Irina Margareta Nistor (65 de ani) a făcut timidă primii pași în viață. Imediat după naștere, Margareta a contractat un microb din spital, primul doctor care a consultat-o fiind convins că nu va supraviețui. Mai mult decât atât, bărbatul, după care, potrivit criticului de film, a fost numit un spital din Capitală, a refuzat să-i ofere oxigen.

„Am reușit să supraviețuiesc deși primul doctor nu mi-a dat nicio șansă. Primul medic, după care a fost numit un spital în București, i-a spus mamei: «Faceți alta, aveți 26 de ani». Aș vrea să nu se mai întâmple niciodată asta. (...) Bunicul meu a găsit un alt doctor care m-a tratat și m-a salvat. Am fost botezată în spital. (...) Au fost mai multe probleme. În primul rând a fost un microb luat din spital, o furunculoză. Aveam 3 kg când m-am născut, apoi am ajuns la 1 kg. Eram mult prea mică și le era greu să scoată microbul din organism, iar dacă-mi intra în sânge mă putea omorî, de aceea le tot tăiau (n.red.: furunculii)”, a povestit Margareta Nistor în emisiunea „În Oglindă”, găzduită de Mihai Ghiță.

„Când eram copil mi se spunea «domnișoara de sticlă» pentru că, de câte ori mă pieptăna bunica, mă durea îngrozitor. Pe craniul meu sunt urmele acelea, iar pe umăr este o urmă ceva mai solidă. Mama murea de milă de fiecare dată când mă tăiau, dar nu exista o altă posibilitate. Nu puteau să mă anestezieze și, fiind foarte mică, totul era pe muchie de cuțit. Nu era totul să depășesc primul momentul, a durat vreo 3 luni. Mi se făceau foarte multe medicamente, unele din străinătate, pe care părinții le-au plătit vreo trei ani de zile. Eforturi foarte mari. La 3 ani m-au dat la grădiniță unde n-am stat mult, pentru că am făcut hepatită, motiv pentru care nu mănânc sare. Am avut noroc și atunci, era un ministru al Sănătății care a decis să nu mă ia în spital, m-au îngrijit acasă”, a continuat.

Margareta Nistor a câștigat notorietate în perioada comunistă, când, într-un interval de doar 5 ani, a dublat în secret peste 3.000 de filme străine. „Eu luam 60 de lei la cinematecă pentru dublaj. Mai toată perioada facultății pe acolo mi-am petrecut-o. 100 de lei era punctul meu de reper. Mi-a zis că îmi dă 200 pe un film. Caseta mi-o vindea inclusiv mie, dacă voiam să iau pentru cineva”, a mai declarat traducătoarea.