Kira Hagi este cea mai mare surpriză a ediției din ianuarie a revistei Unica, aceasta fiind prima oară când tânăra actriță a acceptat să apară pe coperta unei reviste.
Am stat de vorbă cu Kira Hagi, fiica cea mare a lui Gheorghe Hagi, și m-am bucurat să descopăr un artist complet, un suflet mare de tot și un om care știe să răzbească fără să apeleze la numele de familie. Mi-a vorbit despre copilărie, așteptările care vin odată cu purtarea unui nume „greu”, perioada în care a studiat în Los Angeles cu bursă, planurile de viitor și pasiunile ei – de la cele mai mici la marea ei iubire, actoria.
Mai jos este doar o mică parte din interviul amplu pe care l-am luat Kirei, care poate fi citit integral în ediția de ianuarie a revistei Unica.
VEZI Kira Hagi a ales lumea artelor, dar a avut destule tangențe și cu sportul
În adolescență cum erai?
Nu mai știu, depinde ce spun și părinții despre mine, a trecut repede perioada aceea, nu mai îmi amintesc așa de bine. Am fost dintotdeauna un copil curios. Îmi doream să învăț din cât mai multe domenii. M-am înscris la liceu și la cursurile de știință și de limbi străine. La un moment dat mă apucasem să învăț și eu turca. Nu aveam o limită de învățare, pentru că eram liberă să aleg ce vreau, iar asta m-a împins să mă cunosc mai bine și să ajung la concluzia că sunt o artistă.
Ai practicat mai multe sporturi – înot, schi, atletism, tenis, fotbal, baschet. Care ți-a plăcut cel mai mult?
Înotul și fotbalul.
Și cel mai puțin?
Nu cred că mi-a plăcut foarte mult baschetul, pentru că sunt mică de statură și pentru baschet trebuie să fii înalt.
Ce sport mai practici ocazional?
Dans modern, înot, tenis și schiez în fiecare iarnă. Fotbal nu mai fac de mult timp.
Ai luat în considerare vreodată să mergi pe o carieră sportivă, indiferent de sportul pe care aveai să îl practici?
Da, la un moment dat am crezut că o să fac tenis. N-a fost pentru mine. Când faci un sport și de fapt când faci orice în viață, când te dedici unui domeniu, trebuie să îl iubești. Sportul presupune multă disciplină şi când nu te dedici 100%, nu poți să faci performanță.
Cum a înflorit pasiunea pentru actorie?
Am tot povestit despre cum am fost împinsă de tata să iau o decizie, pe când aveam 12 ani! Mi-a luat cam două săptămâni să îmi dau seama că asta e ceea ce vreau să fac. Mă refer la artă, în general. Desenam foarte mult în jurnalele mele, scriam, compuneam, visam…
Cu ce personaj te identifici cel mai mult din tot ce ai jucat?
Un actor, într-o anumită măsură trebuie să se identifice cu fiecare personaj. Să mă identific complet nu cred că aș putea. Mie mi-a plăcut mult, foarte mult, prea mult, să îl joc pe Hamlet. Am descoperit mai multe laturi umane ale personajului, pe care apoi le-am regăsit în fiecare personaj pe care l-am jucat.
Este vreo piesă de teatru în care îți dorești să joci și nu ai avut ocazia până acum?
”O scrisoare pierdută” – să joc într-o piesă scrisă de Caragiale ar fi o bucurie și mi-ar plăcea să joc oricare dintre personaje. Cum spuneam, sunt o persoană curioasă, așa că orice personaj este un challenge binevenit.
Dar în vreun serial?
Mi-aș dori să joc într-o serie cum este ”Black Mirror”. Ceva care poate te sperie, dar care îți arată realitatea așa cum e ea sau cum va fi.
Dar film?
Da, într-un film regizat de Tim Burton, cum ar fi Sweeney Todd, Alice in Wonderland, ceva fantastic.
Ce nu ai face niciodată pentru un rol?
Eu am crescut cu niște principii – să te respecți pe tine și dacă te respecți pe tine îl respecți și pe cel din fața ta. Depinde de rol, nu știu. Nici nu vreau să fiu arogantă și să spun că voi refuza un rol anume, pentru că sunt la început și nu e ok. Nu știu… Dacă mă întrebi dacă m-aș tunde zero, nu m-ar deranja, probabil aș face-o!
Regia te pasionează?
Regia nu mă pasionează atât de mult pe cât se aștepta lumea să mă pasioneze. E adevărat că am regizat câteva piese de teatru în America – vorbesc despre piese studențești, cu mai multe personaje, majoritatea comedii. Sunt însă mult mai atrasă de actorie și de producție.
Kira demonstrează că nu numele, ci talentul și munca sunt motoarele ei în viață
Să vorbim puțin și despre numele tău, care este un brand în sine. Consideri asta un blestem, o binecuvântare?
Acum cred că este o binecuvântare. Este o parte din mine, mă definește și mă bucur să îl port, pentru că mă împinge să îmi întrec limitele – să lupt mai mult, să mă străduiesc mai mult.
Cum a fost copilăria, având un tată celebru?
A fost normală, pentru că părinții m-au ținut departe de tot ce înseamnă presă – sau au încercat. Tata ne-a învățat, pe mine și fratele meu, că tot ce a trăit el și toată faima a fost asemenea artificiilor de pe un tort. E frumos când le vezi în acel moment, dar acel moment nu poate ține la nesfârșit.
Povește-mi puțin despre mama ta.
Este o persoană foarte discretă și nu ne lasă să vorbim foarte mult despre ea. Noi am ales să fim în lumina reflectoarelor, ea a ales să nu fie. Eu o respect pentru asta și să îi respect decizia. Pot să vă spun că nu m-a constrâns niciodată să fiu într-un anumit fel, doar pentru că așa ar trebui să fie o femeie. Mama este elegantă, puternică și discretă.
Care sunt lecțiile cele mai importante învățate de la ai tăi?
Să fiu eu însămi, să muncesc și să nu mă opresc din învățat.
Kira Hagi ne-a împărtășit câte ceva despre viitoarele ei proiecte
Am înțeles că vrei să faci un documentar despre tatăl tău. Ai început să lucrezi la el?
Am început, dar este un proiect de lungă durată și e prea devreme să încep să vorbesc despre el.
Cum ți-a venit ideea?
Am vrut ca lumea să îl vadă cum îl văd și eu. Dacă îți vine să crezi, Gheorghe Hagi e mai mult decât un nume cunoscut, un brand sau un geniu al fotbalului. J
Foto – Andreea Goia
Styling – Irina Hartia
Make-up – Nicoleta Dragomir
Hair style – Gabriela Stănilă
Ultima modificare decembrie 20, 2019 11:51 am