Miki Pereanu, artistul lunii în ediția UNICA de aprilie

06.04.2021, 10:35. Actualizat 06.04.2021, 10:57

Conceptul #OneMillionAngels dedicat copiilor cu autism a prins contur în 2017 când Miki Pereanu a decis ca timpul zilei sale de naștere să îl aloce lansării unui proiect cu adevărat minunat, conturat cu delicatețea specifică îngerilor și cu dorința de a face o lume mai bună.

#OneMillionAngels, este un proiect cu mult suflet dedicat copiilor care suferă de autism. Ne poți povesti un pic despre misiunea ta aici?

Ideea acestui proiect s-a conturat în treietape, a caror succesiune a venit firesc, ca într-un joc pe nivele în care “deblocam” câte ceva. Primul gând a venit în apropierea zilei mele de naștere, în 2017: mi-am dorit să-I dau un sens acestei zile, altul decât să răspund la telefon și la mesajele de “La mulți ani” primite pe Facebook; să nu mai fie despre mine și despre “abilitatea” de a mai fi supravietui încă unei rotații a Pământului în jurul Soarelui, în drumul spre inevitabilă descompunere… Așa ca am ales să o daruiesc. Am închiriat un spațiu la Casa cu Rost, în Centrul Vechi, și am pus la cale un atelier de pictură pe ceramică în loc de clasica “ieșire în oraș”. Fiind nascută în apropierea zilei Sfinților Arhangheli, obiectele de pictat aveau să fie simbolic primii îngeri creați de mine.

Cochetam deja cu ceramica de câțiva ani, însă, autodidactă fiind, a fost o provocare pentru mine, mai ales pentru că începusem să mă familiarizez și cu simbolurile și însemnătatea atât de complexă și fascinantă a îngerilor. Cei ce urmau să vină la atelier, nu aveau voie să îmi aducă vreun cadou. În schimb, puteau să doneze o sumă oarecare pentru cauza nobilă pe care alesesem să o sponsorizez atunci: crearea unui loc de joacă pentru copiii cu nevoi speciale din raza comunei Ciolpani, de lângă București. Cu o armată de fluturi în stomac și primii 33 de îngeri modelați (fără să mă fi gândit prea mult la simbolistica “accidental” ce avea să se infiripe încă de pe atunci în creațiile mele), așa s-a conturat “temelia” a ceea ceurma sa devină, doi ani mai târziu, proiectul celor un million de îngeri. Etapa a doua a venit tăvălug peste mine în anul următor și mi-a definitivat alegerea de a ajuta în mod special copiii cu autism. Se întampla în septembrie de “Sântă Marie”, în ziua de naștere a fetiței care m-a inspirit cel mai mult; am asistat la un episod groaznic de ură și discriminare la locul de joacă. Nu am să detaliez scena, însă a fost, pur și simplu, momentul definitoriu care mi-a deschis ochii să văd câtă nevoie au acești copii de noi – de acceptarea noastra, de iubire, de înțelegere și de îngăduință.

Eram constientă de faptul că nu voi avea vreun mare impact cu o suta sau o mie de îngeri, așa că am setat ambițiosul prag la un million… și la câțiva ani buni din viața mea de acum incolo dedicați acestei cauze. Așa se face că, în anul urmator, pe 30 martie la ora 11.00, am lansat oficial proiectul “One Million Angels” ca manifest artistic vizual la adresa discriminarii copiilor cu autism. 2500 de îngeri mai târziu, încă mă minunez de emotia și poveștile oamenilor care rezonează cu ei și de înversunarea celor care încă nu le înțeleg sensul.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

De ce îngeri din lut și nu din lemn sau alt material? Ce conotații are lutul pentru tine?

Procesul de creașie al ingerilor din ceramică e ca o metafora a creației sufletului – Creatorul a modelat făptura din lut, apoi suflarea divină i-a dat viață, în corpul de materie arzând văpaia sufletului luminat de puterea credinței.
Similar, îngerul de lut e modelat mai întâi, apoi lăsat să se usuce în suflarea vântului ca la final să treaca- la propriu prin proba de foc a arderii la cuptor (caolinul – lutul pe care îl folosesc, are nevoie de o temperatură generoasă de până la 1800 de grade ca să devină ceramic).

Citește și:
Andrei Aradits, declarații surprinzătoare despre Ozana Barabancea și Oana Roman
Fosta soție a lui Andrei Ștefănescu, Antonia, în lacrimi la Chefi la Cuțite
E momentul pentru o primăvară ca în povești cu revista Unica de aprilie!
Ce mănâncă Ramona Bădescu pentru a arăta perfect la 52 de ani. Actrița are și un truc matinal care face minuni pentru siluetă

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Desigur, nu aș putea să creez îngeri dacă sufletul meu ar fi tulburat, așa că am nevoie de “ACEA” stare de spirit pentru a putea să îmi las mâinile să lucreze și îngerii să se contureze așa cum își doresc ei. Țin post, mă rog, îmi păstrez spațiul și mintea curate.

De ce lut și nu lemn? Pentru că lutul îmi pare mai blând și nu cere niciun sacrificiu pentru că din el să pot “insufleți” un înger. Ca sa pot crea în lemn, ar trebui să fiu împacată cu sacrificarea copacului din care s-a desprins, ori lutul îmi cere doar apă din când în când, dăca-i e “sete”.

Dintre toate tipurile de lut (și sunt multe!) am ales caolinul pentru ca îmi pare ca insuflețește frumos fiecare înger după ardere. E ceva ce mă fascinează la albul acela pur care iese dupa văpaia de grea încercare a focului; e liniștitor, îmi dă curaj și speranță.

Am ales lutul și pentru că văd multe similitudini între acești copii și ingeri. Am început să îi înțeleg și să îi iubesc din ce in ce mai mult, să îi văd la fel de frumoși și luminoși precum intenția cu care imi doresc enorm ca și cei cu care interactionez să îi privească – pe copii și pe îngeri deopotrivă.

Am văzut pe Instagram o postare în care făceai referire la Sfântul Serafim de Sarov și asta m-a dus cu gândul la întrebarea următoare. Obișnuiesti să vorbești cu Dumnezeu sau cu îngerul tău pazitor? Ce mărturisiri le faci?

Se spune că sufletul vine în această lume să se cunoască pe sine in calea spre desăvărșire, iar singurii care îi cunosc de dinainte menirea și felul sunt doar Dumnezeu și îngerul păzitor.
Conversațiile mele cu Dumnezeu iau multe forme – de la intenție la fapt. Nu L-am vazut niciodată ca pe bărbosul vindicativ care abia așteaptă să mă trimită în iad dacă mă dau cu ojă, de pildă. In schimb, îl văd pe Dumnezeu ca pe prietenul meu cel mai bun – mentor și confesor, care mă știe din cap până-n picioare și care are nesperat de multa îngaduință cu mine.

Ma ascultă răbdător de fiecare dată și imi îndeplinește dorințele, lăsându-mă complet uimită de bunatatea Lui, căci nu am considerat niciodată că merit vreo secundă o faramă în plus din tot ceea ce Este El. Pe îngerul păzitor îl simt adesea ca are nevoie de “întăriri” că să își indeplinească misiunea. Față de el, sunt doar un copil tembel care abia acum descoperă lumea (pentru a o mia oară) și e mereu pe punctul de a-și rupe gatul pe scări. Însă îl văd în fiecare bătrân singur și uitat de lume, în fiecare animal abandonat pe stradă, in copiii flamanzi ai satelor fără curent, în florile care răsar de nicaieri, în mirosul de tămâie, în vis, in sfatul parintelui duhovnic, în tot ce e bun și frumos din ceea ce aleg să fac.

Ce simți când realizezi acești îngerași? E o pasiune care te scoate, cu siguranță, din profan.

Simt liniște. In tumultul unei lumi mereu pe grabă, dornică de “mai mult”, “mai altfel”, “mai orice altceva decât ceea ce ești”, ingerii sunt dorul Acela de firescul Binelui. Sunt rugăciune. Sunt transformare. Sunt speranta. Sunt acasă.