Minola, fosta componentă a trupei POPS, trăiește cea mai frumoasă perioadă. Artista a devenit mama unui băiețel, pe care l-a botezat recent, și ne face dezvăluiri exclusive despre viața alături de micul Ezra și de soțul ei, Mike.
Într-un interviu oferit pentru UNICA.RO, Minola Szikszai, fosta componentă a trupei de fete POPS, dezvăluie detalii neștiute despre viața de mămică și despre cariera ei din prezent. Artista ne povestește cum a fost la botezul micului Ezra și cum i s-a schimbat viața de când a născut.
Minola, fosta componentă a trupei POPS, a devenit mamă
Despre copilăria ei, aflăm cum se plimba cu Trabantul bunicului și de ce nu avea voie în tabere. La maturitate, Minola Szikszai recunoaște că de multe ori s-a autosabotat și că, în viață, a învățat să nu „tragă” oamenii în direcția ei dacă aceștia nu vor. Fosta componentă a trupei POPS dezvăluie cum a luat naștere proiectul R.U.A, cum l-a cunoscut pe Mike, soțul ei, și cum o răsfață cu preparate culinare delicioase, de fiecare dată când intră în bucătărie.
VEZI Tocmai ți-ai botezat băiețelul, pe Ezra. Cum a fost?
Botezul a fost absolut superb. A fost unul intim, cu cei mai apropiați oameni, vechi prieteni, familie. A fost o petrecere minunată. Înainte de petrecere a avut loc ceremonia, punctul central și cel mai frumos al zilei, la catedrala Sfântul Iosif, catedrala catolică. Am avut un cor minunat care ne-a cântat și ceremonia a fost absolut superbă. Preotul este un om deosebit, cald și bun cu noi.
Ezra, fiind măricel, 7 luni jumătate, a fost extrem de comunicativ, vorbea și râdea foarte mult. Am avut alături de noi nașii, prietena mea cea mai bună și prietenul cel mai bun al lui Mike. La petrecere nu au fost personalități de cancan, dar au fost muzicieni, chitariști, basiști, oameni cu care noi am lucrat în R.U.A. Și un moment important e că s-a reunit trupa POPS, după 20 de ani, am reușit să ne adunăm toate 4.
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
Hm, parcă tot copil sunt (râde). Muzica – lecțiile de chitară, de pian, canto, spectacolele și concursurile – mi-a ocupat mare parte din timpul liber. Îmi plăcea asta foarte mult, dar pentru că am avut noroc să fiu susținută de părinți în aproximativ tot ce mi-am dorit să încerc. Am trecut în revistă dansurile sportive și aici au fost un campionat și veri superbe de cantonament la mare. Au urmat dansurile moderne și nici o realizare în această direcție. Nu intram nicicum în trupa de profesionișți.
”Mergeam cu un Trabant delicios peste tot cu bunicul să repare frigiderele clienților”
Și în afară de „muncă”?
Ca orice copil îmi plăcea să mă joc, să merg la bunici doar când aveam eu chef. Dar asta nu prea intră în discuție, deci eram la ei 3 luni pe vara și la părinții mamei în fiecare weekend, formând tradiții de familie care s-au lăsat adânc amprentate în interiorul meu. Și care mi-au oferit amintiri de neprețuit. În parcul castelului din Carei, la vie unde culegeam fructe, făceam vin și palincă, în piața de fructe, la Tășnad unde mergeam la băi. La Casa de pensii unde lucra bunica mă știau toate doamnele, mergeam cu un Trabant delicios peste tot cu bunicul să repare frigiderele clienților și jucam mult remi cu el. Muuuuult orez cu lapte și multe păpădii culese.
Iar în Timișoara împărțeam cam toate momentele cu verișorul meu, bunica făcându-ne toate poftele dacă dormeam la prânz și nu făceam trăsnăi. Evident trebuia să distrugă careva casa vecinului, sau să ne mai spargem capul. Să facem baie în zile ploioase într-o cadă afară și să aducem tot noroiul în casă și alte asemenea. Pictam cu bunicul, făceam gem de caise, mâncam untură pe pâine cu usturoi și mergeam la biserica catolică duminica.
”Nu aveam voie în tabără să nu îmi cadă cumva o cărămidă în cap”
Și cu părinții mergeai în vacanțe?
Acasă mă jucăm în fața blocului ca tot omul. Nu prea aveam voie în tabăra să nu îmi cadă cumva o cărămidă în cap, dar am prins, totuși, câteva vacanțe de ski cu școala. Și niște ieșiri la Herculane, drumeții cu dirigu care era profesor de geografie. Mergeam cu ai mei cam peste tot, dar în mod special la concerte multe și meciuri de fotbal. O trăsnaie a fost că mi-am modificat prima notă de 9 într-o notă de 10, cu stiloul, și evident nu au fost încântați deloc de minciuna mea senină.
Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?
La mama în mod general și la tata în tot ce a însemnat viața profesională. Mă sfătuiesc cu ei și în prezent în tot ce fac. Relația noastră extrem de apropiată și de prietenie a făcut această comunicare foarte facilă și utilă.
”Lipseam mult de la școală din cauza proiectelor derulate”
Ai fost premiantă ? Ce-ți mai amintești din perioada școlii?
Am fost premiantă în toate clasele primare și am menținut un nivel bun școlar până în facultate. Mă mândresc cu o licență de nota 10. Lipseam mult de la școală din cauza proiectelor derulate. A fost greu să recuperez, dar am depus toate eforturile să nu fiu nepregătită.
Un exemplu este chiar capacitatea pe care am dat-o în cursul turneului Iveco cu Asia și Amadeus din 2003. Seara cântam la Iași și dimineața eram la Timișoara la examen. Tatăl meu mă lua cu mașina din diverse orașe pentru a ajunge la sesiuni, întorcându-mă ulterior la concerte. Cel mai mult am iubit generala și facultatea, pentru că le-am trăit mult mai intens alături de colegi. Liceul a zburat printre anii POPS. Ultimul an de generală a fost în regim home school pentru că eram deja la Bucureșți și nu mai puteam frecventa cursurile. A fost aparte, dar nu cred într-un astfel de sistem.
Minola, justițiară de mică: ”Uram bullying-ul”
Ai fost mai rebelă sau mai timidă?
Rebelă cert. Țin minte că am organizat chiar o petiție pentru scoaterea uniformelor și exprimarea propriei personalități. Mergeam până în pânzele albe dacă simțeam o nedreptate, indiferent dacă asta ar fi însemnat o pedeapsă sau o notă scăzută la purtare. Și uram bullying-ul.
Minola, despre prima iubire: ”Purta hanorace de pluș și era extrem de timid”
Când te-ai îndrăgostit prima oară?
Eu mă îndrăgosteam în fiecare zi, dar prima iubire platonică de școală a fost la 14 ani. Era blond cu ochii albaștri, juca baschet, îi plăceau bicicletele de trick-uri. Purta hanorace de pluș și era extrem de timid. Nu a ținut prea mult, căci am venit la Bucureșți și m-am îndrăgostit din nou. De data asta de un tânăr muzician pe care l-am cunoscut pe platourile Popstars, unde am fost invitate să susținem concurenții. Suntem foarte buni prieteni și acum.
Ce-ți mai aduci aminte din perioada POPS? Mai ai vreo întâmplare de neuitat?
Îmi aduc aminte de anii POPS cu mare drag mereu. Cred că îi datorez acestei perioade multe din ceea ce sunt eu astăzi. Am rămas înzăpezite într-un an fără semnal într-o zona montană aproape de Straja. Ne-a căutat timp de 24h poliția pentru că nu ne-am prezentat la 2 concerte. Totul s-a terminat cu bine, însă părinții și managerul au tras o sperietură serioasă și noi un frig de proporții.
”Cred că sunt un copil ‘neînțărcat, dar nu aș schimba nimic”
Cum a fost mutarea de la Timișoara la București? Țin minte că erai foarte tânără. Te-a speriat ceva sau erai prea entuziasmată?
Am trăit două extreme. Entuziasm mare, dar și temeri legate de schimbări drastice în viață mea de adolescență. Lipsa familiei și a prietenilor au fost cele mai grele provocări, dar au fost rapid înlocuite de efervescență unei noi vieți pe care aveam ocazia să o explorez. Vorbeam de curând cu mama și analizam împreună efectele. Sigur au existat ceva urmări la nivel subconștient care s-au transformat în anxietate la maturitate. Cred că sunt un copil ‘neînțărcat, dar nu aș schimbă nimic.
E clar că o ruptură bruscă (am avut 5 zile la dispoziție să facem această mutare) lasă niște semne, dar semnele le purtăm de obicei pe piele ca amintire a pașilor care ne-au făcut mai puternici. Și sigur fericirea nu înseamnă numai putere, dar se naște din ea cred eu.
Minona dezvăluie cum a luat naștere proiectul R.U.A: ”Am traversat o perioadă de autocunoaștere”
Cum s-a născut R.U.A.?
Mie îmi place să spun că venise momentul. O idee, un proiect, o iubire, un copil, orice se naște pentru că ai făcut pașoi necesari și ești pregătit. Am traversat o perioadă de autocunoaștere, de ‘trial and error în ceea ce privește lansările solo după revenirea mea în industrie. Cred că îmi doream foarte mult să găsesc oameni care să împărtășească viziunea mea și să fie într-un moment similar al vieții.
”Suntem cu toții one ‘royal unknown artist”
Numele reflectă întocmai ce simțeam și voiam să transmit celor care cred că nu sunt îndeajuns de buni sau că nu sunt relevanți. Pentru că importanța lor este redusă la 0 într-un ecosistem care favorizează aparent rechinul. Sigur aici vorbim de oameni care au simțul ridicolului și au un nivel de respect pentru profesia pe care o desfășoară. Un ecosistem presupune o conexiune între mai multe entități destinate supraviețuirii unei specii. Așa și în artă.
Depindem unii de alții pentru a lăsa în urmă valori de urmat. Nu numai că ar trebui să colaborăm în acest sens, dar ar trebui să înțelegem că unicitatea fiecăruia dintre noi este esențială pentru supraviețuirea unui ecosistem artistic. Este o valoare intrinsecă a acestuia. Suntem cu toții one ‘royal unknown artist în a forever well known era. Lets do our best to make it count.
Minola, fosta componentă a trupei POPS: ”Am defectul de a minimiza tot ce fac”
Profesional, care a fost cea mai mare realizare a ta de până acum?
Ca natură umană avem fie defectul de a minimiza tot ce facem, fie a ne supraestima reușitele. Eu fac parte, de regulă, din prima categorie. În acele momente îmi aduc aminte de tot ce am creat și constat că fiecare pas pe care l-am făcut m-a construit mai bine și mai frumos, mai complex. Nu voi numi o realizare anume, pentru că aș minimiza importanța momentelor care au dus la acele realizări. Însă pot spune că mă definește iubirea pentru muzică și constanța cu care am pășit spre ea zilnic, cu frică sau cu bucurie, dar am tot pășit.
Minola, despre rolul de mamă: ”Sunt în cea mai frumoasă perioadă a vieții”
Cum este mămica Minola? Calmă, te mai apucă panica?
Sunt în cea mai frumoasă perioada a vieții. Extrem de aglomerată și intensă emoțional. Sunt foarte răbdătoare ceea ce mă surprinde. Mă stresez doar când vine vorba de sănătatea lui Ezra. În rest, mi se pare că totul este rezolvabil. Râd foarte mult cu Ezra și încerc să mă bucur de fiecare clipă pentru că văd cu ochii mei cum se transformă zilnic și știu că nu voi mai trăi această etapă niciodată. Indiferent cât de epuizant poate să fie, câteodată, fizic.
Ce ai învățat, până acum, de la copilașul tău?
Să fiu prezentă. Da, clar asta! Mă gândesc mereu la faptul că el este un copil cu propria lui individualitate și sper să pot să îi fiu stâlp și ghid în drumul pe care îl va parcurge. Cu tot ce am eu mai bun, fără să îl constrâng involuntar din prea multă iubire sau prea mult control și grijă.
Minola, fosta componentă a trupei POPS, dezvăluie cum și-a cunoscut soțul: ”După doi ani am ajuns la concluzia că ne iubim”
Cum l-ai cunoscut pe soțul tău? Îți mai amintești prima întâlnire?
Ne-am cunoscut la restaurantul unei prietene. Era o scurtă întâlnire despre ce urma să facem împreună în R.U.A., dacă ne-am fi considerat pe aceeași lungime de undă, profesional. Mi-a fost recomandat de un prieten comun. După 2 ani am ajuns la concluzia că ne iubim și că, deși pare cea mai mare greșeală, este cel mai bine să regretăm ce am făcut și nu ce nu am făcut. Iată-ne astăzi, aici, stronger and happier.
Cum este soția Minola? Gătești, calci? Ce reparate îți ies cel mai bine?
Mike gătește minunat, deci n-am să mint că el este cel care ne răsfață culinar. Eu nu am fost niciodată o fană a gastronomiei. Nu îmi ies preparate prea multe, deci mai bine îl laud pe el decât să mă fac eu de rușine (râde). Eu mă ocup de restul atribuțiilor din casă.
Ai lasnsat un EP nou. Cum a fost primit de public?
Am lansat Ep-ul ‘Lights Get Low și, odată cu el, prima piesă in limba română, ”Roșu și Verde”. Se poate asculta pe toate platformele de streaming. A fost primit foarte bine și sperăm să ne vedem cu cât mai mulți dintre voi la primul festival de după lansare Flight Festival în data de 18 iunie la Timișoara.
Secrete de îngrijire de la Minola: ”În trecut eram o răsfățată a Universului”
Ai o silueta de vis, un păr superb. Cum te îngrijești, ce produse folosești? Ai vreun secret pentru păr?
-Acum nu mai e chiar așa, dar îți mulțumesc pentru compliment. Mă confrunt, ca orice mamă, cu efectele postnatale. Părul s-a și uscat foarte mult și este tot mai dificil de îngrijit. În trecut, eram o răsfățată a Universului. Nu foloseam nimic special. Sigur, utilizăm produse specifice pentru par creț, și o crema de păr pentru bucle sau spume mai ușoare. Nu l-am vopsit timp de 10 ani, fapt care cred că a ajutat.
În ceea ce privește silueta pot spune cu certitudine faptul că nemâncând dulciuri mai deloc (nu sunt fan) și având un stil de viață extrem de alert, am avut norocul să mă mențin. Acum sunt în faza de revenire la greutatea de dinainte de sarcină și nu merge chiar cum m-am așteptat. Intensificăm programul de sport și totul va fi bine. Voi introduce și masajul.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?
Nu am avut cel mai greu moment încă și nu îl aștept deloc. Sunt sigură că tot ce am trăit până acum a fost cu un motiv și nimic din ce am trăit nu se poate compara cu reale tragedii care ne înconjoară.
Minona, despre defecte și calități: ”M-am autosabotat în viață”
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Empatia și inteligența emoțională sunt clar cele mai mari calități. La capitolul defecte aș menționa faptul că sunt extrem de critică cu mine. M-am autosabotat în viață având multiple așteptări de la mine. Să fac prea multe într-un termen prea scurt sau la un anumit nivel. Nu prea știu să spun nu și să mă relaxez și să mă deconectez. Abia acum învăț, cum spuneam și mai sus, să fiu prezentă în fiecare moment și să nu suprapun mii de gânduri pe secundă despre ce și cum și când trebuie să fac.
Ce nu știe lumea despre tine?
Mă hotărăsc foarte greu la cumpărături (cadouri, haine sau achiziții în casă). Mă uit la o mie de variante. Nu am cablu de 5 ani și telefonul este pe silent de peste 7 ani.
Ce nu ai face niciodată în viața ta?
Urăsc furtul și violența, deci nu le-aș face niciodată.
”Cel mai dureros a fost să fiu dezamăgită de mine că am ajuns să dezamăgesc”
Când ai dezamăgit cel mai tare?
Sigur am dezamăgit. Dar cel mai dureros a fost să fiu dezamăgită de mine că am ajuns să dezamăgesc, atunci când aș fi putut alege o cale mai transparentă sau mai directă. Când instinctul mi-a spus că greșesc, dar rațiunea a fost mai puternică și m-a protejat de efectul imediat dar nu și de efectul final.
Ai făcut compromisuri în viață? Care a fost cel mai important?
Nu cred că am făcut compromisuri. Am ales poate să merg pe mâna altor oameni, am lăsat de la mine pentru un bine comun. Poate nu m-am iubit suficient și nu m-am pus pe primul loc mereu.
”Să nu tragi de oameni în direcția ta dacă ei nu vor”
Dacă ai fi, din nou, la începutul carierei, ce greșeală nu ai mai repeta?
E greu să evaluezi ce e greșit într-o carieră. Sunt alegeri de moment, de business, de creație. Nu e o certitudine că, dacă aș fi ales altfel, aș fi fost mai bine sau mai rău. Singura învățătură care cred că face diferența este să nu tragi de oameni în direcția ta dacă ei nu vor. Vei prelungi o perioadă care va conduce la același rezultat.
Ai o meserie tare grea, într-o lume nu tocmai frumoasă. De la stres și oboseală, ai vrut vreodată să renunți?
Cred că relația mea cu muzica e comparabilă cu o iubire profundă cu năbădăi. E sursa celor mai mari bucurii, dar și a celor mai mari dezamăgiri. Am vrut să renunț, dar nu am putut, și momentan nu îmi pot imagina să fac asta. Viața mea fără muzică e extrem de greu de conceput.
Ultima modificare mai 17, 2023 12:35 pm