Lucia Bubulac dezvăluie de ce nu s-a recăsătorit după divorțul de Cătălin Crișan: „Căsătoria nu e o garanție a fericirii iar uneori poate fi o perpetuă tristețe în doi” / Exclusiv

Lucia Bubulac ne spune, cu sinceritate, de ce nu s-a recăsătorit după divorțul de Cătălin Crișan. Cunoscuta interpretă si doctoriță declară că nu și-a programat sau calculat ceva vreodată așa încât căsătoria nu a reprezentat o prioritate în viața ei.

Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, Lucia Bubulac ne spune adevăratul motiv pentru care a ales medicina înaintea muzicii. Își aduce aminte că doar curiozitatea a făcut-o să reziste la disecțiile pe care trebuia să le facă în facultate. De când era mică își dorea să devină chirurg, dar a renunțat la idee, pentru că nu avea rezistența fizică a unui bărbat. Lucia Bubulac fost căsătorită cu celebrul cântăreț Cătălin Crișan. Împreună au doi copii, Daria (23 de ani) si Raris ( 20 de ani), amândoi având, de mici, o mare dragoste pentru muzică. O mamă implicată, un medic apreciat, o femeie aflată în top 100 oameni de succes, Lucia Bubulac ne spune de ce nu s-a mai recăsătorit niciodată. Aflăm ce îi plăcea să facă în copilărie și de ce nu reușește să aibă vreun hobby.

Lucia Bubulac: „Pentru mine noțiunea de timp liber nu există”

Lucia, sunt curioasă, prima dragoste a rămas medicina sau muzica?

VEZI  GALERIA  FOTO(1 / 7)

Pentru mine nu a existat prima sau a doua dragoste. Au existat doar lucruri pe care am ales să le fac. Am ales medicina ca profesie, pentru că iubesc oamenii, îmi place să-i ajut, iar asta îmi produce o imensă satisfacție. În plus este, fără îndoială, un domeniu plin de mistere, multe dintre ele încă nedecriptate. Este fascinant să afli cum funcționează corpul, mintea și sufletul uman, iar acest lucru nu mă va plictisi niciodată.

Vedetele din România au strălucit la Festivalul Mamaia 2024. Wow, ce ținute! GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

În schimb, muzica a fost și va rămâne o parte din sufletul meu, un mod de a transmite celorlalți trăiri și sentimente universal valabile. Toate compozițiile mele au fost o reflectare a unor emoții pe care am simțit nevoia să le convertesc în armonii capabile să amprenteze alte inimi care vibrează la fel. Fiecare melodie are în spate o poveste și din acest motiv am cântat doar atunci când „povestea” mi-a stimulat creativitatea.

De la 5 ani Lucia Bubulac se visa medic

Când ai decis că vrei să devii medic?

Maria de la Insula Iubirii, vacanță de vis în Grecia, cu noul iubit. A uitat de Dany Boy, de Marcel și de ispita Beni / FOTO

Recomandarea zilei

Fără să fiu ipocrită pot să-ți spun că în arhiva foto există o poză de când aveam în jur de 5 ani. Apar costumată în doctor, cu niște rame de ochelari, fără lentile, un bisturiu în mână și primul pacient pe masa de operație, păpușa mea Brigitte. Doream să devin chirurg. Ulterior, mi-am dat seama că este o specialitate destinată mai mult bărbaților. În afară de îndemânare, o bună pregătire teoretică și practică, chirurgia necesită o constituție  robusta din punct de vedere fizic. O constituție care să îți permită să stai ore multe în sala de operație. Iar eu nu eram așa.

„Am supraviețuit disecțiilor din perspectiva curiozității care mă anima”

Nu ți-a fost greu în facultate, ai rezistat probelor practice?

La liceu, când a trebuit să îmi asum alegerea unei profesii, am analizat foarte bine toate opțiunile posibile, în raport cu structura și abilitățile pe care le posedam. În cele din urmă am ales, fără prea multe ezitări, medicina. Facultatea a reprezentat un tur de forță și tenacitate din cauza volumului uriaș de informații pe care a fost nevoie să mi le însușesc. În privința lecțiilor de anatomie nu a fost plăcut, dar am supraviețuit disectiilor din perspectiva curiozității care mă anima. Voiam sa intru în „dedesubturile” corpului uman. Ce pot spune acum, după 33 de ani de practică medicală, este că mă felicit în fiecare zi pentru alegerea făcută. Pentru mine, această meserie este ideală.

Ești în top 100 femei de succes din România. Apropo de asta, sincer te întreb, a existat un preț al succesului pe care a trebuit, vreodată, să-l plătești?

M-a surprins premiul oferit de Revista Capital pentru promovarea Medicinii Holistice, datorat de fapt ultimei cărți scrise, „Stres, emoții, depresie, cancer”. Aș vrea să le mulțumesc pentru atenția de care m-am bucurat. Sincer, din punctul meu de vedere, nu consider că am plătit nici un preț. De-a lungul timpului, este adevărat că m-am implicat în tot felul de proiecte, însă mi-am organizat bine toate activitățile și le-am acordat atenție în ordinea priorităților.

Pentru mine noțiunea de timp liber nu există, muncesc de dimineața până seara cu drag. Permanent sunt preocupată să fac ceva folositor sufletului meu și nu îmi pierd timpul cu lucruri pe care le consider inutile. Specialitatea pe care mi-am ales-o, Medicina de Familie, mi-a permis o oarecare independență și libertate decizională. Am fost mereu propriul meu șef și asta a contat foarte mult pentru mine.

Lucia Bubulac: „După divorț viața mea s-a schimbat radical”

După divorț nu ai avut o viață tocmai ușoară.

Cu sinceritate pot să spun că după divorț viața mea s-a schimbat radical din foarte multe puncte de vedere. Am plecat cu 2 copii minori, pentru că asta a fost alegerea mea, însă fără să mă gândesc dacă va fi ușor sau greu. Dumnezeu m-a ajutat să descopăr că am putere să merg singură mai departe. A fost o provocare asumată, iar ce am realizat de atunci demonstrează că totul s-a întâmplat cu un scop. Nevoia de a avea mai mulți bani pentru copiii mei m-a determinat să acționez pe mai multe direcții. Am lansat un album de autor în 2010, am realizat și prezentat două emisiuni TV medicale. În afară de activitatea de la cabinetul de medicină de familie am devenit asistent universitar la Universitatea de Medicină  „Carol Davila” din București. Am făcut 3 mastere și am scris 2 cărți.

„Viața nu e o competiție”

Cum ai reușit să mergi mai departe, să-ți vezi de cei doi copii și de carieră?

Au trecut 14 ani de la divorț iar în acest timp, în ciuda faptului că mă ocup de foarte multe lucruri, prioritară a fost educația și atenția pe care am acordat-o copiilor mei. Acum sunt mari și pot spune că sunt extrem de mândră de evoluția lor. Prin tot ceea ce am făcut, am vrut să fiu un model pentru ei și am căutat să-i învăț că în viață ai nevoie de o motivație foarte puternică pentru a reuși. Ai nevoie să știi că poți, ai nevoie să crezi în tine. Trebuie să lupți dacă îți dorești ceva cu adevărat, dar mai ales să-ți asculți sufletul. Viața nu e o competiție, iar prin ceea ce faci nu trebuie să demonstrezi celorlalți nimic. Viața e a ta și e pentru tine. Trebuie doar să-ți dorești să fii fericit. Din acest motiv cred că singurul scop este să găsești calea dăruind iubire, respect și recunoștință, fără să aștepți nimic în schimb.

Lucia Bubulac: „Nu m-am recăsătorit pentru că nu mi-am dorit”

Ești și ai fost mereu o femeie puternică, independentă, care știe ce vrea. Cum de nu te-ai mai recăsătorit?

Ai dreptate, am știut întotdeauna ce vreau să fac sau unde vreau să ajung, însă nimic nu a fost calculat sau programat. Deci nu m-am recăsătorit pentru că nu mi-am dorit. Până acum, căsătoria nu a reprezentat o prioritate. Ce va fi va fi, iar dacă nu va fi, înseamnă că așa a fost să fie. Știu că Dumnezeu mă iubește și dacă până acum a considerat că trebuie să fiu singură, a știut el de ce. Pentru mine nu există șabloane iar iubirea are o infinitate de forme. Căsătoria nu e o garanție a fericirii iar uneori poate fi chiar o perpetuă tristețe în doi.

Cele mai frumoase amintiri din copilărie

Ce-ți plăcea să faci când erai copil?

Mi-amintesc cu drag de anii când am învățat să cânt la chitară. Eram în clasa a IV-a. A fost momentul în care am descoperit o lume nouă și posibilitatea de a exprima prin muzică ceea ce simțeam. În plus, am practicat diverse sporturi: atletism, handbal, patinaj sau tenis de masă. Păstrez și acum o mulțime de diplome și premii de la „Cântărea României” și de la diverse competiții sportive. Au fost ani frumoși, iar toate activitățile de atunci au contribuit foarte mult la formarea mea.

Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?

M-am bucurat de niște părinți minunați care m-au susținut mereu și de la care am învățat multe. Nu am avut frați și atunci toată atenția lor era îndreptată spre mine. Pot spune că în egală măsură am primit sfaturi și de la mama și de la tata, însă mama e mama și încă mai e lângă mine și azi.

„Nu eram genul de tocilară”

Cum erai la liceu? Rebelă, timidă sau mai tocilară?

Am fost o adolescență echilibrată, nici rebelă, nici timidă, care învăța bine, într-o clasă de mate-fizică, în care competiția era foarte mare. Nu eram genul de tocilară, chiar dacă mai luam și premii, însă am învățat cu plăcere și din dorința de a fi un om complet. Școala era atunci un spațiu mai prietenos.

Îți mai amintești când te-ai îndrăgostit prima oară?

Dacă mă gândesc bine, cred că eram în clasa a IV-a . Îmi plăcea de un băiat brunet cu ochii albaștri, dar am știu doar eu.

Cum este Lucia Bubulac ca mamă: „Extremele nu sunt bune”

Daria are acum 24 și Raris 20. Când erau mai mici, însă cum era mama Lucia? Mai relaxată, mai panicată?

Mama Lucia a încercat să fie o mamă bună și cred că a reușit. Mi-au folosit enorm cunoștințele medicale, pentru că niciodată nu am intrat în panică dacă se îmbolnăveau. I-am încurajat să se cățere în copaci, dar eram aproape de ei să-i prind dacă era cazul. Curajul se cultivă și e foarte important să-i spui copilului că poate! Un părinte trebuie să intuiască granița dintre neglijență și hiper-protecție, pentru că extremele nu sunt bune.

În privința dezvoltării emoționale a copiilor mei, a contat foarte mult faptul că sunt o persoană echilibrată, calmă când trebuie. Prin comportamentul meu, am construit un climat bazat pe siguranță, încredere, protecție, armonie și afectivitate direct exprimată. Copiii mei m-au simțit alături, prezentă în orice moment și aproape de sufletul lor. Le-am înțeles reacțiile și comportamentul, le-am respectat ideile și dorințele, i-am sfătuit când era cazul sau chiar am învățat multe de la ei. Un copil are nevoie să știe și să simtă că este iubit, chiar dacă unii etichetează asta drept răsfăț.  

Ce crezi că au moștenit de la tine și ce de la fostul soț, Cătălin?

Cred că Dumnezeu a fost extrem de generos și selectiv și a ales ce a fost mai frumos și mai bun de la fiecare. La zestrea genetică s-a mai adăugat și climatul în care au crescut, așa încât și Daria și Raris au ales traiectorii artistice, pentru că așa au simțit.

„M-au învățat că trebuie să renunț la intenția de a impune ceva împotriva voinței lor”

Ce ai învățat de la ei, în toți acești ani?

Cu toate că ne-am obișnuit să spunem că părinții sunt cei care-i învață pe copii, de multe ori și noi avem multe de învățat de la copiii noștri. Daria și Raris m-au învățat că trebuie să renunț la intenția de a impune ceva împotriva voinței lor. Pentru puțină vreme am opus rezistență, însă în cele din urmă mi-am dat seama că aveau dreptate.

Am reușit să le înțeleg deciziile și alegerile făcute și i-am apreciat pentru maturitatea argumentelor. Copiii din ziua de azi știu foarte clar ce vor și asta e foarte bine pentru ei. E meritul acestei generații și-i admir foarte mult. Noi am fost educați după alte reguli. Eram supuși, ascultam de mama și de tata chiar dacă în sinea noastră poate nu eram, uneori, de acord cu ei.

Cu sinceritate despre calități și defecte

Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?

De fapt, să știi că cel mai bun răspuns la această întrebare l-ar putea da oamenii care mă cunosc. Mi-e greu să spun care este cea mai importantă calitate a mea, pentru că fiecare dintre noi suntem percepuți de ceilalți în mod diferit. Poate cineva apreciază la mine onestitea, altcineva seriozitatea sau diplomația.

În privința defectelor, evident că am și eu defecte, ca toată lumea, însă care este cel mai mare chiar mi-e greu să-ți spun. Uneori un mare defect poate fi privit ca o mare calitate, cum de pildă ar faptul că fac întotdeauna doar ce simt că trebuie să fac.

„Tot ce se întâmplă se întâmplă cu un scop”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

Din fericire viața nu m-a surprins cu momente greu de depășit. Convingerea mea este că întotdeauna, orice situație de viață, are cel puțin o soluție. Iar tot ce se întâmplă se întâmplă cu un scop. În cele din urmă vei ajunge la concluzia că așa a fost mai bine pentru tine. În acest fel am reușit mereu să privesc doar înainte, să cred doar în „azi” și să merg fericită pe drumul meu.

Lucia Bubulac: „Nu am timp pentru mine”

Ce nu știe lumea despre tine?

Lumea cred că știe aproape totul despre mine. Sunt un om obișnuit și, la fel ca mulți alții, extrem de ocupat. Nu colecționez nimic, nu pescuiesc, nu croșetez, nu schiez, nu am timp pentru mine. Gătesc la cererea copiilor, adică ce-și doresc ei mănânce și am succes cu câteva prepatate rapide sau, dacă mai vin prietenii la noi, vreau să-i surpind cu fel de fel de invenții culinare.

Ce nu ai face niciodată în viața ta?

Nu mi-am pus niciodată această întrebare. Dar dacă mă provoci acum aș încerca să îți răspund dintr-o perspectivă mai generală. Se spune că nu e bine să spui „niciodată” pentru simplul motiv că nu știi cum vei gândi sau cum vei reacționa pus în fața unei anumite situații. De-a lungul vieții omul evoluează ca individ, din toate punctele de vedere (psihologic, mental, spiritual). Schimbările sunt necesare în evoluția noastră așa încât ceea ce ieri ai apreciat ca fiind bun sau frumos mâine poate vei considera că e rău sau urât.

„Dacă s-a întâmplat, îmi cer iertare”

Când ai dezamăgit cel mai tare?

Este imposibil să nu fi dezamăgit pe cineva vreodată. Concret nu știu. Dacă s-a întâmplat, îmi cer iertare. Adevărul este că nu poți să te ridici întotdeauna la nivelul așteptărilor celorlalți, așa încât poți uneori să produci dezamăgiri chiar fără intenție.

Ai făcut compromisuri în viață?

În viață, în general este foarte bine să fii flexibil și să știi să te adaptezi unor situații. Dar nu atât de mult încât să încalci niște principii care sunt în acord cu structura ta. Nu știu dacă aș numi asta compromis și nu îmi amintesc nici un exemplu.

Ce planuri, profesionale și personale, ai pentru anul 2024?

Îmi place să îmi fac planuri, am multe idei care așteaptă să prindă contur, însă asta se întâmplă mereu, indiferent în ce moment al anului ne aflăm. Oricum, nu vreau să le divulg, pentru că aș strica surpriza.

Foto: Arhivă personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Ed Sheeran și Chris Hemsworth, la un restaurant dn București după concertul de la Arena Națională: „A fost superb”

Fanatik

Cele 4 zodii care vor avea 3 luni de belșug. Dumnezeu e de partea lor

GSP.ro

Cum a început relația dintre Serena Williams și Alexis Ohanian. Cine i-a însoțit la prima în întâlnire pe cei doi. „Am încercat să aflu totul despre el”

Urmărește-ne pe Google News