Mihaela Rădulescu i-a luat interviu lui Dani Oțil. În exclusivitate pentru Unica!

De aproape zece ani se trezeşte înaintea soarelui, ca să facă, alături de Răzvan şi ajutaţi de o super echipă de profesionişti tv, un matinal tonic, cu o audienţă copleşitoare.
E burlac, are rezultate din ce în ce „mai de podium“ la enduro, munceşte enorm şi se relaxează făcând o grămadă de sporturi, nu şi-a pierdut pe drumul gloriei nici bunul-simţ şi nici firescul, are farmec şi umor, desenează şi scrie cu talent, are destui detractori cât să fie din ce în ce mai popular, dă tot mai multe autografe, când n-are pe faţă pudra de la machiaj, are sigur noroi de la pădure, are o relaţie cu o femeie celebră şi nu dă semne de oboseală. N-are secrete fascinante, nu are vicii, dar poate fi dur şi ironic cu cine merită.

Ce înseamnă azi Reşiţa pentru tine, oraşul în care te-ai născut?

Reşiţa a rămas un reper. Chiar azi, după emisiune, mă întreba Răzvan dacă ne imaginam, la Reşiţa, că vom sta vreodată două ore în şir la poze, cu oameni pe care nu-i cunoaştem. Noi ne punem astfel de întrebări des. Şi nu în glumă. Reşiţa a rămas şi un coş imens cu amintiri. Nu pot să uit drumul spre alimentară, coada la pâine, jocurile dintre blocuri, băieţii de pe stradă, toţi mai mari decât mine.

La ce erai cel mai bun în copilărie?

La explicat. Mi-am meditat serios prietenii la toate materiile de profil real. Pe unii i-am scăpat de corigenţă. Chiar pe Răzvan. Aveam un pact cu părinţii lor. Dacă-i scăpam fără şpagă, banii din plic ne rămâneau nouă. Nu ne-am prins decât târziu că era o strategie.

Cum s-a terminat prima iubire din liceu?

Prea sec pentru frumuseţea şi intensitatea lucrurilor pe care le-am simţit. Eram îndrăgostit în secret. Mi-am construit pasiunea din a cincea până într-a douăsprezecea. Apoi i-am spus, la un revelion. Ea m-a pupat şi mi-e zis că şi ea. A durat până la banchet. Nu semăna cu ce mi-am construit. Am spus eu primul „gata“. Ma plictisisem. Atunci am aflat ce înseamnă să fii o fecioară nenorocită, iar mai târziu, am învăţat o chestie importantă pentru un bărbat: să nu vorbesc despre femeile cu care am avut orice tip de legătură. Spun ce simt doar femeii pe care o am în faţa ochilor. Nu mă laud cu puncte marcate, nici cu vârfuri cucerite, nici cu eşecuri suferite. Nu mă uit înspre trecut prea des, cu atât mai puţin cu voce tare, şi nu arăt cu degetul înspre o femeie cu care am fost în vreun fel sau altul.

Imagini superbe din noua casă a Elwirei și a lui Mihai Petre. Uite cât de simplu și frumos au amenajat și ce canapea spectaculoasă și-au pus în sufragerie! FOTO

Recomandarea zilei

Ai terminat o facultate care te-ar fi putut transforma în om de afaceri. Care e cea mai profitabilă afacere pe care ai făcut-o până acum? În ce ţi-ai băga azi toţi banii?

Cred că eu sunt, cel puţin până acum, cea mai profitabilă afacere a mea. Sunt un produs de
consum, mai ales la micul dejun, şi fac ceva profit din asta. Aş investi în televiziune. În mine. În oamenii cu care m-am înconjurat şi în care aş avea mai multă încredere decât în clădiri sau terenuri.

Radioul a fost prima ta întâlnire cu publicul, prima meserie din care ţi-ai câştigat existenţa. Ce-ai învăţat din anii de radio?

Aproape tot din ce ştiu acum. Să folosesc cuvinte tari, să mă exprim simplu şi pe înţelesul celui care mă ascultă. Să nu trec de la una la alta fără concluzie sau o schimbare de culoare, de ritm. Cel mai important a fost antrenamentul cu Răzvan. Ştiu când respiră, când îi e greu, când încheie o idee. Mi-e foarte uşor să preiau de unde a lăsat. La petreceri, ne mai jucăm cu oamenii care nu ne cunosc foarte bine – unul începe o povestire haioasă din trecut, apoi merge la baie sau în altă încăpere. Celălalt continuă cu lux de amănunte şi deznodământ.

Simplu și la obiect. Ce a spus Honorius Prigoană despre Adriana Bahmuțeanu, mama fraților lui și fosta soție a tatălui său

Recomandarea zilei

Tu şi Răzvan Simion sunteţi cel mai longeviv cuplu de prezentatori pe care-l ştiu în România. Ce vă ţine de atâţia ani împreună şi ce v-ar putea despărţi vreodată?

Râsul! Azi am mâncat după emisiune. Am râs până la nota de plată şi un pic după. După 25 de ani! De despărţit, ne-ar despărţi probabil o boală, moartea sau decizia unuia de-a se retrage în munţi. Ştiu că, statistic vorbind, multe cupluri s-au despărţit pentru ca fiecare dintre componenţi să urmeze o carieră solo, crezând că asta e soluţia. Noi ne-am prins de mici că forţa noastră stă în faptul că suntem împreună.

Se spune despre matinal că e cea mai grea emisiune a unei televiziuni. E zilnică şi vă trezeşte la ore imposibile pentru alţii. Când ţi-e cel mai greu?

Când te văd la ora şase lângă aragaz, făcând omletă, punând de ceai, îmbrăcată neglijent… Atunci n-aş mai pleca nici dacă m-ar plăti în aur.

Lucrezi cu aceeaşi echipă de ani de zile. Ce crezi că adoră la tine şi cu ce crezi ca-i enervezi cel mai aprig?

N-am multe calităţi. Sunt doar corect şi mă afectează prea puţine în timpul programului. În caz de haos, de obicei ne bazăm pe mine. Nu sunt genial, dar măcar ducem emisiunea şi, de cele mai multe ori, nu se simte. Îi enervez când găsesc locuri de filmare unde nu şi-ar lăsa nici câinii.

Cine te cunoaşte cu adevărat dintre toţi oamenii pe care-i ştii?

Tu. Iar locurile doi, trei şi patru sunt goale.

Cui i-ai cere ajutorul dacă ai fi într-o situaţie critică şi nu te-ai putea descurca ?

Pe ultimele 50 de fişe de înscriere la concursurile de enduro, găsim la rubrica „număr de telefon în caz de urgenţe“, numărul tău. Deci…

Alcool, ţigări, droguri, femei, jocuri pe computer, astea se numesc generic vicii, la bărbaţi. Pe care-l ai şi în ce doze?

Feţele cărora le zâmbeşti… E un viciu nou, pe care vreau să-l păstrez. Am gustat din toate, mai puţin din droguri, doar obişnuita ţigară pe care o fumează oricine, de curiozitate, când ajunge la Amsterdam şi vrea să înţeleagă ideea. Am trăit burlăceşte multă vreme şi-am consumat femei, dar nu am fost vreodată în sevraj dacă am ajuns acasă singur. Jocuri, ei, acolo e ceva patimă, dar nu mă ocup de ele decât în vacanţe sau în puţinele zile libere şi numai dacă am partener.

Care sunt constantele din viaţa ta ?

Munca şi sportul.

Ai sărit cu paraşuta, ai călărit, schiezi, mergi pe bicicletă, faci enduro de performanţă, joci saptămânal fotbal în Echipa Artiştilor, alergi, mergi la sală… Ce beneficii ai de pe urma atâtor ore de sport?

Păi, mai întâi, am mereu unde să plec de-acasă, chestie care la bărbaţi e vitală şi pe care puţine femei o înţeleg la timp. Pe urmă, fac totul de plăcere, dar ajung şi la limite aproape insuportabile de efort, mai ales la enduro şi depăşirea punctului acela mort mă încarcă cu o adrenalină care-mi face muuult bine. Am o sănătate bună, energie ca să fac tot ce conţine viaţa mea şi un corp cu care sunt împăcat. Am o inimă bună şi încăpătoare, ceea ce cred că-ţi convine şi ţie!

Celebritatea ţi-a adus la fel de multe avantaje ca sportul ?

Mai puţine. Mănânc gratis în locuri în care, când eram necunoscut, nici nu găseam masă. Mănânc gratis acum, când mi-aş permite orice din meniu! Nu sunt ipocrit, mai există avantaje, inclusiv cele care-ţi hrănesc egoul. Cine naiba nu se bucură să i se spună vorbe frumoase, să facă poze cu sute de oameni, să scrie autografe pentru sute de copii, la mare sau prin malluri? Doar că eu nu mă bazez pe astfel de beneficii, ci doar le consum la desertul acestei meserii.

Când te simţi cu adevărat fericit ?

Când îţi aşezi capul pe pieptul meu, la locul tău.

Ce neîmpliniri ai până acum, la 30 de ani ?

Copii, labrador, Africa.

Când ai simţit că puştiul din tine a dispărut şi ai devenit bărbat întru totul?

Nu a dispărut. Mai are răbufniri. Nici nu cred că aş vrea să dispară.

Cum te privesc astăzi aceleaşi femei care te ştiu de când erai puşti ?

Cred că privirile lor au legătură cu apariţia ta în viaţa mea, nu cu evoluţia de la puşti la bărbat.

Cum ar trebui să arate şi cum ar trebui să se poarte femeia pentru care ai renunţa la burlăcie ?

Ca tine.

De ce ţi-e frică cel mai tare?

Singurul gând sau vis urât care mă poate pune în genunchi are legătură cu cineva iubit care moare. Uneori, când visez asta, nu sunt bun de nimic toată ziua.

Ai reuşit nişte performanţe uluitoare în enduro, sportul tău preferat, mai ales că nu-l faci de-o viaţă, ci doar de aproape trei ani. Ce are atât de special acest sport şi ce te-a ajutat să ajungi pe locul şapte la Redbull Romaniacs, cea mai grea competiţie de hard enduro din lume, de exemplu?

E un sport de anduranţă. E despre psihic, voinţă, managementul propriilor resurse. E un sport de strategie. Nu tot timpul câştigă cei rapizi. Motorul te duce în locuri în care ai şanse mici să ajungi cu piciorul şi rucsacul în spate. Cei care fac enduro la un nivel înalt sunt oameni de calitate. Practic, toţi oamenii la care aş apela la greu sunt oameni de munte, de offroad. Am şi făcut-o, când am scos familii cu copii de pe drumuri înzăpezite, când am dus ajutoare în sate uitate sau blocate.

E un sport costisitor şi periculos. Dacă ai avea o nevastă, adică o familie de întreţinut, şi te-ar pune să renunţi la acest sport, spre binele familiei, cum ai reacţiona?

Prost. Mai întâi, aş fi dezamăgit că n-am ales jumătatea perfectă, care să priceapă de la bun început ce mă face fericit şi ce mă face să fiu aşa cum mă vrea ea, când mă întorc acasă. Apoi, aş căuta soluţii de ieşire „din criză“, inclusiv empatice, adică s-o pun şi eu să renunţe la ce-i place ei cel mai tare. Nu din răutate, ci pentru că nu cred că binele familiei înseamnă să tai mereu de pe listă puţinele bucurii pe care le ai.

Descrie-mi hainele tale preferate şi ţinuta în care te simţi sigur pe şarmul tău.

Haine din bumbac fin, relaxate şi în culori neutre. Pe scenă, iau un sacou cu mânecile suflecate, un tricou mai elegant sau o cămaşă simplă, albă, blugi drepţi şi pantofi de calitate. Şi un strop de „Poivre Samarcande“, căci simţul olfactiv deschide supape interesante.

Ce arome îţi plac cel mai mult ?

Scoarţa de copac pe ploaie, mirosul umărului tău când ieşi din apă, muşeţelul dimineaţa şi scorţişoara oriunde.

Care a fost cel mai frumos loc de pe planetă pe care l-ai văzut? Top trei.

O stâncă, pe Coasta de Azur. O plajă din Costa Rica. Curtea ta, cu tine în ea.

Ai făcut o seamă de gesturi minunate pentru copiii cu boli incurabile de la Hospice, dar şi pentru alţi copii sau oameni mari suferinzi. De ce-ai făcut-o şi cu ce-ai rămas?

Nu m-am gândit niciodată la un „de ce“. Aşa am fost crescut. Sau poate e felul meu de-a mulţumi pentru tot ce am. Eu zic că am avut şi-un car de noroc să ajung aici fără niciun ajutor. Probabil, în locul de unde vine norocul meu rămâne, din când în când, un gol. Ultima dată, am trimis cu ajutorul unui prieten vreo 300 de cărţi unor copii de la ţară, care nu aveau probabil nicio şansă de-a afla cine au fost Jules Verne sau Harap Alb. Şi acum zâmbesc, gândindu-mă că, sub un nuc, un copil simte ce-am simţit eu, citind.

Ultima carte citită şi volumul care te-a pus cel mai mult pe gânduri, dacă există…

Citesc mai ales în avion, şi ultima dată am parcurs „Amintirile unui cafegiu“. Am savurat atmosfera şi parfumul poveştilor lui Ghe. Florescu.. Cartea care m-a atins cel mai mult a fost cea scrisă de tine, când am dat şi de mine, pe-acolo… „That’s a first“…

Ce ştii să faci prin casă şi ce-ţi place cel mai mult să facă pentru tine, tot în casă, o femeie, adică iubita ta?

Aproape de toate, pentru că mi-am luat porţia de burlăcie şi la acest aspect – spălat rufe, călcat, făcut chestii simple de mâncare, ordine – sunt Fecioară şi nu funcţionez bine în debandadă. Iubita mea face, când e acolo, toate astea şi, în plus, mă face pe mine fericit doar că e acolo. Vorbesc ca despre alta, că sunt destui care nu-şi imaginează tabloul „diva spălând noroaie“.

Ai un lipici fantastic la copii, se vede şi-n emisiune, şi pe stradă, când vin să-ţi ceară autografe. Te simţi în stare să fii tată sau încă nu simţi c-a venit timpul?

Daaaa!

Ce-ar trebui să ştie un tânăr, încă virgin, despre sex ? De unde ar trebui să se informeze, cine ar trebui să-i vorbească, cu cine ar trebui să înceapă?

E ca şi cu motorul de enduro. Părinţii se îngrijesc de baze şi limitarea pericolelor. Apoi, citeşti cât poţi de mult şi încerci să găseşti un prieten care te mai poate îndruma, echipa corect. Te apuci doar când te asiguri că ştii despre pericole. Cu un pic de antrenament, fără să uiţi că în fiecare zi rămâne ceva nou de descoperit, ai şanse să faci performanţă.

Ce e cel mai frumos la viaţa de cuplu? Şi ce te sperie cel mai tare la viaţa în doi?

Privitul ochi în ochi. De aproape. Ţinutul în braţe dimineaţa. Mă sperie ideea că unul din noi ar putea cădea cu avionul – propun să mergem mai mult împreună.