„Era o zi rece și înnorată de noiembrie – exact cum mă simțeam și eu atunci când am ieșit din clinică. Aveam atât de multe nedumeriri și întrebări: “De ce tocmai noi?”, “Există cumva un criteriu prin care sunt aleși cei care nu pot procreea natural?”, “De ce alții care nici măcar nu-și doresc să aibă un copil sunt binecuvântați și noi nu?”, “Doamne, cu ce am greșit?”. Eu, femeia puternică, femeia pe care cu greu o demoralizai, eu care trecusem prin atat de multe încercări și nu fusesem pusă la pamant, eram acum îngenunghiată, iar sufletul îmi plângea. Dar cu jumatate de glas in mijlocul acelei straduțe, în fața clinicii i-am spus lui Silviu: deci avem o șansă!”, a povestit Lili.