În „Pororoca“, film care a avut premiera pe 19 ianuarie, talentatul actor face un rol de excepție, care arată cât de greu este uneori să fii părinte. Pentru rol, Bogdan Dumitrache a slăbit 10 kg. Iar pentru prestația sa actoricească, Bogdan a și fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la San Sebastian. Iată un interviu cu Bogdan Dumitrache despre Pororoca, apărut în revista Unica, ediția ianuarie 2018.
La primirea trofeului de la San Sebastian, le-ai mulțumit regizorului Constantin Popescu și fetelor tale. Cum te-au ajutat fiecare dintre ei să-ți construiești rolul?
Constantin Popescu mi-a oferit cel mai frumos rol pe care am avut ocazia să-l joc în cariera mea de până acum. Copiii mei m-au ajutat să mă apropii de personaj și să înțeleg prin ce trece acest om.
Ca părinte, ce lucruri ai învățat de la fiicele tale?
Să mă bucur, să-mi amintesc că totul se învață și se construiește pas cu pas.
Care este proporția dintre realism și ficțiune din filmul „Pororoca“?
„Pororoca“ este un film de ficțiune executat într-o cheie realistă. Nici eu, nici Constantin nu am trecut vreodată prin situații apropiate de cea prin care trece personajul (Tudor Ionescu), cu toate astea am imaginat o poveste posibilă, ba chiar probabilă. Mi-aș dori ca, la sfârșit, spectatorii să spună: și eu aș fi reacționat la fel, dacă aș fi fost în locul lui.
Explică-ne, pe scurt, simbolistica titlului filmului.
Pororoca este un fenomen care se întâmplă în delta râului Amazon, în timpul căruia valuri din Oceanul Atlantic urcă pe râu, spre continent, creând senzația unei curgeri împotriva firii, în amonte. Ăi viața familiei Ionescu este cu totul dată peste cap în momentul pierderii fetiței, totul este împotriva firii.
Dă-ne trei motive pentru care ar trebui să mergem să vedem filmul.
Este un film la care te vei gândi mult timp după. Asta cred că întrunește mai mult de trei motive.
Povestește-ne o întâmplare care ți-a reținut atenția la filmări.
Filmarea a avut două etape: prima a durat 4 săptămâni, după care am făcut pauză 5 săptămâni și apoi am mai filmat încă 3. În această pauză am slăbit 10 kg și a fost un exercițiu pe care nu o să-l uit prea curând. Rolurile cu transformare fizică sunt rare și din nou trebuie să-i mulțumesc lui Constantin.
Nu de mult, a avut premiera și „Marița“, un alt film în care joci. Spune-ne câteva cuvinte și despre acest rol.
În „Marița“ sunt fratele mare dintr-o familie cu trei copii, părăsiți în copilărie de tată și cu care acum se întâlnesc la masă, de Crăciun. După câteva pahare, cei patru încep să-și spună lucruri pe care le-au reținut în toți acești ani, mai în glumă, mai în serios. Mi-a plăcut umorul lui Cristi Iftime, dar și felul în care a disecat și a ales să arate relația dintre ei, povestea nefiind tocmai veselă.
Completează, te rog, propozițiile de mai jos:
Cea mai mare teamă a mea, ca părinte, este… să nu-mi pot vedea copiii.
Dacă aș putea, i-aș da un Oscar lui… Vlad Ivanov, pentru rolul din filmul „Câini“.
Cea mai mare calitate a mea este… empatia.
Puțină lume știe despre mine că… am fost cercetaș.