Au trecut trei ani de la moartea tatălui ei, dar amintirile cu el sunt, astăzi, la fel de vii în sufletul ei. Laura Cosoi îi mulțumește părintelui ei pentru copilăria magică pe care i-a oferit-o și pentru tot ce a învățat-o.
Îi duce dorul, dar a învățat să trăiască și cu această durere. Tatăl Laurei Cosoi s-a stins în timpul pandemiei, în spital, după ce a fost diagnosticat cu Covid. Actrița a suferit cumplit atunci, pentru că nu concepea că nu o să îl mai vadă și nu o să îl mai poată strânge în brațe.
Laura Cosoi, despre moartea tatălui: „Nu mi-aș fi putut imgina viață fără el, dar încet încet am învățat să trăiesc cu dorul acesta”
”Sunt 3 ani fără tati. Nu mi-aș fi putut imgina viața fără el, dar încet-încet am învățat să trăiesc cu dorul acesta nemărginit. Îți mulțumim tati pentru tot ce ne-ai învățat, pentru tot ce ne-ai ajutat să descoperim, pentru grija și iubirea cu care ne-ai acoperit! Ai fost tot ce își poate dori un copil cu copilărie magică, așa ca a noastră.
Ascult melodia ta preferată …”, spune Laura Cosoi, pe o rețea de socializare.
”Tare aș vrea să mai am șansă să mă inviți la dans, să mergem pe pârtie la Vatra Dornei”
Actrița spune că și-ar mai dori să aibă șansa să meargă cu tatăl ei cu cortul, în Făgăraș, și să mai mănânce salată de vinete făcută de el.
”Tare aș vrea să mai am șansă să mă inviți la dans, să mergem pe pârtie la Vatra Dornei, să campăm cu cortul în Făgăraș, să îmi faci salată de vinete și pepene murat, să privim răsăritul pe terasa de pe Sărăriei. Ești în sufletele noastre clipă de clipă. Te iubim”, adaugă Laura Cosoi.
Citeşte și: Cine e iubitul Dariei, fiica lui Cătălin Crișan: „Locuim împreună”
Cum a aflat Laura Cosoi că tatăl ei nu mai este
Tatăl actriței suferea de diabet și a fost înfrânt de Covid. Vedeta a trecut atunci prin momente de coșmar.
„Nu pot descrie panica şi durerea cu care te confrunţi când primeşti telefonul acela în care părintele tău îţi spune «Am covid». Am trecut printr-o mie de stări pe secundă, ştiind că are şi diabet. Îmi venea să-l cert, să ţip, să-l cuprind în braţe şi să-l liniştesc spunându-i că totul va fi bine. Dar ştiam asta? Nu! Însă nici nu mă aşteptam ca acest virus să îţi poată întoarce lumea cu susul în jos, pentru că nu te gândeşţi că ţi se poate întâmpla ţie sau celor dragi ţie.
Tata era bine, a avut iniţial o formă uşoară, fără febră şi dureri musculare. Chiar ne gândeam că poate depăşeşte uşor episodul. Din păcate, starea lui s-a schimbat în decurs de câteva ore şi l-am internat la 3 zile din momentul în care a fost confirmat pozitiv.
Din timp, cum se spune. Ce nu se ştie este că un bolnav de Covid intră în spital şi de cele mai multe ori nu mai poţi da de el, apoi aştepţi ore în şir un semn de la medici, o speranţă, cauţi cu disperare pat la ATI oriunde în ţară, ai emoţii cât carul la transfer şi apoi pur şi simplu nu îţi rămâne decât să te rogi. A fost extrem de greu, de la primul semn că starea lui avea să se înrăutăţească şi până la ziua în care am fost sunată de la ATI”, povestea Laura Cosoi, pe blogul personal.
Foto: Facebook
Ultima modificare noiembrie 27, 2023 11:54 am