Home > Vedete > Mihai Hînda, vocea energică de la Radio Impuls: „Mi se pare destul de funny cum arată începutul unei seri în comparație cu finalul aceleași seri”
Mihai Hînda, vocea energică de la Radio Impuls: „Mi se pare destul de funny cum arată începutul unei seri în comparație cu finalul aceleași seri”
.
Mihai Hînda este vocea prietenoasă şi plină de energie pe care o auzi zilnic, de luni până vineri, de la ora 16:00, la Radio Impuls, prezentând „Bară la bară”! Devine şi sufletul petrecerii, atunci când este DJ-ul unor party-uri sau evenimente memorabile! L-am provocat la un dialog în care să-l descoperim mai bine, dincolo de profesia pe care o face cu atâta pasiune. Ce iubeşte, cum e viaţa de clujean în București, cum era Mihai în copilarie şi care este întâmplarea de care este cel mai mândru, acestea sunt doar câteva dintre subiectele abordate într-o întrevedere foarte caldă. Mihai Hînda is On Air!
Cine este Mihai Hînda?
Ce întrebare simplă și foarte bună! Mihai Hînda este un tip de 23 de ani care e muncitor, uneori chiar foarte muncitor și care face ceea ce îi place. Cred că pentru asta trebuie să fiu cel mai recunoscător. Am iubit și iubesc tot ceea ce am făcut și fac!
Ce pasiuni ai, Mihai? Când a început dragostea ta pentru radio şi muzică, ai știut mereu că asta vrei să faci? Ce visai să faci, în copilărie?
Ca să îți răspund cronologic, prima mea pasiune solidă a fost karting-ul. La 5 ani și jumate am fost cel mai tânăr pilot licențiat de Federația Română de Karting (FRK). Până la vârsta de 12 ani ai mei m-au plimbat la toate competițiile de la noi și din străinatate. Am alergat și în campionatul mondial WSK. Numai că sporturile cu motor sunt deosebit de scumpe. Și pe noi asta ne-a oprit. Asta mi-a fost prima pasiune. Și dând fast forward către radio, drumul ăsta a început în vacanța de vară din 2013. Absolvisem clasa a 8-a și App Store, magazinul virtual al celor de la Apple, împlinea nu mai știu câți ani. Ca să celebreze, ofereau gratuit anumite aplicații care în mod normal erau contra cost. Printre ele și Traktor DJ. Atunci am început DJ-eala; destul de repede tata mi-a luat o consolă, m-am convertit la Serato DJ (asta așa, pentru studio geeks) și am trecut clasa a 9-a. La liceul unde studiam eu era obligatoriu ca în ultimele două săptămâni de școală, înainte de vacanța de vară, să mergi în practică. Programul se numea, și se numește și acum, „Work Experience”. Eu am vrut la Even Steven de la Radio Impuls :)) Știam că el e DJ și voiam să văd cum arată un radio. Și uite că, deși am intrat în radio ca să mă fac DJ, la radio am primit o emisiune unde trebuie să vorbesc. Dar, Doamne, cât le iubesc pe amândouă: şi vorbitul, și pusul de muzică.
Cum a fost când te-ai mutat la București? Care au fost provocările unui clujean printre bucureșteni?
Prima perioadă a fost mai dificilă. Toate s-au aranjat până la urmă. Iar despre oameni… trebuie să recunosc și aici că eu am venit cu garda sus. Dar am întâlnit oameni de la „faini” în sus. Țin minte că în prima mea săptămână aici am întrebat un șofer de STB de unde trebuie să iau o anumită cursă. Eram în stație la Piața Chibrit. Îmi amintesc că omul a ieșit din autobuz și mi-a arătat exact pe ce stradă se găsește stația de autobuz și unde trebuia să aștept. M-a marcat amabilitatea lui.
Ai fost tocilar în școală?
Am fost mereu o fire curioasă. Doar că așa… alintându-mă într-un fel. Eram curios doar despre ce mă atrăgea pe mine. Marele meu noroc a fost că școala în care am fost începând din clasa a 4-a și până am absolvit liceul a fost și este un mediu foarte open minded. Fiind o școală Cambridge, pe lângă faptul că în liceu fiecare își alegea ce materii vrea să studieze, aveam și o grămadă de alte activități. Apropo de „Work Experience” , despre care îți povesteam mai devreme. E de știut că multe porți se pot deschide tinerilor fără să fie nevoie de latura asta academică și formală cu care ne-am învățat.
Mai ai frați, surori? Ce fel de copil ai fost?
Mai am un frate vitreg. Dar ar trebui să îți arăt profilul lui de Instagram. E un deliciu să privesc reacția oamenilor când văd cât de tare nu semănăm. Răzvan, fratele meu, duce un stil de viață extrem de sănătos. Este pasionat de sport, de fitness. Aș putea să învăț de la el! Mi-ar prii. Iar eu ca și copil… mai năzbâtios, cred! :)) Trebuie să o întrebăm pe maică- mea.
Care este cel mai mare vis al tău? Ce sentimente te încearcă când știi că foarte mulți oameni se bucură de vibe-ul tău transmis la Radio Impuls?
Hmm… cel mai mare vis? Până acum ceva vreme poate că aveam un răspuns mai concret. O țintă bine definită. În ultima perioadă totuși am observat tot mai tare că atât de multe lucruri bune au venit către mine… Lucruri la care aș fi visat, ca să zic așa, dacă aș fi știut de existența lor. Nu știu să arăt înspre un vis anume. Cred că cel mai mare vis este să pot să merg tot mai sus având privilegiul de a iubi ce urmează să fac. Asta a fost constanta în ce am făcut până acum. Am iubit ce am făcut. Am așteptat cu drag să mai am de lucru. Asta mi-a dat „drive”. Putere și dorință de muncă am! Cât despre cum mă simt să știu că lumea ascultă și că lumii îi tihnește să mă audă… What a huge blessing that is (n.r. Ce binecuvântare!)! Sincer, și o zic fiind recunoscător nicidecum ca pe o laudă, am primit multe, muuuuulte mesaje deosebit de frumoase la radio. Ajută enorm! E mega încurajator! E combustibil pentru suflet!
Se apropie vacanța, unde îți place să călătorești? Care este oaza ta de liniște? Ce te bucură și ce te relaxează?
Spre rușinea mea nu am mai ieșit din țară de prin 2019. Am fugit la niște prieteni în Elveția atunci. Un pic m-am îndrăgostit de zonă, deci sigur am să fac în asa fel încât să mai ajung acolo. Oaza mea de liniște, hmm… Nu cred că-i neapărat un loc. O să sune siropos dar oaza mea de liniște sunt prietenii mei. Asta ar fi o rețetă care îmi încarcă mie bateriile. Merg acasă, la Cluj, stau cu oamenii care îmi sunt la suflet. Aaaa! Și, foarte important, festivalurile. Știu că e de neînțeles pentru unii, și le dau dreptate, dar cele două festivaluri care se întâmplă la Cluj sunt pentru mine vacanță. Și, dacă îmi permiți să împărtășesc bucuria și cu tine și cu cititorii aici, vara asta am să pun muzică pe Radio Stage la Electric Castle.
Cum a fost experiența de la party-ul Unica, când ai oferit oamenilor experiențe de neuitat prin muzica la care ai dat play toată seara?
Mi se pare destul de funny cum arată începutul unei seri în comparație cu finalul aceleași seri. Dar asta e și frumusețea! Când ne sincronizăm și ajungem să vibrăm la fel. Când fiecare piesă e plăcută de toată lumea… Asta se vede pe oameni. Nu mai există griji și nervi și tensiuni. E minunat să vezi oameni, care poate nici nu s-au mai întâlnit până atunci, luându-se în brațe, dansând împreună. Un sentiment fain pe care mi-l amintesc de când am pus muzică la petrecerea Unica vara asta este că la un moment dat aveam oameni care dansau pe lângă mine și la pupitru :)) Am avut parte și de niște cuvinte tare frumoase. Apropo de ce vorbeam cu feedback-ul încurajator. Mă împlinește să știu că lumea s-a simțit bine. S-a văzut și s-a simțit asta.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să se afle?
Ah, cât de multe lucruri mi-ar plăcea să zic. Dacă e să aleg doar unul…, nu știu. Am fost onorat să primesc 15 minute pe celebra bulină roșie de la TEDx. Asta cred că ar fi. Am fost speaker la TEDx Youth în Cluj. Tematica conferinței a fost „Find Your Voice”. Aveam 20 de ani atunci. Poate că acum i-aș face un update speech-ului. Dar, ca să răspund întrebării, ăsta este un moment de suflet de care sunt mândru și pe care l-aș share-ui cu lumea.
Prezinți emisiunea „Bară la Bară”, de la Radio Impuls. Care sunt cele mai frumoase reacții ale ascultătorilor? Ne poți da un exemplu?
Am câteva mesaje vocale puse deoparte, câteva screenshot-uri la mesaje pline de apreciere și încurajare. Un tip de mesaj pe care eu îl găsesc a fi un compliment tare frumos pentru un om de radio sună de-obicei cam așa: „Am ajuns și am parcat, dar nu mă pot da jos din mașină”. E un sentiment minunat! Și e tare hrănitor! Le sunt sincer recunoscător celor care simt să trimită gândurile lor atât de frumoase.
Cât timp aloci rețelelor sociale? Care crezi că este avantajul de a fi foarte activ în social media? Dar dezavantaje?
Din păcate prea mult! Nu construiesc ceva în timpul acela, nu creez content. Stau așa ca o molie care se bate de un bec cu ochii în tot felul de bucățele de conținut despre care știu că, în dozajul ăsta, sunt chiar nocive pentru creier. Încerc totuși să ascult chiar și de ce am zis eu în speech-ul de la TEDx, apropo de întrebarea de mai devreme, și să folosesc aceste resurse într-un scop cât de cât productiv și benefic mie. Hai că am început direct cu ce-i rău :)) Are și social media părțile ei bune. De fapt are multe aspecte minunate doar că poate felul în care consumăm noi conținutul e un pic haotic . Nu am cum să nu zic că e minunat să treci atât de multe granițe de atât de multe feluri, folosindu-te de rețelele de socializare. Pentru mine TikTok-ul de exemplu a fost o ușă spre o lume care poate uitase de radio, în general. Mă bucur că am putut să le arăt lumea mea.
Care este cea mai mare provocare pentru tine, Mihai?
Ce m-ai pus pe gânduri :)) Hmm. N-am stat să reflectez suficient încât să îmi dau seama. Poate că mi-ar prinde bine. Având 23 de ani poate că una dintre provocări este să am grijă să mă formez cât mai natural. Cum mi-a zis un prieten psiholog pe care îl îndrăgesc, să fiu „aliniat”. Lumea în care mi-am dorit să pătrund și în care, Doamne îți mulțumesc, am ajuns e plină de influențe. Într-un mod absolut normal, firește. Atâta timp cât influențele astea doar mă inspiră, cred că navighez cât de cât ok. Până la următorul set de întrebări mă apuc de meditat. Mulțumesc pentru întrebare. Mi-a dat de gândit.
Ce muzică asculți atunci când nu ești la butoane, la Radio Impuls?
Pfuuuu, de unde să încep? Trebuie să îi mulțumesc tatălui meu! De la el am microbul pentru muzica bună. Mai mult și mai important, de la tata am un bagaj, nu neapărat mare aș zice eu – și aici vina e la mine, de cultură generală. Dar observ că pe măsură ce trece timpul, bagajul ăsta cântărește tot mai mult. Deci e bine. Tata avea, și are în continuare, un arsenal de stații, egalizatoare, magnetofoane, câteva pick- up uri, o armată de boxe. Am crescut mergând la drum cu Mike Oldfield și ascultând în sufragerie Vangelis. Mă punea tata să stau pe un fotoliu anume, poziționat cel mai bine încât să aud panoramările din „Another Brick In The Wall”. Mai târziu, prin prisma plăcerilor mele muzicale, am ajuns să cunosc și mai multe genuri muzicale. Așadar, iubind o grămadă de genuri și feluri de muzică, cred că ceea ce ascult eu când nu sunt la radio ori DJ depinde foarte mult de poftele de moment. De starea din momentul respectiv. De exemplu, zilele trecute, în mașină, ascultam „Money For Nothing” de la Dire Straits. Mai iubesc tare un „Shadow On The Wall” la drum întins. Dar, all in all, la mine în telefon s-ar putea să găsești așa: Swedish House Mafia, The Script, Disclosure, Damian Drăghici, Coldplay, ZHU, Elderbrook, MEUTE, Delia, Irina Rimes, The Motans. Mulți artiști fantastici și multă muzică bună. Cine e cu mine pe radio mă aude că mă mai abat de la playlist-ul prestabilit. Deci dacă o să mă prinzi la radio, cel mai probabil o să cunoști și din muzica mea.