Anca Androne, interpreta Luminiței, din comedia romantică ”Lasă-mă, îmi place! Camera 609”, a acordat un interviu în exclusivitate pentru UNICA.RO, în care a vorbit deschis despre culisele vieții de actor, dar și decizia de a se muta din București, căsnicia de peste 30 de ani cu Emil Hoștină și despre fiica lor, Lara. De-a lungul timpului, actrița a jucat atât în producții cu bugete generoase, cât și în filme independente, în condiții dificile.
Anca Androne ne-a vorbit despre pregătirile minuțioase pe care le derulează înainte de a intra pe platourile de filmare ale serialului de la Antena 1. Noul sezon Lasă-mă, îmi place! Camera 609 începe vineri, 12 ianuarie, de la 20.30.
Anca Androne: „Dacă nu e miză mare, nu are niciun sens să joci”
Cât de ofertant este pentru tine personajul Luminița din comedia romantică: Lasă-mă, îmi place! Camera 609?
VEZI Luminița, o nouă provocare, și ce bine că-i așa. Ludică, agresivă, pusă pe şotii, adoră cursa în care a intrat! Așa că m-am „pricopsit” cu un personaj complex, pe care l-am complicat și eu cât am putut, pentru că dacă nu e miză mare, nu are niciun sens să joci.
Poți să ne familiarizezi cu modul de lucru la un serial, cum decurge o zi de filmare? Cât timp aloci pentru pregătirea secvențelor pentru ziua următoare?
Lucrul la un serial e mai solicitant decât ţi-ai putea imagina. Eu, ca să fac față ritmului mai mult decât alert în care se filmează, mă pregătesc foarte serios în ziua precedentă. În weekend verific toate secvențele pe care le am de filmat în săptămâna care urmează, le citesc, mă gândesc la ele, le port oarecum cu mine, caut soluții cât mai noi și neașteptate pentru fiecare dintre ele. Nu mai zic de text, care trebuie ştiut în ziua filmării.
Ziua începe evident la machiaj, păr, costume, repetiții și filmarea propriu-zisă. Când se dă acțiune ești prezent total, cu toată atenția, talentul, inspirația şi energia.
Citește și: Celebritățile care au dat stresul din Capitală pe viața la țară: „Parcă sunt cu 10 ani mai tânăr”
Anca Androne: „Am vrut să ne protejăm cât se poate de mult copilul”
De ce ai ales să te muți din București? Ce a determinat luarea acestei decizii și cum te descurci cu deplasările la teatru, la filmări?
Ne-am mutat din București pentru că aerul de aici e mai respirabil și am vrut să ne protejăm cât se poate de mult copilul. E adevărat, duc dorul metroului, a vieții sociale, „a centrului”.
De cele mai multe ori la teatru funcționam la ore atipice, așa că nu stau în trafic mai mult decât aş sta dacă aș veni din cartierele bucureștene şi pentru că filmările sunt și ele în afara Bucureștiului, asta face ca lucrurile să se simplifice, chiar să fiu privilegiată.
Afirmai că pentru meseria de actor trebuie să ai un psihic puternic. De-a lungul carierei, au existat momente în care ai simțit că cedezi? Cum te-ai remontat?
Da, așa e, puterea trebuie s-o ai mai ales când nu lucrezi, între proiecte. Atunci e cel mai greu, când trăieşti în incertitudine. Încerc să acumulez lucruri care să mă ajute să evoluez, aşa mă remontez, învăţând.
Ai jucat în filme americane și franțuzești. Cum este să lucrezi în producții străine, cu actori celebri? Cum sunt ei ca oameni?
Am jucat în tot felul de producții străine și nu e o regulă pentru toate. Nu e ”la ei” și ”la noi”. Am jucat și în producții cu bugete foarte mari, unde toate departamentele aveau mai mulți oameni decât era nevoie și atunci totul mergea ca uns, dar chiar şi-aşa erau momente de criză, probabil inevitabile, când te bazezi atât de mult pe creativitate, inspirație… dar și în filme independente, în condiții extraordinar de grele, cu echipă redusă la minimum și cu timpul drămuit. Actorii celebri nu sunt așa diferiți de ceilalţi, evident, sau eu nu m-am întâlnit cu actori atât de celebri. Au umor, ironie, autoironie, gânduri care îi preocupă, filozofeli, ca noi toți.
Regreți vreo decizie luată pe plan profesional? Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce ai schimba?
Profesia asta este mai mult sau mai puțin o loterie. Nu prea ai de ales, aștepți și te rogi să vină proiectele şi întâlnirile care te pot duce mai departe, şi ca actor, și ca om, proiecte care să te provoace, să te împlinească, să te ajute să descoperi, să înțelegi mai bine lumea în care trăiești. Nu prea mă gândesc la trecut, mi se pare inutil, oricum de schimbat nu se mai poate schimba nimic.
Care a fost cea mai dură lecție pe care viața ți-a lansat-o?
Lecțiile cele mai dure pe care viața ni le dă, nu scapă nimeni de asta, sunt pierderile celor dragi. Și dacă se întâmplă și când nu ești pregatit, prea tânăr, e complicat. Dar făcând parte din viață, trebuie să le integrăm și să-nvăţăm din ele cât se poate de mult.
Cum și-a cunoscut Anca Androne soțul
Ai o căsnicie de peste 3 decenii cu un coleg de breaslă, Emil Hoștină. Cum a început povestea de iubire?
Da… ne-am întâlnit pe holurile Facultății de teatru și de acolo a început călătoria.
Consideri că este un atu faptul că partenerul de viață lucrează în același domeniu sau, dimpotrivă, problemele ivite pe parcurs au fost la indigo?
Pentru noi a fost important că am avut actoria ca pasiune majoră, am avut mereu despre ce vorbi, dezbate, analiza. Și nu, problemele nu au fost aceleași, am avut parcursuri, evoluţii diferite, ne-am confruntat cu alte tipuri de provocări.
Cum este să joci pe scenă cu soțul?
Nu prea ne-am întâlnit pe scenă, am jucat într-un serial englezesc „Utopia” amândoi, dar în episoade diferite.
Ce șanse sunt ca fiica voastră, Lara, să vă calce pe urme? Ce talente are? O vei susține dacă va alege actoria sau vei încerca să o îndrepți spre un alt domeniu?
Deocamdată nu-mi dau seama care sunt talentele ei, încearcă o grămadă de chestii, îi plac majoritatea. Cred ca e bună la limbile străine. Cât privește domeniul ăsta, nu mă gândesc încă, viața o va duce pe ea unde trebuie, noi suntem pe lângă s-o susținem.
Pe tine ce te-a atras la această meserie?
E fascinant să poți sonda atât de multe, de variate și extrem de diferite destine, fără să te pui în pericol până la urmă sau până la capăt.
Anca Androne: „Nu am avut bonă, Lara nu a fost niciodată la program prelungit”
Vă ajută cineva la creșterea fetiței?
Da, am avut mereu familia aproape, dar am vrut să facem cât mai mult singuri, să ne bucurăm de fiecare etapă a Larei, cât se poate de mult. Nu am avut bonă, nu a fost niciodată la program prelungit, e adevărat, ne permite și meseria lucrul ăsta.
Sursa foto: PR/ Instagram
Ultima modificare ianuarie 4, 2024 4:27 pm