Nadine a crescut la orfelinat o bună perioadă din viață și spune că i-au trebuit ani de terapie pentru a scăpa de amintirea acelei perioade, una deloc ușoară. Vedeta avea șase ani când și-a pierdut mama și a fost dusă de bunică într-un centru de plasament, deși a implorat-o să nu facă asta. Chiar dacă anii au trecut, Nadine nu a uitat nici prima și nici ultima zi petrecută acolo.
Astăzi, consideră că e o tortură să duci un orfan de sărbători într-o familie și apoi să îl întorci la viața lui de dinainte. Nadine recunoaște că a făcut multă vreme terapie și tot nu părea să fie de ajuns pentru a scăpa de amintirea unor vremuri groaznice. A reușit să lase trecutul în urmă atunci când a întâlnit un om care să o iubească așa cum merită.
VEZI De ce consideră Nadine că nu e un gest nobil să iei acasă, de sărbători, un orfan
”Nu știu dacă se mai practică torturarea orfanilor de sărbători cu luatul acasă de buni samariteni și adusul înapoi la finalul sărbătorilor. Dacă încă se mai întâmplă, permite-mi să explic:
Un om (cuplu/familie) îl aduce acasă pe un copil de la casa de copii pentru că așa cred ei că e bine pentru acel copil – să vadă și el cum e într-o familie. Intenția este una bună, la prima mână, însă efectele asupra copilului sunt devastatoare.
1. Cei mai mulți copii știu cum este într-o familie. Știu ce înseamnă să aibă frați, părinți, bunici, un brad, unchi și mătuși. Ei însă nu mai au toate astea pentru că ceva s-a întâmplat și nimeni nu vrea să-și asume copilul. Familia samariteanului este o nostalgie dureroasă, cu atât mai mult cu cât după sărbători se va întoarce la a fi singur și neglijat.
2. Cei care nu știu ce înseamnă o familie o vor vedea pe cea a bunului samaritean și își vor dori să facă parte din ea, și aici se complică dramatic lucrurile pentru acel pui de om al nimănui.
Înainte să plece, i se va face un mic instructaj de către îngrijitorii de la cămin. Îi vor da mici detalii de cum să se poarte pentru a mai fi luat și altădată. Și atunci, copilul, în inocența și naivitatea lui, va începe să facă niște planuri care îl vor face irezistibil în fața acelor adulți care, cu siguranță, vor decide să-l păstreze, și uite așa se termină odată coșmarul vieții lui”, spune Nadine, pe o rețea de socializare.
„Va primi o cameră, un pat, un loc să-și pună hăinuțele și multe priviri milostive”
Copilul va fi urât de ceilalți pentru că petrece sărbătorile într-un alt loc. Aceștia vor simți că nu sunt atât de norocoși pentru a avea parte de acest privilegiu. ”Copilul va pleca în înghiontiturile jucăușe și pline de pizmă ale celorlalți copii care nu au fost atât de „norocoși” să fie și ei aleși pentru a-și petrece sărbătorile în sânul unei familii iubitoare.
Odată ajuns la casa samariteanului, va primi o cameră, un pat, un loc să-și pună hăinuțele. Va primi și câteva cadouri, îmbrățișări și multe priviri milostive.
Va fi centrul atenției, spre frustrarea copiilor samariteanului, care nu vor înțelege ce e așa mare lucru cu acest copil care vine și ocupă atât de mult timp și spațiu în familia lor”, susține vedeta.
„Orfanul va trece prin toate cu grija de a nu greși cu ceva, astfel încât să nu-l ducă înapoi”
Nici viața orfanului în familia care îl găzduiește de sărbători nu va fi una ușoară. Acesta va încerca să nu greșească în această perioadă și va trăi mereu cu speranța că, dacă lucrurile merg bine, poate fi oprit.
”Orfanul însă nu va observa mai nimic din toate câte i se întâmplă. Orfanul va trece prin toate cu grija de a nu greși cu ceva, astfel încât să nu-l ducă înapoi. În consecință, va avea grijă să nu mănânce prea mult, să nu vorbească prea mult, să nu consume prea multă apă, să nu doarmă prea mult, să nu lase nicio urmă a prezenței sale. Dacă nu lasă nicio urmă, dacă nici nu se observă ca există, dacă e ca și cum nu ar fi, atunci ce motiv ar avea să îl întoarcă la casa de copii?
După o săptămână, schimonosit de atâta mascaradă, copilul revine la casa de copii cu promisiunea că îl vor mai lua și altă dată”, afirmă Nadine.
Nadine, despre suferința copilului orfan
Apoi, când va avea din nou ocazia, familia respectivă va decide să ia acasă un alt orfan, asta spre dezamăgirea primului, care e într-o continuă așteptare. ”Și copilul așteaptă. Trece anul, iar samariteanul a văzut cum e cu o fetiță, acum vrea și să dea șansa și unui băiețel, pentru că așa are el suflet mare.
Copilului care încă așteaptă i se va fi confirmat că nu este suficient de bun pentru a rămâne într-o familie. Nu merită efortul de a i se face loc într-o familie. Se va face mare și…”, adaugă Nadine.
Nadine: „Cinci ani de terapie nu mi-au ajuns pentru a pricepe că merit să am o familie”
Vedeta povestește că a avut nevoie de ani de terapie pentru că suferințele la care fusese supusă o făcuseră să considere că nu merită să aibă o familie. Un om a schimbat toate astea. ”Cinci ani de terapie nu mi-au ajuns pentru a pricepe că merit să am o familie. Că merit efortul de a mi se face loc într-o casă.
De fapt, mi-au ieșit toate astea atunci când eu am făcut casa și când, mulțumesc lui Dumnezeu, am găsit un om care să mă iubească exact așa cum sunt. Altfel, încă îmi mai așteptam samaritenii. Acum îi înțeleg, nu aveau informație. Credeau că ne fac un bine, când de fapt au mai bătut un cui în viitoarele noastre depresii profunde.
Soluția: Dezvoltă o relație reală cu copilul. Nu te duce doar de sărbători, du-te și în restul anului. Ajută copilul la lecții, află despre viața lui, vorbește cu el, cunoaște-l și rămâi constant. Constanța va face diferența în calitatea vieții acelui copil, dar și a relației voastre. Orfanul nu dă doi bani pe sărbătorile vieții dacă prețul este să vină, să i se dea pe la nas cu cât de bine poate fi la alții, pentru că apoi să se întoarcă la orfelinat”, încheie Nadine.
Ultima modificare decembrie 15, 2023 1:26 pm