Cititorul va trebui să ţină seama de faptul că întreaga carte se bazează pe conotaţii, sinonimii şi asociaţii legate de cuvântul ,,douceur” care poate să însemne: dulceaţă, gust dulce, blândeţe, moliciune, plăcere, desfătare, indulgenţă, bunăvoinţă etc, iar la plural: dulciuri, zaharicale, atenţii, amabilităţi, vorbe dulci, dar şi ironic: grosolănii, vorbe urâte.
„Blândeţea e sortită unei iremediabile minorităţi: acest farmec este secretul ei.
Şi mi se pare că tocmai de aceea tot soiul de forţe politice, sociale, morale se înverşunează s-o falsifice.
Orice forţă reactivă urăşte blândeţea şi caută să-i substituie simulacre odioase: dulcegăria, nerozia, infantilismul, consensul.
Cititorul va trebui să ţină seama de faptul că întreaga carte se bazează pe conotaţii, sinonimii şi asociaţii legate de cuvântul ,,douceur” care poate să însemne: dulceaţă, gust dulce, blândeţe, moliciune, plăcere, desfătare, indulgenţă, bunăvoinţă etc, iar la plural: dulciuri, zaharicale, atenţii, amabilităţi, vorbe dulci, dar şi ironic: grosolănii, vorbe urâte.
„Blândeţea e sortită unei iremediabile minorităţi: acest farmec este secretul ei.
Şi mi se pare că tocmai de aceea tot soiul de forţe politice, sociale, morale se înverşunează s-o falsifice.
Orice forţă reactivă urăşte blândeţea şi caută să-i substituie simulacre odioase: dulcegăria, nerozia, infantilismul, consensul.
Propun să numim blândeţe ansamblul puterilor unei existenţe libere, definiţie generală, dar nu vagă, dacă stăm să ne gândim mai bine.
Îi aud deja ricanând pe cinici, pe descurcăreţi, pe realişti, pe toţi şmecheraşii care nu se lasă duşi de nas şi care vor spune: blândeţea, câte divizii?
Dacă blândeţea trebuie apărată, de aceşti slabi trebuie ea apărată, deoarece sunt cei mai numeroşi şi pornind drept cei mai puternici.
Dar cum o vom apăra? Un manifest nu-i de imaginat, nici măcar un Tratat al blândeţii: prea mult zgomot, prea multe gesturi.
Aici potrivit e elogiul, care va alcătui o carte cu contururi incerte, dar pe care o inspiră constant voioşia; şi nu cred că ea exclude fermitatea sau forţa”, spunea Stéphane Audeguy.
Scriitorul s-a născut la Tours, Franţa, în 1964. A studiat la Universitatea din Paris literatura franceză, engleză şi americană şi a fost lector la Universitatea Charlottensville din Virginia, Statele Unite.
Text şi foto: editura Nemira