Lavinia Miloșovici și-a cunoscut soțul încă de la grădiniță: „La 6 ani am plecat la Deva și i-am lăsat libertate să facă ce vrea timp de 16 ani”  / Interviu

Lavinia Miloșovici, considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990, cu 19 medalii mondiale și olimpice în palmares, își deschide sufletul într-un interviu acordat în exclusivitate pentru UNICA.ro. În vârstă de 47 de ani, fosta gimnastă ne povestește cum arată viața ei în prezent, alături de soț și de cei doi copii, dar ne poartă și pe aripile nostalgiei și a amintirilor anilor în care a muncit din greu pentru a obține rezultate greu de egalat astăzi.

Ultima notă de 10 din gimnastica mondială, acordată la Jocurile Olimpice, îi aparţine Laviniei Miloşovici, care a primit aurul în 1992, după finala la sol, dar drumul spre performanță nu a fost deloc unul ușor. Fosta gimnastă recunoaște că a fost la un pas să renunțe la gimnastică. Bolnavă de scarlatină, singură la Deva, și-a sunat mama să o ia acasă. „A fost o perioadă foarte grea pentru mine, am plâns mult și 2,3 zile nu am fost în stare de nimic”, își amintește sportiva. Nu a ascultat sfaturile antrenorilor și a plecat acasă. În trei săptămâni, însă, s-a răzgândit și s-a întors în locul în care viața ei a cunoscut sensul, dar și drumul anevoios al performanței. Campioana mondială își aduce aminte de cea mai grea accidentare din carieră, cu doar trei săptămâni înainte de Jocurile Olimpice de la Atlanta, dar și despre prețul pe care l-a plătit pentru succes.

Lavinia Miloșovici, dezvăluiri despre viața la 47 de ani, alături de soț și cei doi copii

Căsătorită cu ofițerul de poliție Cosmin Vânătu, împreună cu care are doi copii, pe Cosmin, în vârstă de 12 ani, și pe Andrei, de 8 ani, Lavinia Miloșovici mărturisește că ambii fac sport și au moștenit voința de la ea. Fosta gimnastă și-a cunoscut soțul încă de la grădiniță. A plecat la Deva când avea doar 6 ani și, peste 16, când s-a întors, au rămas împreună până în prezent.

Fosta gimnastă a rememorat și cel mai greu moment din viața ei, pierderea primului copil, în anul 2008. Fiica ei, Denisa Florentina, a încetat din viață din cauza unei boli a sistemului nervos.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

„Am scuturat-o, i-am făcut respirație gură la gură, am întors-o cu capul în jos, dar nu-și mai revenea. A murit în brațele mele chiar dacă am chemat salvarea imediat”, ne-a mărturisit Lavinia Miloșovici.

Fosta sportivă ne-a vorbit și despre episodul din 2002, când, după un pictorial controversat, realizat în Japonia, timp de 5 ani nu a mai avut voie să artbitreze sau să antreneze în România

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Ești considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990, cu 19 medalii mondiale și olimpice. Când a început totul?

Totul a început în ’89, când am fost la europenele de junior de la Atena. Am câștigat medalia de aur la sărituri la sol și am pierdut individualul compus, pe care l-am ratat. De atunci am plecat pe drumul asta mare.

Îți mai aduci aminte competiția unde ai avut cele mai mari emoții?

Am participal la Jocurile Olimpice de la Atlanta, la încheierea carierei mele. Înainte de a pleca, însă, am avut un mare accident, cu 3 săptămâni înainte de olimpiada. Am avut o entorsă cu rupere de ligament la gleznă. Fetele au plecat în America și înainte s-a mai întâmplat o nenorocire, pentru că Gina Gogean a făcut o apendicită perforată. A fost operată de urgență și nu a mai plecat nici ea.

Eram în refacere amândouă, în loc să plecăm la olimpiadă. Când am ajuns acolo ne era frică să nu ne accidentăm. Am reușit, totuși, să facem exercițiile foarte bine, pe picioare. Nu ne așteptam la o medalie la echipe și a fost o mare bucurie să luăm locul 3, în patru oameni, la Atlanta.

Există vreo medalie care ți-a lipsit din palmares?

Eu am luat toate medaliile care se puteau lua, dar mi-a lipsit medalia de aur la individual compus. Am considerat, totuși, că sunt câștigătoare pentru că am luat locul întâi la toate aparatele.

Lavinia Miloșovici, o sportivă de echipă: „Aveam mai multe emoții pentru colegele mele decât pentru mine”

Gimnastica este un sport de echipă. Există prietenie, susținere… dar există și invidie uneori?

Părerea mea este că, într-un sport de echipă, nu trebuie să existe invidie. Trebuie să fim uniți și să ne susținem unii pe alții. Eu am fost mereu pentru reușita echipei, aveam mai multe emoții pentru colegele mele decât pentru mine. Invidie nu am simțit niciodată, nici pentru adversare. Noi, după competiții, ne îmbrățișam și ne felicitam.

„Atât de supărată am fost că nu am ascultat de nimeni, mi-am făcut bagajele și am plecat acasă”

De mică te-ai apucat de sport iar la 9 ani scarlatina era să te scoată, definitiv, de pe acest drum. Cât de mult ți-a luat să-ți revii și să continui?

A fost o perioadă foarte grea pentru mine. Eram la Deva și i-am trimis o scrisoare mamei mele, dintr-o infirmerie a școlii. Eram cu o colegă acolo care avea oreion. Am plâns mult, 2,3 zile nu am fost în stare de nimic. I-am scris mamei să vină să mă ia, că nu mai rezist. A venit să mă ia iar antrenorii mi-au spus să nu plec de la Deva. Că voi fi o mare campioană și că voi pierde foarte mult. Atât de supărată am fost că nu am ascultat de nimeni, mi-am făcut bagajele și am plecat acasă. Dar, după 3 săptămâni mi-am revenit și m-am întors.

Nu ai regretat niciodată faptul că nu ai avut o copilărie așa cum aveau alți copilași?

Nu am regretat deloc, probabil am avut o copilărie mult mai frumoasă ca alții. Am crescut la sat și trebuia să am grijă de animale, să strâng fânul, iar mie mi-au plăcut lucrurile astea. Copilăria mea a fost frumoasă, fără telefoane, jocurile noastre s-au desfășurat în jurul gimnasticii. În pauză, în curte, ne jucam toate sporturile. Nu am regretat deloc pentru că altceva nu știam să fac.

Lavinia Miloșovici, despre prețul succesului: „În cei 16 an de sport a trebuit să performez cu dureri maxime”

Care simți că a fost prețul pe care l-ai plătit pentru succesul imens pe care l-ai avut?

Eu am fost un om foarte puternic, fizic. La vârsta de 10 ani am fost internată la un centru pentru că aveam probleme la coloana vertebrală. Nu poți evita accidentările când este vorba de un sport de performanță. Ele vin fără să-ți dai seama. Chiar dacă nu te accidentezi, munca apasă pe oase. Eu am fost puternică, am trecut peste durerile pe care le aveam.

În cei 16 an de sport a trebuit să preformez cu dureri maxime. Asta m-a ajutat în viață, m-a făcut mai puternică. Nu am făcut pauze și nu a fost bine, pentru că acum trag ponoasele. Am probleme cu spatele, coloana, cervicala.

„A fost o perioadă grea și urâtă pentru mine”

În anul 2002 ai trecut printr-o etapă foarte grea din viață. După un pictorial controversat, pentru revista japoneză LCC Gold, timp de 5 ani nu ai mai avut voie să arbitrezi sau să antrenezi în România.

A fost o perioadă grea și urâtă pentru mine. Înainte de a pleca în Japonia ne-am întâlnit în București cu o persoană care vorbise acolo despre aceste poze. Dar ce ni s-a explicat în București a fost complet diferit de ce s-a întâmplat acolo.

Înainte de plecare am semnat un contract iar când am ajuns acolo a fost cu totul altceva. Eram trei colege, singure în Japonia, nu aveam pe nimeni să intermedieze ceva. Nu am avut ce să facem. Nu puteam să ieșim din hotel, cu cine să vorbim. Nu aveam contactele de acum.

Lavinia Miloșovici: „Ne-au criticat și ne-au văzut ca pe niște fete ușuratice. Numai noi știm prin ce-am trecut acolo”

Cum ai reușit să depășești acea perioadă?

Au fost zile întregi când stăteam cu soțul meu la telefon și plângeam. El îmi spunea să vin acasă și eu îi ziceam că n-am cum, nu avea cine să ne aducă. A fost foarte greu ce s-a întâmplat acolo. Eu m-am supărat de ce s-a scris și s-a spus în România pentru că nimeni nu a știut adevărul. Ne-au criticat și ne-au văzut ca pe niște fete ușuratice. Numai noi știm prin ce-am trecut acolo. Chiar dacă prietenii și familia au fost alături de noi, mie îmi era rușine să ies din casă.

Am trecut peste asta și cred că nu m-am făcut de rușine. Nu mai eram în sport căasă fiu acuzată că am murdărit numele României. Unii părinți nu și-au mai adus copiii la antrenamentele de care mă ocupam eu. Mi-am luat viața în mâini, nu m-a deranjat. A fost e etapă din viața mea și ce s-a întâmplat a fost separata de gimnastică.

Lavinia Miloșovici, adevărul despre retragere

Cât de greu ți-a fost atunci când ai decis că a venit momentul să te retragi?

Am plănuit retragerea înainte de JO de la Atlanta. Am zis că va fi ultima competiție, foarte mare și importantă pentru mine. Am zis că la competiția asta vreau să dovedesc că și în ultimul moment sunt printre primele gimnaste ale lumii. Am vrut să trec peste toate problemele de sănătate, peste accidentări, să iau măcar o medalie. Dar după ce s-a terminat olimpiada s-au întâmplat niște lucruri care m-au făcut să mă mai gândesc.

Am făcut săriturile la sol și bârnă, cele două finale pe aparate și, la bârnă, am cedat locul meu Alexandrei Marinescu. Ghinionul ei a fost că a ratat, a pierdut o medalie și a fost foarte supărată pe faptul că i-am cedat ei locul, când aș fi putut să iau eu medalia. Eu nu m-am supărat, sunt bucuroasă că am putut să-i dau această șansă. Aveam și probleme de sănătate destul de mari așa că am zis că mi-a ajuns cât am muncit și m-am retras.

În prezent, cum arată o zi din viața campioanei mondiale Lavinia Milosovici?

Zilele sunt pline pentru mine, doar trei ore le am, cât de cât, libere. Vin acasă după ce duc copiii la școală, fac treabă, mă duc la cumpărături. Vin copiii de la școală, fac mâncare, teme și antrenamente.  Suntem plecați de la 4 la 8 seara. Copiii mei fac amândoi fotbal și sunt la echipe diferite.

Lavinia Miloșovici și-a cunoscut soțul încă de la grădiniță

Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Cosmin, soțul tău?

Cu Cosmin am fost prietenă da la grădiniță. La 6 ani am plecat la Deva și i-am lăsat libertate să facă ce vrea timp de 16 ani (râde). La grădiniță eram mereu împreună. Am și un semn de la el, când alergam și m-am dat cu capul de chiuvetă, că voia să ma prindă. Atunci mi-am spart capul, zice că m-a însemnat pentru viitor (râde).  După 16 ani ne-am întâlnit. Atunci când au plecat bunicii lui m-au rugat să nu-l uit niciodată și n-am făcut-o.

Cât de greu a fost pentru el să trăiască alături de un om atât de riguros ca tine? Sportul modelează oamenii altfel.

Nu cred că e greu. Multă lume spune că, având în vedere că sunt o gimnastă foarte mare, sunt mai înțepată. Dar eu sunt un om normal, am făcut tot ce mi s-a cerut, sunt un om corect care nu întârzie niciodată. Nu cred că sunt dificilă sau rea.

Poate că, în familie, mai există certuri și neînțelegeri, dar noi ajungem mereu la o concluzie bună, să ne fie bine. Eu am fost foarte înțelegătoare, l-am ajutat și pe Cosmin în multe lucruri pe care nu știa să le ducă la capăt.

Drama cumplită trăită de Lavinia Miloșovici: „A murit în brațele mele”

În anul 2008 ați trecut printr-o tragedie. Fetiță voastră, Denisa Florentina, a plecat din această lume din cauza unei boli a sistemului nervos.

Înainte de a se întâmple tragedia cu Deni, noi am fost nași la Lugoj. Fetița rămăsese cu soacra acasă. Înainte de a pleca era foarte bine, veselă, sănătoasă. Am plecat liniștită iar la biserica am avut niște semne. Ascultam slujba și mi s-a făcut rău, am leșinat în biserică. La 4 dimineața, când am ajuns acasă, fata era ok, dormea, iar la 8 a venit soarca să-mi spună că nu e bine, nu mai respira.

Am scuturat-o, i-am făcut respirație gură la gură, am întors-o cu capul în jos dar nu-și mai revenea. A murit în brațele mele chiar dacă am chemat salvarea imediat. Nu știu dacă a fost ghinion că am fost la Lugoj, nu la Timișoara. Salvarea îi pusese oxigen, s-a uitat în ochii mei ca și cum mi-ar fi spus să o las să se ducă. Am ajuns cu ea la spital și n-au mai avut ce să-i facă. I-au făcut o injecție în inimă, dar degeaba.

„Toată suferința pe care a îndurat-o, toată viața ei prin spitale, suferința ei, nu a fost o viață ok”

Cum ați reușit să mergeți mai departe?

Am fost, într-un fel, pregătită. Denisa a fost foarte bolnavă și mulți medici ne-au spus că nu va avea șansă să ajungă foarte mare, ca vârstă. Mi-au spus că se poate întâmpla în orice moment. Am fost împăcată cu mine, am făcut tot ce am putut, m-am dus peste tot cu ea.  Nu vreau să par rea, dar toată suferința pe care a îndurat-o, toată viața ei prin spitale, suferința ei, nu a fost o viață ok. Deni și-a dorit să nu se mai chinuie, să nu ne mai chinuie nici pe noi. Timpul le rezolvă pe toate.

Acum aveți doi băieți, Cosmin și Andrei. Cum este mama Lavinia Milosovici? Permisivă, relaxată, mai panicată?

Mă mai panichez uneori, când mai sunt bolnavi, dar mergem la doctor. Tot ce-și dorește o mamă este că fie copiii bine. Mulțumesc lui Dumnezeu, în afară de niște răceli n-au avut nimic! Se mai lovesc la fotbal, dar atât. Sunt o mamă fericită, sunt mândră de băieții mei. Sunt copii foarte buni și cuminți, am mari așteptări de la ei, sper să ajungă acolo unde își doresc.

Ce crezi că au moștenit băieții tăi de la tine?

Cred că au moștenit talentul meu, voința. Muncesc foarte mult amândoi. Cel mare are antrenamente zilnic, în weekenduri are meciuri. Au luat bunătatea de la mine și de la Cosmin, că și el a fost sportiv, chiar dacă părinții nu l-au lăsat să facă performanță.

Lavinia Miloșovici, cu sinceritate despre sacrificii: „Aveam și probleme cu greutatea, nu puteam să slăbesc, așa că mi-am făcut un program de care nu știa nimeni”

Ai făcut compromisuri în viață? Dacă da, care a fost cel mai greu?

În sportul de performanță faci sacrificii. Eu am muncit foarte mult, lumea nu știe. Nu a fost vorba de talent, stăteam la antrenamente în plus. Aveam și probleme cu greutatea, nu puteam să slăbesc, așa că mi-am făcut un program de care nu știa nimeni. Timp de trei săptămâni am mâncat numai grapefruit. M-am simțit foarte bine, aveam vitalitate, o energie foarte mare. Până când, chiar dacă eram mai ușoară, nu mai aveam putere.

După trei săptămâni, Mariana Bitang a văzut ce se întâmplă cu mine și m-a luat în camera ei. Mi-a adus un grătar mare și o salată. Am împins farfuria și i-am spus că eu mănânc grapefruit. Mi-a zis că nu-i bine ce fac, la cât efort depun. După alte trei săptămâni am început să îmi revin.

Unde îți petreci anul acesta vacanță de vara? Unde mergi împreună cu familia?

Anul acesta mergem în Deltă, băiatul cel mare vrea să pescuiască. Merge cu tatăl lui, cu barca. Noi mergem mereu o vacanță cu ei, vara. În iunie au turneu și atunci ramânem câteva zile de concediu pentru distracție și vizitat, sau mergem la mare.

Sursă foto: Lavinia Miloșovici

Vezi subiectele la proba la matematică la Evaluare Naţională 2024, iar de la ora 13.00, rezolvarea subiectelor la matematică – Evaluare Naţională 2024!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Cât costă o noapte de cazare în resortul de lux din Arabia Saudită unde e Adelina Pestrițu. Fanii au reacționat: „Cred că e de pe altă planetă”

Fanatik

Stațiunea din România ascunsă în Munții Retezat perfectă pentru turiști în lunile decembrie și ianuarie. Se află într-o zonă spectaculoasă, plină cu peisaje sălbatice, iar aici găsești cazări foarte bune

GSP.ro

Ce arăta kosovarul Dellova către fanii români în timp ce fugea spre vestiare. Gesturile șocante surprinse de reporterii GSP la Arena Națională!

Urmărește-ne pe Google News