceva de spus pentru oameni.
Acum sunt aceeași Natalia Guberna de la 20 de ani, mă bucur de ce e frumos, îmi fac viața frumoasă bucurându-mă de ce am în jur. De lucrurile frumoase, artiștii care există, natură, mâncare. Sunt un om normal și am sufletul ușor, interiorul meu este liniștit.
Natalia Guberna: „Regret, în ghilimele, că n-am avut un bărbat lângă mine care să mă încurajeze, să fie mândru de mine, să mă iubească așa cum sunt eu”
Mereu ai fost veselă, pozitivă, zâmbitoare. Ai, totuși, vreun vis neîmplinit, vreun regret?
Sincer să spun, nu. Dacă te referi la familie, „regret” că n-am avut un bărbat lângă mine care să mă încurajeze, să fie mândru de mine, să mă iubească așa cum sunt eu. Mi-ar fi plăcut să fie pentru că viața este făcută dintr-un bărbat și o femeie. Dar puterea, energia, credința și faptul că sunt pozitivă m-au ajutat să mă descurc în viață și să nu regret că sunt singură. Singurătatea îți aduce, de multe ori, acea bucurie interioară că poți face totul tu, fără sprijinul unui bărbat.
„Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge pe scenă, îmi doream să fiu stewardesă”
Ai știut că vei fi cântăreața încă de când erai mică?
Când eram mică nu m-am gândit niciodată că voi ajunge pe scenă. Îmi doream să fiu stewardesă, învățătoare sau secretară. Secretară am reușit să ajung (râde). La botez am ales oglinda, mărgelele și un creion și iată că s-au potrivit toate.
Natalia Guberna își rememorează copilăria
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
Când eram copil mama și tata lucrau. Am fost crescută la bloc pentru că ne-au demolat casa și atunci ne-am mutat. Mama mă încuia într-o singură cameră, cu baia la dispoziție, și pleca la muncă. Eu mă jucam toată ziua, aveam reviste cu manechine și, când mă plictiseam, mă duceam în baie. Mă suiam pe cadă, scoteam nasul afară pe geam și cântam „ale tale, ale tale sunt pe lume florile”.
O vecină i-a spus mamei că ies pe balcon și cânt. Mama m-a întrebat ce fac de mă aude vecina și atunci i-am arătat. S-a speriat și mi-a spus să nu mai fac așa ceva că-mi pot rupe picioarele. Aveam doar 5 ani atunci. Apoi am fost un copil cu cheia de gât, noroc că aveam școala lângă bloc. În clasa întâi aveam o învățătoare blondă, mereu nervoasă, care dădea cu rigla în catedră. Am venit și eu acasă și am dat cu rigla în masă, doar că avea geam și l-am spart.
„Tata credea că sunt naivă și nu dorea să o iau pe căi greșite”
Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?
Mama a fost bună și înțelegătoare, dar nu mă duceam la niciunul. Mama mă încuraja, era copilăroasă și mă enerva uneori. Eu am semănat cu tata, era mai dur. Îmi plăcea muzica, eram rebelă, dar un copil cuminte. Țin minte că era undeva prin 76, tocmai înregistrasem piesa lui Cornel Fugaru, „Am numai 16 ani” și a fost primul meu cântec difuzat la radio.
La un moment dat era o discuție mai aprinsă în casă, tata ne certa pe mine și pe mama și radioul era deschis. Dintr-o dată am auzit cântecul iar tata a rămas șocat, a amuțit. Nu-i venea să creadă că copilului său, căruia îi interzisese să cânte, îi era difuzată o piesă la radio. Tată era împotriva muzicii, dar acum realizez că el, de fapt, era împotriva mediului în care urma să intru. Voia să mă protejeze de compromisuri și de alte lucruri. Credea că sunt naivă și nu dorea să o iau pe căi greșite.
Părinții nu au felicitat-o niciodată pe Natalia Guberna pentru succesul ei
Părinții tăi veneau la concertele tale?
Părinții mei au fost la spectacole, dar nu mi-au zis niciodată „Bravo”. Când venea tata la lansările mele de albume amuțea. Până la urmă mi-am dat seama că, de fapt, era timid, de aia nu putea să-mi spună nimic. Se supăra, tuna și fulgera, dar nu știa să facă complimente. Poate pe mine m-a ambiționat chestia asta, eram atât de puternică încât îl blocam. Poate și atitudinea mea l-a determinat să nu spună nimic.
Viața mea a fost frumoasă. Nu am făcut compromisuri, nu am distrus căsnicii. Am respectul publicului, îl respect și-l voi respecta iar acum mă bucur de noile talente. Mă înconjor de frumos și Dumnezeu îmi dă putere. Este foarte important să fim OAMENI cu cei din jurul nostru.
Natalia Guberna: „În momentele de șoc am fost puternică”
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
Am credință, sunt puternică, deci chiar dacă mi-a fost greu am trecut mai departe. Sunt și sensibilă, ca orice om și mă pierd în chestii mărunte, dar în momentele de șoc am fost puternică. Au existat cumpene cu părinții, cu sănătatea, cu oamenii care m-au dezamăgit, dar am am trecut peste, chiar dacă nu am uitat. Am considerat mereu că oamenii greșesc, au momente proaste, probleme. Când apari în fața lor au tendința de a se răzbuna pe tine chiar dacă nu ești de vină.
Am fost singură și nu a mai existat nimeni să influențeze ce gândeam. Cred că a fost și este, în continuare, bine. Sunt un om sănătos mintal, mă gândesc că oamenii au probleme și că nu sunt eu vinovată pentru ce li se întâmplă și atunci sufăr mai puțin.
„Cel mai mare defect este că sunt pripită și regret faptul că, în viață, nu am fost mai tupeistă”
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Calitatea mea cea mai mare este că înțeleg oamenii, empatia. Nu există să nu rezolv ce am de făcut. Îmi place să lămuresc totul, să știu de la ce pornesc anumite discuții pentru că nimic nu este întâmplător, totul are o motivație. Cel mai mare defect este că sunt pripită și regret faptul că, în viață, nu am fost mai tupeistă. Trebuia să fiu mai îndrăzneață.
Ai făcut compromisuri în viață?
Da, am făcut, dar de puține ori. Dacă trebuia să mă duc într-un loc unde nu mă simțeam bine, a doua oară nu mai mergeam.
Ce nu-ți place să faci?
Să port discuții lungi. Lămurim ce e de lămurit, albă sau neagră, nu există gri. Nu-mi plac comentariile inutile, mi se pare că-mi pierd energia.
Dacă ai putea s-o iei de la început, ce greșeală te-ai feri să mai repeți?
Greșeala că nu i-am spus mamei mele niște momente din viața mea. Am făcut-o ca s-o protejez.
Natalia Guberna: „Viața mea a fost frumoasă, nu am făcut compromisuri, nu am distrus căsnicii”
Ce vei face în perioada următoare?
Spectacole nu am, dar sunt evenimente la care sunt invitată și unde mai cânt. Teatrul Tănase a organizat o serie de spectacole cu înmânări de premii pentru cei care au colaborat acolo. Au omagiat mai mulți colaboratori care au prestat la ei. Am fost și eu omagiată și a fost un regal, o bucurie să-mi aduc aminte de toate momentele trăite în cei patru ani de colaborare.
M-am simțit parte din teatrul de revistă, m-am simțit artistă. Bițu Fălticineanu și Puiu Călinescu m-au apreciat mereu, nu mi-au făcut niciodată vreo observație iar acest lucru a însemnat foarte mult. Mi-am dat seama că sunt talentată și că am carismă pe scenă.
Ultima modificare august 7, 2024 1:33 pm