Maria Buză realizează un rol magistral în serialul „Groapa”, care poate fi urmărit acum pe platforma Voyo. Actrița îi dă viață Zinei Vlahu în noua producție, soția lui Sandu Vlahu, capul familiei și un lider în comunitate. Maria Buză recunoaște că a mers la probe fără prea multe speranțe, deși în sufletul ei spera să trăiască această experiență, pentru că este ceva diferit de tot ce a jucat până acum.
Am povestit cu simpatica actriță despre această provocare pe care o trăiește, dar și despre un alt rol care o încearcă din plin, acela de mamă și soție. Maria Buză și George Pătrașcu sunt căsătoriți de 21 de ani și împart o poveste frumoasă de dragoste, una completată de fiul lor, Andrei, care nu și-a dorit să îi urmeze pe scenă, dar despre care marea actriță susține că e stâlpul familiei. Iată ce alte mărturisiri face Maria Buză pentru Unica.ro!
Maria Buză, despre rolul din serialul Groapa: „Nu voiam să ratez experiența asta, chiar și pentru două replici”
Serialul Groapa, o altă provocare pentru Maria Buză. Cum ați ajuns să vă implicați în proiect și ce v-a atras în mod special la acest rol?
Cu mașina! Am mers la probe, am impresionat regizorii cu talentul meu desăvârșit și iată-mă-s în distribuția serialului Groapa. Zic și eu așa, acuma, dar nu a fost simplu. Este foarte greu, să știți. Într-o situație cu câteva replici și indicații ale regizorului, tu trebuie să devii un personaj convingător. Tu neștiind despre biografia personajului și desfășurarea acțiunii poveștii, ci doar ce se întâmplă în secvența respectivă.
Am mers la probe fără să am vreo speranță, dar nici nu voiam să ratez experiența asta, chiar și pentru două replici și să nu văd cu cine concurez pe rol. Când am văzut-o și pe asta, ce actrițe au venit pentru același rol, am zis că aoleu și șansa de speram la ea s-a dus, s-a spulberat! Este cea mai frumoasă provocare în meseria mea serialul Groapa, și în viața de actor am avut parte de provocări, așa că vă rog să mă credeți pe cuvânt că spun adevărul.
„Rolul Zina Vlahu este incredibil de greu pentru mine. Este cu totul altă cheie actoricească decât tot ce am jucat până acum”
Ați avut parte și de ceva aventuri pe platourile de filmare? Ce situații ați întâmpinat în procesul de pregătire pentru rol?
Aventuri pe platourile de filmare?! Doamne ferește de așa ceva! Se lucrează într-un ritm infernal și totul este pregătit atât de minuțios în toate departamentele, încât o vorbă schimbată în text tulbură totul. Asta nu înseamnă că nu se mai întâmplă una-alta, o bâlbă, o împiedicătură sau mai știu eu ce, ca să ne amuzăm și să ieșim pentru câteva secunde, nu mai mult, din ritmul filmărilor. Rolul Zina Vlahu este incredibil de greu pentru mine. Este cu totul altă cheie actoricească decât tot ce am jucat până acum.
Și acest exercițiu pe care îl fac acum cu acest rol, pentru că este cu adevărat o experiență extraordinară pe care o trăiesc, mă ajută în perfecționarea mea ca actor. Cu fiece rol mai învățăm ceva, mai descoperim ceva despre noi, despre abilitățile și valențele talentului, materia primă, ca să zic așa. Sunt încântată peste măsură de fiecare zi la filmare. O bucurie!
Sunteți de ani în luma artistică. Care este momentul sau proiectul despre care considerați că a avut cel mai mare impact asupra dezvoltării dvs profesionale?
Sunt 30 aproape…În 1995 aveam să am apar la emisiunea „Ceaiul de la ora 5”, de la TVR, moderată de Marina Almășan, cu un moment de umor scris și regizat de Radu Gabriel. Împreună cu Marilena Chelaru ne număram printre cei 9 actori ai grupului „Vouă”.
Așa că pot spune că în acest grup, alături de colegii mei, sub îndrumarea profesorului Radu Gabriel s-au pus bazele actorului din mine, adunați cu anii de facultate la clasa profesorului Gelu Colceag. Am fost norocoși în anul 1993 la Academia de Teatru și Film I.L. Caragiale, când avea să ia clasa dom’ profesor Gelu Colceag, să fim printre cei admiși.
Ani frumoși cu turnee și participări la multe festivaluri de teatru în Anglia, Scoția și Ungaria, la Budapesta. Am urcat pe scenă și ne-am bucurat din pruncie studențească de spectacole, ca să spun așa. Am fost niște „copii” răsfățați.
Așadar, primii ani din viața de actor cu anii de școală, și apoi anii de grupul „Voua”, cinci la număr, au fost cei mai importanți ani în formarea mea ca actor!
„Tânjim după o vacanță. Nu știu când va fi. Andrei a crescut!”
Există vreun vis pe care doriți să îl realizați în viitor, fie în carieră, fie în viața de familie?
Să îmi găsesc liniștea, să mă împac cu toate cele din viața mea, bune-rele, să fac ordine între gânduri și priorități cu lucruri importante de care am nevoie și pe care le-am pus întotdeauna pe ultimul plan. Să schimb un pic ordinea lor.
Vreau să stau cu familia mea mai mult timp și să ne bucurăm de viața noastră, de dragostea noastră, de copilul nostru. Cu soțul meu, George Pătrașcu, sunt împreună la evenimente, dar la serviciu, totuși. Tânjim după o vacanță. Nu știu când va fi. Andrei a crescut! Nu știm când a trecut timpul și copilul este bărbat deja. Parcă suntem în căutarea timpului pierdut. „Familia… e totul!” (serial Groapa)
Maria Buză: „Femeia păstrează relația. Ea ține familia unită”
Pe plan personal, ați împlinit 21 de mariaj. Care este cheia unei relații de durată și cum treceți peste momentele mai complicate care apar în cuplu?
21 de ani! Doamne, Dumnezeule! Numărul anilor nu pare să fie proporțional cu timpul. Anii sunt un număr, timpul este unitatea relativă a vieții. Parcă ieri s-a întâmplat totul! Asta cu secretele unei relații de durată, iarăși, poate fi o relativă. Că oricâte secrete ai deține sau ai inventa ca forță și armă de a ține pe cineva lângă tine, dacă e să nu fie „până când moartea vă va despărți” sau „și la bine și la rău”, nu va fi și gata! Dar un lucru știu sigur și cred în asta. Femeia păstrează relația. Ea ține familia unită.
Ea reușește să împace și să liniștească totul într-o căsnicie. „Până la urmă, femeile sunt cele care conduc lumea, chiar dacă o disimulează de la Eva încoace.” (Lia Bugnar în spectacolul „Și cu pisica ce-ați făcut?”, scris și regizat de aceeași Lia Bugnar).
„Am știut din prima clipă când ne-am întâlnit privirile că ceva va fi între noi”
Cum a cucerit-o George Pătrașcu pe Maria Buză?
La întrebarea asta ar trebui să răspundă el, soțul. Am știut din prima clipă când ne-am întâlnit privirile că ceva va fi între noi. Cu toate astea, nu știi ce și cum. Pur simplu ești străfulgerat de ceva. Cu timpul, când te îndrăgostești, îți traduci simțămintele acelui moment, acelei întâlniri și realizezi că soarta ți-a hărăzit alesul. Și chiar așa a fost.
Suntem împreună de atâta timp și sper așa să fie până la adânci bătrâneți. Vrem să îmbătrânim împreună, vrem să ne bucurăm de copilul nostru și de copiii lui și tot ce ne-a dat Dumnezeu și de toată munca și realizările noastre.
Știu că v-ați construit o casă la țară. Acum unde stați mai mult, în București sau acolo?
Da, avem la țară, acolo unde încă ne bucurăm de mama mea în viață. Are 89 de ani și este în putere cu o voință incredibilă de a face lucrurile singură, fără prea mult ajutor.
Este locul unde ne lăsăm dorul, când încă nici nu am plecat. Activitatea noastră ne cam ține departe de locul nostru de suflet. Locuim și în București, n-avem cum altfel. Colaborez cu trei teatre în București, unde am spectacole. Fac naveta.
„Când m-am întors, Andrei nu mai era acolo. Dispăruse”
Care sunt cele mai mari bucurii și provocări pe care le-ați întâmpinat în rolul de mamă? Ați trecut și prin momente mai delicate, în care ați simțit că vă stă inima în loc?
O, da! N-am să uit când într-o vară când am fost în vacanță la mare cu George și Andrei, Andrei avea 3 ani, se juca în nisip cu jucărele lângă noi și la un moment dat, căutând ceva prin geantă, mi-am luat privirea de la el. Când m-am întors, Andrei nu mai era acolo. Dispăruse! Pe plajă, lume multă, copii mulți, marea la câțiva pași, înțepenisem de teama a ce putea să fie mai rău. Nebunie! Și eu și soțul am început să urlăm ca doi nebuni.
Simțeam cum îmi crapă inima de spaimă. Nu a durat mai mult de câteva secunde până să îl găsim, dar mie mi s-a părut o veșnicie. Andrei era după o barcă abandonată la malul mării. Erau mulți copii acolo. Cu toții se bucurau de joacă împreună. Era bine și fericit! Și noi la fel că nu pățise nimic copilul. A fost o pățanie.
Andrei nu v-a urmat pe scenă. Nu și-a dorit o carieră artistică? Ce pasiuni are?
Andrei e un copil foarte talentat. Sunt convinsă că dacă ar fi ales profesia de actor, ar fi fost unul dintre cei foarte buni. Are calități vocale, e muzical, a studiat pianul vreme de doi ani, frumos, deștept! Băiatul mamii!
Dar nu a fost încurajat în direcția unei profesii artistice, nici de mine și nici de George. Așa că, fiind un tip capabil și descurcăreț, echilibrat în decizii și foarte organizat, vrea să activeze într-un domeniu unde să dețină controlul și să conducă.
El are grijă de noi și ne ajută cât poate de mult, ne descurcă treburile și face ordine în viețile noastre. Zice: „Ce mă fac eu cu voi, artiștii mei?!” El se ocupă și are grijă de noi. E stâlpul familiei!
„Am luat multe decizii greșite la un moment dat, care ne-au băgat într-un tăvălug din care nu mai reușeam să ieșim”
Ce lecții importante încercați să îl învățați sau să îi transmiteți în ceea ce privește pasiunea pentru artă și viața în general?
Lecțiile importante le-a aflat deja și a învățat multe din toate experiențele vieții noastre. Eu cu George am luat multe decizii greșite la un moment dat, care ne-au băgat într-un tăvălug din care nu mai reușeam să ieșim.
În multe situații, Andrei era cel care găsea soluții salvatoare și ne dădea sfaturi. Cumva, le-a trăit pe toate, fie că a vrut sau nu, deopotrivă, și realizările și eșecurile vieții noastre și împreună suntem cei mai fericiți că ne avem. E băiatul nostru bun și cuminte!
Obișnuiește să vă ceară sfatul, vă face confidențe sau e o fire mai independentă? V-a prezentat pe cineva?
Nu, nu îmi prezintă pe nimeni. Este foarte discret și respect asta. Asta nu înseamnă că e lăsat în pace, totuși. Îmi place să îi spun: „Andrei, îmi pare că ești îndrăgostit! Vrei să îmi spui ceva?”
” Nu!” Sec.
Ce face Maria Buză ca să nu se îngrașe
Ați afișat întotdeauna un tonus bun. Cum vă întrețineți forma fizică?
Cum îmi întrețin condiția fizică?! Vai, nu cred că vreți să știți asta. Alerg mult. Alerg de la un teatru la altul, dintr-un oraș într-altul, de la o nuntă la alta.
Și atunci cum pot fi altfel? Ci foarte bine, nu? Și dacă n-aș avea unde să alerg, aș dănțui de ciudă și tot nu mi-aș plânge de milă. În viață avem de toate. Să ne bucurăm de cele bune și să le plângem pe cele rele!