La 28 de ani, Mădălina Ghenea a avut ocazia să împartă platourile de filmare și ceasul deșteptător cu nume sonore de la Hollywood. Plânge de fiecare dată când se uită la „Tinerețe”, filmul cu care a mers și la Festivalul de Film de la Cannes, vorbește cu pasiune despre actorie și recunoaște că uită să pună frână când se îndrăgostește.
De câte ori ai văzut „Tinerețe” până acum și de ce plângi de fiecare dată când îl vezi?
La TIFF l-am văzut a șasea oară. Plâng pentru că leg foarte multe lucruri cu anumite momente din film: relația dintre părinți și copii, relația de iubire dintre doi oameni, îmbrățișările pierdute, timpul trecut și cel pe care îl mai avem. Fiind mereu pe drumuri, de la 14 ani, simt câteodată că pierd aceste îmbrățișări cu părinții mei, cu oamenii pe care-i iubesc… Sunt într-un aeroport, cu o valiză, ajung într-un hotel, sunt mereu singură… „Tinerețe” e filmul care mă face să le trimit mesaje celor dragi și să le spun că-i iubesc. Personajul principal al filmului este Timpul, și asta mă învață el în primul rând.
Cum fost să lucrezi cu Michael Caine, Harvey Keitel, Jane Fonda?
Am fost pe platourile de filmare și când nu am filmat, ca să-i observ, să învăț, să mai vorbesc cu ei, să ascult poveștile incredibile ale lui Michael Caine. Este cel mai bun povestitor pe care l-am întâlnit vreodată. E atât de drăguț, haios și cald. El și soția lui, Shakira, au devenit cumva familia mea. La fel Harvey Keitel, soția și fiul lor. Sunt niște oameni foarte calzi.
Ce ai învățat de la ei?
În meserie, am primit foarte multe sfaturi. Mi-a rămas în minte sfatul lui Michael Caine: „E foarte bine că ai făcut rolul ăsta dezbrăcată. E bine, pentru că este filmul lui Paolo Sorrentino. Dar să nu te mai dezbraci. Și dacă totuși o faci, să fie pentru nivelul ăsta. Tu trebuie să fii actriță. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva asta, dar eu așa vreau să te văd”. E un sfat de la un om extraordinar și un mare compliment. Pot să spun că am prins aripi și cred că încrederea asta mi-a adus și rolul principal din filmul „Smitten!”, regizat de Barry Morrow, care a luat premiul Oscar pentru „Rain Man” cu Dustin Hoffman și Tom Cruise. E un film superb, pe care de abia aștept să-l văd.
A intrat în post-producție?
Încă se lucrează la el. Nu este gata, dar avem un teaser de 10 minute la Festivalul de Film de la Ischia, unde mi-am dorit foarte mult să fie, pentru că este festivalul unde a început totul pentru mine. Acolo am început călătoria în lumea filmului.
Ai avut ocazia să lucrezi și cu Jude Law, în „Dom Hemingway”… Cum a fost?
A fost primul meu film cu actori de asemenea calibru, eram un pic speriată, îmi era teamă la fiecare pas. Ba chiar aveam momente când îmi doream să se facă o gaură în pământ și să dispar. E normal cumva, pentru că nu am rădăcini artistice, nu am pe nimeni în familie care a făcut teatru sau actorie. Am o mamă care m-a visat artistă, m-a dus la Școala de Arte din Slatina și a zis: „Faci balet și puțin pian”. N-am excelat la nimic, n-am fost vreodată vreun talent în ceva, dar asta a fost dorința ei. Și în momente mai grele pentru noi, în familie, toți bănuții erau pentru rochiile Mădălinei care mergea la nu știu ce curs. Ea, mama, a crezut în mine.
Este viața ta scenariul pe care visai să-l joci?
Wow… Sunt momente pe care aș vrea să le șterg. Dar sunt cine sunt și datorită acestora. Când am dat probă pentru filmul lui Paolo Sorrentino a fost cel mai îngrozitor moment din viața mea.
Te referi la perioada prin care treceai sau la castingul în sine?
La perioada prin care treceam. Castingul a fost normal. Am pus suflet și am crezut în acel personaj. Regizorul mi-a cerut să interpretez o femeie goală din toate punctele de vedere. Fizic, psihic, sufletește. Un personaj gol. Mi-am pregătit aproape toate probele pe care le-am dat cu o foarte bună prietenă. Ea venea cu mine și mă aștepta afară. A devenit așa, un fel de lucky charm. Când m-am pregătit pentru proba de la „Tinerețe” mă gândeam: de ce să fie un personaj gol? Credeam că are ceva de spus. Am filmat scena și am făcut exact opusul a ceea ce mi-a cerut Paolo. Am încercat un personaj care are ceva de spus. Normal că s-a uitat un pic strâmb la mine. Mi-a spus că nimeni nu-l contrazice și nici nu-i spune ce să facă. M-am întors la a treia probă, a rescris personajul și i-a mai dat câteva scene. Anumite părți au fost tăiate. Era și o poveste de dragoste între mine și un personaj, dar am au renunțat la ea până la urmă.
În „Tinerețe” iubirea este comparată cu mersul pe bicicletă. „Înveți să mergi și când te bucuri mai tare cazi, pentru că uiți să frânezi”. Și s-a întâmplat asta? Să cazi, pentru că ai uitat să frânezi?
Da, este descrierea perfectă a vieții mele! Eu mă îndrăgostesc și mă arunc… apăs pe accele‑
rație, văd că mă duc spre un zid, dar e așa de frumoasă senzația încât…
… încât nu vrei să mai pui frână…
Da. Pe urmă mă dau cu capul de toți pereții, mă ridic și mă îndrăgostesc iar. Cam asta este Mădălina.
Oare nu facem toți așa?
Asta cred și eu. Dar, în general, lumea nu vrea să arate și cred că e greșit să pozăm în ideea de perfecțiune. Perfecțiunea înseamnă să găsești pe cineva pentru toată viața, dar din păcate nu toți suntem atât de norocoși.
Atunci, ne dăm cu capul de toți pereții, cădem, ne ridicăm și o luăm de la capăt. Asta nu înseamnă că trebuie să te oprești la un om care nu te iubește. Nu. Eu respect oamenii care iubesc.
Iubești acum? Ești îndrăgostită?
Da, eu mereu sunt îndrăgostită.
De cine?
De viață, de actorie, de părinții mei, de oameni frumoși…
Cum vezi tu iubirea?
În iubire uiți de tine. Uiți să apeși pe frână…
Ce calități îți dorești să aibă bărbatul de lângă tine?
Inteligență emoțională, în primul rând. E cea, mai importantă calitate din punctul meu de vedere.
Care au fost lecțiile tale din relațiile romantice?
Din ultima mea relație am plecat pentru că nu voiam să respirăm același aer. Aveam nevoie de muzica mea frumoasă, de tea‑
tru și de artiști. E frumos să iubești și să fii îndrăgostit, dar să nu renunți la visurile tale. Am muncit 14 ani pentru ele, departe de casă. Din exterior, pare totul ușor, dar nu este ușor să stai departe de casă. Și am mai învățat să spun „Nu”. Cred că „Nu”-urile sunt mai importante decît „Da”-urile în viață. Cel mai important pas într-o carieră este să spui „Nu”. Să renunți la anumite lucruri care te pot ajuta financiar, pentru proiectele artistice… Am renunțat la bani ca să fac proiecte frumoase. Și în iubire trebuie să știi să spui „Nu”. Este cel mai important. Să alegi.
Citește și – Mădălina Ghenea le-a tăiat răsuflarea celor prezenți la Festivalul de la Ischia. Vezi cum s-a îmbrăcat românca!
Citește și – Imagini explicite! Mădălina Ghenea, goală puşcă în scene fierbinţi!
Ultima modificare februarie 23, 2022 4:14 pm