Filmul „Toate pânzele sus” este unul de referinţă în cinematografia românească, iar actorii care le-au dat viaţă personajelor au intrat pentru întotdeauna în galeria celebrităţilor.
Printre cei care vor rămâne în memoria publicului cu rolul lui memorabil din „Toate pânzele sus” este şi actorul George Paul Avram, interpretul aventurierului marinar Haralamb.
Plecat în R.F.G., în 1987, „din cauza represaliilor la care a fost supus de un important director din Ministerul Culturii”, actorul şi-a găsit repede preocupări în domeniul care îi era drag, începând cu o trupă de teatru de amatori pe care a iniţiat-o lângă Stuttgart şi cu care a avut succese ca regizor.
În plus, George Paul Avram şi-a descoperit şi înclinaţia înspre sculptură, realizând piese de o reală valoare artistică, cum este bustul profesorului lui de actorie de la I.A.T.C., Maestrul Emerit al Artei, Ion Şahighian.
Actorul a revenit în România în 2005, a fost repus în drepturile care i se cuvin ca cetăţean român. Dragostea pentru actorie şi talentul remarcabil l-au adus din nou pe scenă, în 2008 în piesa „Eduard al III-lea” de William Shakespeare, regizată de Alexandru Tocilescu.
Tot în 2008, actorul a primit Premiul special, 30 de ani de la premiera filmului „Toate pânzele sus” la Gopo. A fost momentul emoţionant în care s-a revăzut şi a depănat amintiri cu actriţa Julieta Szönyi, interpreta frumoasei Adnana din filmul care i-a impus în memoria şi în sufletele cinefililor.
De la debutul lui din anul 1964, pe scena Teatrului de Stat din Sibiu în rolul Andrei din „Passacaglia” de Titus Popovici, George Paul Avram a jucat în peste 50 de piese de teatru, avându-i ca parteneri de scenă pe monştri sacri ai actoriei româneşti, precum Dem Rădulescu (Bibanu) în „Peripeţiile bravului soldat Svejk” de Jaroslav Hasek în 1975
sau Mişu Fotino în „Idolu şi Ion Anapoda” de G.M.Zamfirescu în prima montare a lui Ion Cojar în 1979
sau Cezara Dafinescu în „Titanic vals” de Tudor Muşatescu în 1983 la TNB, când el a interpretat rolul căpitanului Stamatescu.
L-am mai putut vedea, de asemenea, într-o colecţie de filme precum „Ştefan cel Mare” (1974), „Actorul şi sălbaticii” (1974), „Aurel Vlaicu” (1977), „Secvenţe” (1982), „Mitică Popescu” (1984), „Francois Villon” (1987) sau „Restul e tăcere” (2008), unde ne-a reamintit de talentul său.