Andi este unul dintre cei mai vanati actori ai momentului de pe la noi. Joaca la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiesti, la ACT-ul bucurestean si si-a lasat amprenta pe 30 de filme.
De-a cameleonul
Cu Vasluianu (asa cum obisnuieste mai toata lumea sa il strige pe platoul de filmare) nu-i de glumit. Daca i se da ceva de facut, fie ca e un personaj minor in planul 5, fie ca e ditamai eroul principal, el isi creeaza rolul pana la cele mai mici detalii. Nu se joaca de-a cameleonul, cum se obisnuieste de multe ori prin ale actoriei, ci chiar devine un actor-cameleon.
Daca iei doua din rolurile facute pana acum si le compari apar rapid diferenta si nuantele. Parca si fizionomia e alta. Sa-l luam de exemplu pe Felie – mecanicul auto intelept, cu atuuri de „prieten adevarat” din „Furia” lui Radu Muntean. Ti-l amintesti? In salopeta de lucru bleumarin, cu caciula neagra trasa peste ochi, ceva barba, vorbind incet si punand punctul pe „i” cam in orice dialog cu bunul prieten Luca (Dragos Bucur). Si, brusc, iti apare mutra lui de tigan mustacios, ascuns sub o geaca-cojoc, cu o claie de par carlionat, vorbind tare si spunand, de multe ori, tot soiul de aberatii (amuzante), las si totusi cu suflet mare, dornic sa faca Revolutie in recentul „Hirtia va fi albastra” al aceluiasi Radu Muntean. Hmmm…Sa fie tot el? Si tot asa poti sta pe ganduri mult timp, punand unul langa altul rolurile lui si analizand.
Un lucru e clar: Vasluianu e pasionat al naibii de mult de ceea ce face. Studentii la regie film s-au prins de smecherie si de ani buni incoace il vor in filmele lor. El spune „da” incantat (dupa ce arunca totusi un ochi pe scenariu) si se pune pe treaba. Asta e genul de job fara plata pe care il face cu tot atata drag si spor ca pe unul cu contract semnat. Ba poate chiar cu si mai multa pofta. Si cand spun asta ma gandesc la numarul ala de reclame la vopsele, salam, bere in care l-am vazut. El ma contrazice: „Sigur ca reclamele sunt un must do pentru actor ca sa-si plateasca intretinerea, ratele la masina, lumina si gazele. Dar daca tot accepti o astfel de propunere, te gandesti totusi ca trebuie sa iti iasa ceva cat de cat ok. Si acolo e un personaj ca oricare altul.”. Si uite asa mai apre inca un rol pe care il ia foarte in serios.
Domnului profesor… cu dragoste
Nu poate si nu vrea sa aleaga intre teatru si film. Ii place pe scena, dar e innebunit si dupa atmosfera platoului de filmare, unde din 97 (cand a jucat in primul scurt metraj al lui Catalin Mitulescu) tot descopera noi chestii care il fascineaza. Ce nu se prea stie despre el este ca ii place sa dea mai departe ce stie sa faca mai bine: actoria. A pregatit pentru examenul de admitere la facultate – si inca o mai face -multi adolescenti „cu pata pusa”, dornici sa se vada pe sticla, ecran sau scena. Deloc o treaba usoara, dar pe care o practica ca un fel de sport extrem in timpul liber. Se arunca in cele mai mari emotii alaturi de ei. Ce-i iese din treaba asta: reusita si bucuria lor in urma orelor de „studiu” petrecute in garsoniera lui transformata in sala de repetitii. „Imi place la nebunie sa predau…Ce cuvant anapoda! Sa simt cum se transforma sub ochii mei pustii astia in care ma vad clar pe mine in urma cu 12 ani”.
Daca se-ntampla sa nu fie prins nici la filmare, nici la teatru, nici cu job-ul de profesor da o fuga la cinema Studio si vede un film. Sau, daca pica vreo duminica libera, pune mana pe telefon si aduna echipa. Nu de filmare, de fotbal. Tu cum credeai ca se tine in forma? Si uite o veste de ultima ora: la anul pe vremea asta, Vasluianu va fi un barbat casatorit, la casa lui. „Gata! Vine o varsta cand…”. Asa zice vorba, asa zice si Andi. Noi zicem ca o sa fim mai departe cu ochii pe el.
Foto: Agerpres