Mirela Zeța: „Bărbatul ideal este cel din vise. Am încetat să visez la cai verzi pe pereți” / Exclusiv

Pe Mirela Zeța mulți o știu din serialul TV „Mondenii”, dar poate fi văzută, din toamnă, la Teatrul de Comedie, unde joacă în mai multe piese. Într-un inteviu exclusiv pentru UNICA.RO, actrița dezvăluie detalii neștiute din viața și cariera ei. Recunoște că o femeie sinceră și asumată denotă o persoană matură și își amintește că a avut emoții uriașe atunci când a jucat primul rol din viața ei.

În plan personal, Mirela Zeta (41 ani) mizează pe cartea discreției și mărturisește că bărbatul ideal există „în vise”. Aflăm de la actriță că nu a acceptat vreun compromis și că cea mai bună decizie din viața ei a fost să plece din liceul de unde a fost exmatriculată, pentru că a pozat topless.

Mirela Zeța: „O femeie asumată și sinceră este un semn al maturității”

Cum merge emisiunea de la TVR?

Colaborarea mea cu Televiziunea Română a început acum foarte mulți ani, de pe vremea când eram în facultate mai exact anul 2. Jucam într-un serial numit „Ultimul stinge lumina”, alături de colegi de clasă și profesori de actorie. Această colaborare a rămas în sufletul meu datorită oamenilor pasionați de meserie, în special de teatru. Au fost multe momente de-a lungul timpului frumoase în colaborarea noastră. Emisiunea pe care o prezint acum cu Dragoș Huluba, și el coleg de teatru, este încă un episod frumos între Televiziune și noi, actorii.

Ești o femeie asumată, sinceră. De unde toată naturalețea asta, nonconformismul?

O femeie asumată și sinceră este un semn al maturității mai degrabă decât al nonconformismului. Cred că naturalețea este o valoare intrinsecă. Ne naștem așa. Mai apoi intervine frica de a nu fi acceptat, intervin sincopele între ceea ce ești sau cine ești și ce vrei să pari a fi. Lungul și costisitorul drum către tine este de durată, mai degrabă de cursa lungă, atât cât durează clipa ta pe pământ.

„Credeam ca iubirea este salvarea sufletului meu”

De mică ai șocat, ai fost exmatriculată în liceu pentru că ai pozat topless…

În copilărie eram timidă și introvertită, poate asta sa șocheze pe cineva? Probabil am înțeles devreme că nu trebuie sa mă supun tuturor părerilor despre cum trebuie trăită viața. Am considerat că viața nu se trăiește la indigo. Am fost, în adolescență, o visătoare care credea ca iubirea este salvarea sufletului meu. Incă mai cred asta.

Din fericire pot spune acum ca valorile idealizate pe care părinții mei mi le-au insuflat, și care au fost încercate de multe ori intr-o lume ieșită proaspăt din comunism, au capatat rădăcini și nu m-au părăsit niciodată.

„Am ales să plec dintr-o instituție școlară coruptă la nivel înalt”

Ai reușit, vreodată, să „închizi” gura lumii? Sau ai avut lucruri mult mai importante de făcut?

Nu mi-am dorit să închid gura nimănui pentru că oamenii sunt pe pământ să vorbească. Uneori prost informați, haotici, lipsiți de empatie. Alteori de plictiseală sau pentru că au certitudini. Sau pentru că pur și simplu au nevoie să-și înțeleagă propria perspectivă asupra vieții cu tot ce cuprinde ea.

Din fericire am ales să plec dintr-o instituție școlară corupta la nivel înalt, care nu putea sa vadă adevăratele probleme ale adolescenților. Nepregătită și fără o formare sănătoasă sau în a modela o perspectivă asupra vieții. O schemă destul de găunoasă după un regim totalitar care se baza pe niște cârje morale lipsite de conținut.

Și ai mers la UNATC.

Da, facultatea UNATC a fost cadrul perfect al dezvăluirii tuturor putințelor și neputințelor. Mentale, sufletești și chiar fizice. A fost acel „acasă” în care poți explora, fără frică, limitele înțelegerii noastre asupra naturii umane. În care suferința sau fericirea nu sunt judecate sau cântărite după schemele înguste ale prejudecăților noastre.

Mirela Zeța și primul rol: „Am avut emoții cât un ocean”

Primul film, „Restul e tăcere”. În afară de episodul care a dus la probleme la școală, îți mai aduci aminte vreo întâmplare de la filmari? De emoțiile de atunci?

„Restul e tăcere”, primul film în care am jucat, a fost o bucurie imensă având în vedere numele regizorului pe care îl admiram în secret de atâta timp. Un scenariu exceptional, o poveste despre o poveste în  care visarea are loc atât pe ecran cât și în afara lui. Am avut emoții cât un ocean pentru ca eram prospăt absolventă a facultății de teatru și voiam să cunosc tot ce era legat de aceasta meserie, atât în teatru cât și în  film. Meseria a fost cea care m-a preocupat și care și azi mă preocupă cel mai mult. Îmi revelează, cu fiecare proiect, lucruri noi și nebănuite despre mine, despre noi, despre realitate și iluzie.

Mirela Zeța, despre perioada Mondenii: „Am învățat să rețin un text de 3 pagini în 10 minute”

Cea mai haioasă sau nu pățanie de la „Mondenii”? Te recunoaște, încă, lumea pe stradă?

„Mondenii” a fost o perioadă de training foarte frumoasă alături de colegii mei de clasă, cu un regizor coleg de an cu noi. Acolo am învățat să rețin un text de 3 pagini în 10 minute, să improvizez atunci când era nevoie de aportul meu în crearea unei situații amuzante. Acolo am râs cel mai mult cu colegii mei pentru că situațiile atingeau limita absurdului uneori. Eram tineri și puneam în practică toate exercițiile noastre de concept, dovedeam ca suntem actori profesioniști.

Când te-ai îndrăgostit prima oară?

În clasa întâi m-am îndrăgostit pentru prima oară de blondul, diafanul meu coleg de clasă, Sorin.

Mirela Zeța: „Am încetat de mult să visez la cai verzi pe pereți”

Cum ar trebui să fie bărbatul perfect pentru tine? Și, apropo, l-ai găsit?

Problema cu perfecțiunea este complicată. Este, să zicem, călcâiul lui Ahile astăzi. E destul de periculos să te supui acestei iluzii. Vine la pachet cu imprefecțiunea, altfel ea nu există. Până și inteligența artificială are limitările ei. Bărbatul ideal este cel din vise. Am încetat de mult să visez la cai verzi pe pereți. Asta o pot face doar pe scenă.

Pierderea tatălui, cel mai greu moment pentru Mirela Zeța: „O întâlnire adiacentă cu moartea pe care am privit-o în ochi”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

Cele mai grele momente din viața mea au fost trăite în plin cu crezul că ele îmi vor folosi cândva sau cumva. Au existat multe momente de încercare, dar cel mai dureros a fost când l-am pierdut pe tatăl meu. O întâlnire adiacentă cu moartea pe care am privit-o în ochi. Trecerea prin, sau chiar și pe lângă, face parte dintr-un proces natural. Am înțeles asta și am trăit.

Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?

Apropo de calități, sunt loială. Și cred că sunt încă curioasă să aflu tot felul de lucruri.

„Nu îmi doresc să fiu niciun personaj”

Ești selectivă atunci când îți alegi rolurile?

Sunt selectivă cu contextul în care urmează să îmi fac meseria. Mă intereseza dacă îmi place rolul care mi se propune, textul și contextul. Nu îmi doresc sa fiu niciun personaj. Sunt destul de multe la număr cele jucate pâna acum, așa că ce îmi doresc foarte tare e sa fiu eu. Îmi place să fiu eu. 

Ce îi lipsește teatrului românesc la ora actuală?

Teatrului astăzi îi lipsește misterul, ca atmosferă generală. Uneori îi lipsește un buget semnificativ ca să faci spectacole ceva mai complexe din punct de vedere scenografic. Alteori lipsește direcția și uneori lipsesc din el și actorii.

Ce nu ai face niciodată în viața ta?

Nu aș sări niciodată cu coarda elastic, nu aș umili oameni și nu aș fura de la nimeni nimic.

Mirela Zeța: „Un fan m-a sunat să mă ceară în căsătorie”

Când ai dezamagit cel mai tare si de ce?

Cu siguranță am dezamăgit pe cineva. Îmi aduc aminte de un fan care m-a sunat sa mă ceară în căsătorie… sigur a fost dezamăgit.

Ai făcut compromisuri în viață?

Compromisuri, interesant cuvânt. Ce înseamnă asta? Știu că atunci când a trebuit să accept că nu sunt singură, că mai sunt și alți oameni cu alte nevoi de bun simț, am acceptat ideea de compromis. Dacă te referi la compromisuri majore, în cazul asta am fost și sunt destul de tranșantă. Nu accept.

Ce proiecte ai pentru toamna aceasta?

Joc în continuare la Teatrul de Comedie în Căsătoria, Seful sectorului suflete, Spiritul de familie iar la centrul Cultural lumina în Liliom. Pregătim acum un proiect pentru începutul de septembrie, zguduitor. Planul meu e să nu prea îmi fac planuri pentru că viața e destul de plină și cred ca și ea are planul ei. Pot doar să o completez.

Foto: Mirela Zeța